Tag: Suzanne Collins

(Închis) Concurs: Pentru o primăvară la feminin, câștigă trei pachete de cărți ale scriitoarelor Nemira!

Deși puțin capricioasă, primăvara începe, încet, încet, să-și facă simțită prezența. Soarele mult așteptat ne cheamă prin parcuri, pe la terase și prin grădini. Bookaholici cum suntem, nu ieșim nicăieri fără o carte în rucsac. Și ce răsfăț este să stai să citești pe o bancă sau la o masă, cu o cafea alături, încălzit de razele soarelui și de lectură! [Putem visa în mijlocul săptămânii, nu? :) ] Citeşte tot articolul

Ecranizare: Jocurile Foamei – Revolta, partea întâi

Anul trecut mă întorceam de la avanpremiera Jocurile Foamei povestindu-vă că Sfidarea era una dintre cele mai bune ecranizări pe care le-am văzut vreodată. Afirmam că partea a doua a trilogiei lui Suzanne Collins (publicată, în întregime, la Nemira) era mult mai bine redată pe ecran decât cea dintâi și că era, cu siguranță, un film de văzut - atât grație interpretărilor actorilor, cât și regizorului, care-și făcuse excelent treaba, scenariului, costumelor, efectelor speciale, coloanei sonore, etc. Acum consider că ceea ce scriam atunci rămâne în picioare mai mult ca niciodată. Și asta nu pentru că m-a dezamăgit în vreun fel prima parte a ecranizării celui de-al treilea volum din seria Hunger Games, ci pentru că cel de-al doilea volum mi se pare cel mai reușit dintre scrierile lui Suzanne Collins, iar filmul redă toată această forță literară pe ecran și chiar mult mai mult. Citeşte tot articolul

Jocurile Foamei: Sfidarea – ecranizarea fantastică a celei de-a doua cărți din trilogie

Acum două zile, într-o sală de cinema IMAX, am fost la avanpremiera ecranizării celui de-al doilea volum din seria Jocurile Foamei, Sfidarea, trilogie scrisă de Suzanne Collins (tradusă la Editura Nemira, care a relansat-o de curând). Lume multă, forfotă, nerăbdare. Cu ceva întârziere și cu un discurs neașteptat al Andreei Esca (prezentă la eveniment deoarece revista al cărei director editorial este susținea promovarea filmului) - cuvântare, de altfel, scurtă și la obiect, îndemnându-ne să fim atenți și la costumele actorilor (puțin ironic pentru cei care știu despre ce este vorba în film) - a început vizionarea.Ce vă pot spune din start și fără ocolișuri este că mi-a rămas în minte. Și că vreau să-l revăd. Probabil că este una dintre cele mai bune continuări a unei serii pe care am văzut-o. Citeşte tot articolul

Cu scriitorii, cărțile sau personajele literare pe unghii

Despre modalități de a purta pe noi cărțile, personajele literare sau scriitorii care ne sunt dragi, am mai vorbit. Mai ales despre tatuaje - pe mine întotdeauna m-a atras această formă ”extremă” de a-ți arăta atașamentul față de o operă literară sau de un autor. Însă nu mi-aș face (cel puțin nu unul foarte mare) tocmai pentru că descopăr zi de zi scriitori faini, oameni cu care empatizez, cărți care-mi clătesc privirea - și n-aș vrea să simt frustrarea că am rămas toată viața cu un tatuaj cu Alice (în Țara Minunilor).Însă acum se găsesc modalități mult mai simple și perisabile de a le arăta prietenilor cât de pasionat de cărți ești: manichiuri literare. Citeşte tot articolul

Despre plăceri (mai mult sau mai puțin) vinovate

Ei bine, am terminat. După aproape 6 luni, am reușit în sfârșit să dau ultima pagină a ultimului volum din seria Vampirilor Sudului de Charlaine Harris. De altfel, vă și povesteam câte ceva despre ea atunci când am terminat primul volum – până la 12, însă, mai era cale lungă.Am crezut, sincer, că o să mă plictisesc la un moment dat. Și nu pot să spun că toate volumele mi-au plăcut la fel de mult sau că nu-mi doresc ca Harris să se fi oprit pe la jumate în loc să populeze scena din Bon Temps cu la fel de multe personaje supranaturale ca într-un volum de frații Grimm, sau să nu-i fi transformat, pe rând, pe Bill și pe Eric în doi douchebags pentru care chiar ți-ar plăcea să existe un iStake app cu care să-i trimiți odată pentru totdeauna înapoi la tata Bram pentru o dietă șoc cu usturoi. Citeşte tot articolul

Jocurile Foamei, partea a treia: Revolta

Să dai ultima pagină a unei cărți care ți-a plăcut e greu. E și mai greu să dai ultima pagină a unei serii pe care ai devorat-o pur și simplu. Pe undeva, aproape că îi înțeleg pe fanii furioși care-l alergau pe George R. R. Martin, poate-poate se plictisește să se ascundă de ei și le termină odată A Dance With Dragons. Dacă ar fi trebuit să mă opresc după volumul doi din Jocurile Foamei, cred că și eu m-aș fi isterizat nițel. Așa, am rămas doar cu o nostalgie. Cărți bune sunt peste tot. Cărți bune și addictive, mai puțin. Dacă o carte nu-ți bâzâie și corzile interioare, degeaba o laudă intelectu' tău superior de mamifer evoluat, că n-o să te apuce tremuratul după ce dai ultima pagină. Zic și eu. Citeşte tot articolul

De la carte la film (sau invers): Jocurile Foamei

De Jocurile Foamei m-am apucat, ca niciodată, nu de dragul autoarei. Sau a poveştii. Sau a science fiction-ului. Ci de dragul filmului, care mi-a plăcut (moderat), deşi nu mă aşteptam. A fost un experiment*: pentru prima dată am citit o carte după ce am văzut filmul, încălcând o regulă pe care nu mi-am impus-o dintr-o fiţă intelectuală, ci pentru că am fost, de fiecare dată, sigură că n-o să am răbdare să duc cartea la bun sfârşit dacă îi ştiu finalul. Citeşte tot articolul

Despre filme, cărți și de ce uneori împart același raft în bibliotecă

Atunci când ne-am apucat de Bookaholic, nu ne-am propus în mod special să scriem despre filme. Și totuși, unul dintre primele articole postate vreodată aici e o recenzie la Howl, un film cu James Franco despre Allen Ginsberg și poemul lui celebru. Am scris despre romanele și nuvelele ecranizate ale lui Philip K. Dick, despre cărțile pe care ne-ar plăcea să le vedem la cinema și despre cele pe care o să le vedem sigur. Citeşte tot articolul