Cautare dupa "Dragostea"

Când dragostea e mai presus de ură: „Nu veți avea ura mea”, de Antoine Leiris

După știrile de aseară, în care am aflat de atacul terorist de la Barcelona, mi-am amintit, din nou, de o carte fabuloasă pe care am citit-o toamna trecută și despre care, cu urgențele cotidiene, nu am apucat să scriu până acum: Nu veți avea ura mea, de Antoine Leiris. Un volum inedit de non-ficțiune, o carte care te dezechilibrează și reechilibrează, o altfel de pledoarie pentru iubire, una sfâșietoare, dar frumoasă, copleșitoare, dar necesară, dureroasă, dar plină de speranță. O carte ce se cere citită, mai ales în vremurile pe care le trăim (din 2016 și până în ianuarie 2017, de pildă, au fost mai bine de zece atentate numai în Europa). Citeşte tot articolul


Interviu cu Dan Coman: „Întotdeauna dragostea presupune fragilitate și dezechilibru”

Dan Coman a debutat cu volumul de poezie anul cîrtiței galbene (Timpul, 2003). Acestuia i-au urmat alte două cărți de poezie, ghinga (Vinea, 2005) și Dicționarul Mara (Cartier, 2009). A fost recompensat, în 2004, cu Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu”, Opera Prima, și cu Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din România. De asemenea, în 2010 a primit Premiul pentru poezie acordat de Radio România Cultural, iar în 2011, Vilenica Crystal Prize, Slovenia. Citeşte tot articolul

Ray Bradbury reloaded – despre secretul vieții, despre dragostea de cărți și câteva sfaturi pentru scriitori

Am mai spus și cu alte ocazii că aici, pe Bookaholic, suntem fani Ray Bradbury, un autor care (scuzați-mi formula stereotipică) chiar nu mai are nevoie de nicio prezentare. Astăzi am avut chef (nu știu dacă-i ”de vină” sărbătoarea care se apropie, vremea capricioasă sau vreo pasă mai altfel prin care trec) să mă uit la mai multe documentare, interviuri, discursuri cu și despre scriitori - fac o paranteză și vă mărturisesc că, de obicei, strâng astfel de clipuri în bookmarks și le privesc atunci când am dispoziție, nu intră orișicum. Așa am ajuns să văd și să revăd câteva și cu Ray Bradbury și, pentru că nu știam dacă voi ați ajuns singuri la ele, m-am gândit să vi le indic aici.  Citeşte tot articolul

Dragostea și evoluția ei măsurată în romanele clasice celebre – un infografic interesant

Despre oamenii de la Ebook Friendly și materialele lor scurte, interesante și la obiect v-am mai povestit și cu alte ocazii. Astăzi am dat peste un alt articolaș care m-a distrat și, ca de obicei, am decis să-l împărtășesc cu voi: Love DNA of famous classic novels.  Pe scurt, redactorii site-ului au luat șapte romane clasice, le-au descărcat și au căutat în ele de câte ori se repetă cuvintele ”dragoste” și ”sărut”, apoi au făcut un grafic și au observat cum s-a răspândit iubirea de-a lungul cărților respective. La final, au adăugat o evoluție a cuvântului ”dragoste” în cărțile dintre anii 1800 - 2008, observând că-n anii '70 acesta a fost detronat de un alt cuvânt: ”sex”. Citeşte tot articolul

„E frumoasă dragostea pe care o trăiesc cu tine” – corespondenţă Ingeborg Bachmann – Paul Celan

Doi dintre cei mai importanţi poeţi de limbă germană din literatura secolului XX, Paul Celan (evreu de limbă germană, născut la Cernăuţi, în 1920, ai cărui părinţi au murit într-un lagăr de exterminare nazist) şi Ingeborg Bachmann (născută în 1926, la Klagenfurt, Austria) au trăit una dintre cele mai dramatice poveşti de dragoste rămase în istoria literară printr-un amplu epistolar. El a apărut în traducere românească (traducere din germană de Iulia Dondorici) sub titlul Timp al inimii: Ingeborg Bachmann – Paul Celan, corespondenţă, la Editura Art, în 2010. Volumul cuprinde şi corespondenţa dintre Paul Celan şi Max Frisch (scriitorul elveţian cu care Ingeborg Bachmann a avut o relaţie şi cu care a locuit în perioada 1958-1962), precum şi pe aceea dintre Ingeborg Bachmann şi Gisèle Celan-Lestrange (soţia lui Paul Celan). Citeşte tot articolul


Cu toată dragostea, pentru Jane Austen

Nu am fost niciodată fan vreo formație, vreun artist sau scriitor. Nu am putut să-mi focalizez entuziasmul și venerația asupra unei personalități, deși îmi plac multe. I-am invidiat, în schimb, pe toții aceia care știu despre preferații lor mai multe, poate, decât știu despre ei înșiși. Așa cum sunt așa zișii “Janeites” – după cum sunt numiți fanii scriitoarei Jane Austen, printr-un termen inventat în 1894 de către George Saintsbury în prefața la o nouă ediție a cărții “Pride and Prejudice”.

