Tag: pink floyd

”Povestea domniței Marina și a basarabeanului necunoscut”, de Tatiana Niculescu Bran

Pe Tatiana Niculescu Bran am întâlnit-o ca scriitoare de romane non-ficționale în Spovedanie la Tanacu și În Țara lui Dumnezeu. Probabil datorită unui anume exotism, mi-a plăcut mai mult În Țara lui Dumnezeu, o poveste care are în centrul său cruda realitate a exciziei genitale practicată în Cornul Africii (și nu numai). De data aceasta, autoarea a revenit (după patru romane), spre sfârșitul anului 2013, cu o poveste fermecată, o întrepătrundere a trei planuri - trecutul depărtat, trecutul recent și prezentul - și a două spații - Comrat-ul basarabean și București-ul -, în centrul cărora se află o casă, un samovar, muzica lui Dimitrie Cantemir și a celor de la Pink Floyd, cozonacii basarabeni, o agenție imobiliară și două personaje pe care ajungi să le îndrăgești: Marina și Ilie Hagiu.   Citeşte tot articolul

Interview: Michele Mari, the author of Rosso Floyd

The Italian writer Michele Mari wrote a unique book - that is a fictional biography of the band Pink Floyd, centered around the influence which Syd Barrett had upon the history of the band. It is a game played on different levels, mixing the biographic reality with fiction. Both the members of the band and the important people who had contact with Pink Floyd appear in Rosso Floyd. We talked with Michele Mari about literature and, of course, music.  Citeşte tot articolul

Michele Mari despre Pink Floyd în Roșu

Scriitorul italian Michele Mari a scris un text inedit: o biografie ficțională a trupei Pink Floyd, centrată în jurul influenței pe care fascinantul Syd Barrett a avut-o în toată istoria formației. E un joc al vocilor și al perspectivelor, în care fiecare dintre membrii trupei, dar și dintre oamenii esențiali care au avut contact cu Pink Floyd, își spune povestea ce combină realitatea biografică cu ficțiunea. Am stat de vorbă cu el despre literatură și, bineînțeles, muzică.

For the English version of the interview, please click here.

Citeşte tot articolul


Pink Floyd despre Pink Floyd – Nick Mason

Scrisă într-un stil informal şi glumeţ şi, în acelaşi timp, oferind numeroase detalii cronologice ale poveştii unei formaţii care a făcut istorie, cartea despre Pink Floyd (tradusă în română la Editura Publica) este semnată chiar de un membru al formaţiei, toboşarul şi compozitorul Nick Mason. Până să ajungă la faima pe care o au şi astăzi, cei de la Pink Floyd au trecut prin numeroase transformări, au avut suişuri şi coborâşuri, despre care cel mai potrivit să vorbească este chiar un membru al formaţiei. Citeşte tot articolul

“The Dark Side of the Moon” a făcut 40 de ani

Am ascultat pentru prima oară Pink Floyd pe la începutul anilor ’90, când furam casetele fratelui meu mai mare și le puneam la un casetofon amărât. Atunci am dat și peste “The Dark Side of the Moon”, unul din albumele mele preferate, care pe 24 martie împlinește 40 de ani de la lansarea în Marea Britanie (în SUA a fost lansat pe 17 martie, același an 1973). Nu știu de ce l-am preferat atunci zecilor de albume din bibliotecă. Citeşte tot articolul

10 melodii + un album inspirate de George Orwell

George Orwell nu este adus pentru prima oară în discuţie pe Bookaholic. Nu demult am făcut chiar o comparaţie între romanul O mie nouă sute optzeci şi patru şi filmul realizat în 1984 după scriitura englezului, amintind și de Pink Floyd, care, în opinia noastră, constituie "gradinița" dinainte de "școala" Orwell. Cele mai influente romane scrise de acesta au rămas de-a lungul secolului XX O mie nouă sute optzeci şi patru (1948) şi Ferma animalelor (1945), care actualmente sunt lecturi universale obligatorii prin licee şi facultăţi, iar azi am ales să abordăm o altă perspectivă asupra acestor două texte, pentru a le face mai mult plăcute decât obligatorii. :) Citeşte tot articolul


Pink Floyd + 1984: drumul de la Orwell la film

If you want a picture of the future, imagine a boot stamping on a human face forever. (George Orwell, 1984)

George Orwell este, din punctul meu de vedere, corespondentul literar al lui Pink Floyd. O mie nouă sute optzeci şi patru poate fi lejer un "The Wall", iar Ferma animalelor, ei bine, albumul "The Animals" din 1977. Nu ştiu voi, dar privind varianta cu John Hurt a filmului realizat după 1984, mă aşteptam în orice clipă să îi aud pe Waters şi Gilmour în fundal. Cel puţin scena turnată în Camera 101 îmi sună progresiv a "Comfortably Numb".

Citeşte tot articolul


În al nouălea cer se citește Pink Floyd în Roșu

Este clar că, de la un punct încolo, prea multe cluburi de lectură şi cenacluri literare ne aglomerează agenda, în aşa fel încât ajungi la un moment dat să nu mai ştii la care să mergi şi pe cine să mai auzi citind, cu atât mai mult cu cât par mai multe evenimente literare organizate decât sunt scriitori pe piaţă. Citeşte tot articolul


God Bless You, Mr Waters!

Domnul Waters e mai poet decât mulţi poeţi. Domnul Waters e parte din nebunia numită Pink Floyd. Astăzi, domnul Waters împlineşte 68 de ani şi noi nu vrem decât să îi spunem La Mulţi Ani, domnule Waters! Şi să vă amintim de versurile lui pentru că, nu-i aşa, domnul Waters e mare poet. Citeşte tot articolul

Un playlist pentru Edgar Allan Poe

Pentru ca este imposibil sa-l citesti pe Poe fara un soundtrack. Oamenii ingropati de vii, mortii hipnotizati, tortura, fantomele, crimele care le-ar da orgasme multiple stiristilor de ora 5 si in general ciudatenia lui Poe, toate trebuie insotite de niste piese care sa exploateze la maxim atmosfera morbida din textele autorului american. Citeşte tot articolul