Visez cu ochii deschişi la o bibliotecă până sus în tavan şi dintr-un colţ în altul al camerei. Ba nu, mint, visez la o întreagă cameră tapetată cu biblioteci mari, pline de cărţi. Nu se vede nimic în afară de o fereastră unde mă retrag să citesc pe pervazul masiv de lemn. În rest, nici măcar o uşă nu se întrezăreşte printre bibliotecile uriaşe din această cameră de lectură de vis. Fiindcă, bineînţeles, o astfel de cameră are o uşă secretă, nu se poate altfel. Citeşte tot articolul