Citeşte tot articolul


Atunci cînd dragostea împinge la fanatism. Salman Rushdie, „Shalimar the Clown”

La un prim nivel o carte de dragoste, romanul Shalimar the Clown este, în esenţă, o pledoarie pentru toleranţă, punînd accentul pe faptul că tendinţa către fanatism şi alunecările oamenilor în direcţii extremiste sînt mai degrabă provocate de un context socio-politic nefavorabil decît de înclinaţii naturale. Kaşmirul descris de Rushdie este înfăţişat ca un tărîm neverosimil de liniştit şi armonios, parcă atemporal, înainte ca India şi Pakistan să înceapă războiul pentru această zonă. Singurele conflicte care apăreau între satele Pachigam (predominant musulmană) şi Shirmal (predominant hindusă) erau legate de întrecerile culinare, fiecare încercînd să deţină supremaţia. Prieteniile se legau între oamenii dintre cele două sate, indiferent de orientarea religioasă – religia nu este, iniţial, motiv de dezbinare, atît musulmanii, cît şi hinduşii au vederi moderate şi chiar căsătoriile inter-religioase puteau avea loc. Citeşte tot articolul

Ziua Îndrăgostiților – o anchetă despre dragostea dintre cititori și personaje

Fiind primul Sfânt Valentin prin care trece Bookaholic, a trebuit să lăsăm şi noi inimioarele să zburde prin literatura universală şi să lăsăm câţiva "cuceritori" fictivi să iasă la lumină. Nu ne-am putut abţine din a întreba pe câţiva din prietenii noştri dacă ar fi să aleagă un personaj literar cu care ar avea (sau ar fi vrut la un moment dat să aibă) o aventură sau o poveste de dragoste, care ar fi acela şi de ce. Au răspuns Luiza Vasiliu, Răzvan Țupa, Adina Rosetti, Octavian Soviany, Chris Simion și Carmen Lidia Vidu!

Citeşte tot articolul


10 cărți de citit în mai 2019

În aprilie am avut multe recuperări atât la capitolul ficțiune (Dacă Strada Beale ar putea vorbi, de James Baldwin, Pelerinul vrăjit, de Nikolai Leskov, Iubirea nebună, de André Breton), cât și non-ficțiune (Sistemul periodic, de Primo Levi, Jurnalul unei scriitoare, de Virginia Woolf), o biografie romanțată a Marelui Will (Viața secretă a lui William Shakespeare, de Jude Morgan), o carte polițistă numai bună de luat în parc (Alb letal, de Robert Galbraith), două cărți despre misterele creierului uman (De neconceput, de Helen Thomson, Mintea distrată, de Adam Gazzaley, Larry D. Rosen) și una despre misterul și mai mare din genele noastre (Degetul mare al violonistului, de Sam Kean). Sau, mai bine zis, lecturi pentru toate gusturile. Timp să avem!

Citeşte tot articolul

10 cărți de citit în aprilie 2019

Mai mult toamnă decât primăvară, aprilie a venit și el cu noutăți literare interesante. Două romane chiar despre lumea literară (Misterul Henri Pick și Hemingway și cu mine), un nou roman rusesc (mare și profund, așa cum ne așteptăm să fie romanele rusești), o ediție splendid ilustrată a unui clasic (Frankenstein), și, ca de obicei, multe cărți de non-ficțiune extrem de interesante: povestea unui explorator pierdut în pădurea amazoniană, însemnările livrești ale celui mai fermecător cititor al timpurilor noastre, Alberto Manguel, două cărți despre creativitatea omului (una despre Homo fictus, omul povestitor, și cealaltă semnată de unul dintre cei mai populari biologi și oameni de știință contemporani, Edward O. Wilson), o carte despre însemnătatea educației și o istorie alternativă a medicinei ultimilor 100 și ceva de ani din perspectiva descoperirilor endocrinologiei. Citeşte tot articolul


Lansări de carte și dezbateri – a doua zi la Livre Paris 2019

A doua zi la standul ICR de la Livre Paris a fost dedicată volumelor inspirate de corespondenţa dintre Pallady şi Matisse, romane de ficţiune şi poliţiste.

A doua zi a la standul României de la Salonul Cărţii de la Paris, ediţia a 39-a, a fost dedicată legăturilor dintre artă şi literatură, dintre cei importanţi artişti români Andrei Cădere şi Constantin Brâncuşi, Theodor Pallady şi Henri Matisse. Spaţiul românesc a fost animat la fiecare lansare de carte şi dezbatere, publicul fiind unul select, format din critici de artă, scriitori, poeţi, artişti care au asistat la întâlniri. Citeşte tot articolul


Nimicul lui Kureishi

"Într‐o noapte în care mă simt bătrân, bolnav, complet stors de sămânță și chiar n‐am nevoie să meargă ceva mai rău de‐atât, aud zgomotele iar." Hanif Kureishi are un talent aproape obraznic de a-ți atrage atenția încă de la primele rânduri ale unei cărți. Bine, e el ireverențios cu totul, cu un stil departe de a-și menaja cititorul, personajele, ba chiar și rudele pe care le transformă în ficțiune și care, firesc, se enervează (sora lui, de exemplu, era tare supărată pe el). Citeşte tot articolul