Bookaholic

Între 22 și 24 octombrie a avut loc Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara (FILTM). V-am povestit, pe larg, cât de faină a fost atmosfera la festival, ce au citit scriitorii invitați (acum puteți consulta și textele, pe site-ul FILTM, în stânga), ce discuții s-au purtat în Sala Barocă a Muzeului de Artă timișorean și cât de mare nevoie avem de astfel de evenimente. Pentru că n-am putut intervieva toți scriitorii invitați la FILTM 2014 – deși sigur că mi-aș fi dorit -, am ales să demarez o anchetă printre aceștia. Tema aleasă a fost, oarecum, în ton cu festivalul, căci întrebările adresate autorilor au fost: „Cât de important este pentru dumneavoastră să vă întâlniți cu alți scriitori, fie într-un context oficial, precum acesta, la un festival, fie în privat? Vă ajută cumva în procesul dumneavoastră creativ?”. 

Unii au răspuns doar la prima întrebare, alții la ambele; unii au spus că este important să se întâlnească cu alți scriitori – veți vedea, motivele diferă, de cele mai multe ori -, alții au declarat că acest lucru nu este deloc o prioritate pentru ei. Oricum ar fi, vă asigur că este o anchetă ce merită să fie citită.

Au răspuns Paul Bailey (Anglia), Florin Lăzărescu (România), László Krasznahorkai (Ungaria), Radu Pavel Gheo (România), Daša Drndić (Croația), Filip Florian (România), Noémi Kiss (Ungaria), Ornela Vorpsi (Albania, Franța), Jean Mattern (Franța), Bogdan Munteanu (România), Cătălin Dorian Florescu (Elveția). Singurul scriitor invitat la FILTM pe care nu l-am prins în prima seară, când a fost prezent la eveniment, este Mircea Mihăieș.

For the English version of the survey, please click here. 

Paul Bailey

Îmi place să mă gândesc că scriitorii sunt, în primul rând, oameni. Când mergi la un festival literar, există o anumită punere în scenă, știi, e o necesitate să joci puțin. Nu cunosc personal decât unul dau doi scriitori, tind să-mi fac prieteni din diferite părți ale vieții. Cunosc mulți actori cu care am rămas prieten, studenții mei la fel, doctori, etc. Unul dintre motivele pentru care îmi place scriitorul ceh Bohumil Hrabal este pentru că el s-a ținut departe de scriitori. Prefera să stea în parcuri și să vorbească cu prostituate decât cu scriitori. Și spunea că a învățat mai multe despre viață în felul acesta.

Dar, sigur, mă bucur să întâlnesc alți scriitori. Chiar și-așa, nu vreau să-mi petrec timpul în jurul autorilor pentru că sunt interesat de toată lumea, nu numai de scriitori. Unii scriitori sunt mai interesanți decât alții, unii vorbesc numai despre ei, discursul lor seamănă, întotdeauna, cu o masturbare în public, spunându-le celorlalți ce minunați sunt, alții nu vorbesc niciodată despre ei, ceea ce este însemnat, și așa mai departe.

Florin Lăzărescu

De foarte multe ori în viața mea m-am gândit la asta și încă o fac, e o chestie care e în capul meu: să mă las de scris. Dacă e vreun argument pentru care nu m-am lăsat de scris, unul dintre puținele lucruri, dincolo de bucuria scrisului, este fix asta: întâlnirile cu ceilalți scriitori, cu, eventual, doamna care e venită din Germania în Timișoara, și de la care afli că te citește, etc. Pentru că, în rest, ai o relație mai mult aiurea. Nu-ți dai seama pentru cine scrii, dacă te citește cineva, dacă interesează pe cineva ceea ce faci. Dar una dintre marile bucurii de a fi scriitor este că da, am călătorit foarte mult, m-am întâlnit cu oameni care gândesc ca mine, care au aceleași depresii legate de scris ca mine, e o chestie care mă face să merg mai departe. După fiecare întâlnire dintr-asta simt că am mai mult chef de scris decât în mod normal.

Când mă întâlnesc și cu publicul, cu oameni care niciodată nu mi-au scris, nu mi-au vorbit, dar au scos câteva părăluțe din buzunar pentru cartea mea, mi se pare senzațional, într-o lume în care toți ar putea trăi bine mersi fără să-l citească pe Lăzărescu. Pentru mine este un mic miracol. Altminteri, am poftă de scris, aș scrie de dimineața până seara, ceea ce mă oprește sau mă limitează este contactul, nu știu pentru cine fac asta.

Nu știu dacă ai observat, eu pe Facebook sunt foarte activ, scriu, aș spune eu, chiar literatură. De ce? Pentru că am contact, știu că interesează, sunt încurajat să fac asta. Altfel, lăsat în singurătatea mea, am foarte multe dubii.

László Krasznahorkai

În cadrul acestor tipuri de întâlniri am avut ocazia să-mi fac prieteni care-mi sunt foarte dragi. Am mulți prieteni din lumea literară, dar și din cea a artei, aproape în toate țările în care am fost. Unii prieteni de-ai mei nu mai trăiesc și le simt lipsa, cum ar fi Allen Ginsberg – unul dintre cei mai apropiați prieteni din America. De fapt, moartea lui Allen a venit la timp, a fost ok, având în vedere vâsta lui și boala sa, dar moartea lui Max Sebald, de exemplu, a fost un accident teribil, era atât de tânăr și-mi este atât de dor de el! Anul trecut, am fost la o conferință și am fost invitat să numesc și să-mi aduc cei mai buni prieteni. A fost precum o altă înmormântare, pentru că mulți dintre prietenii mei au murit. A fost interesant pentru public, dar foarte trist pentru mine.

Radu Pavel Gheo

Pentru orice scriitor cred că este foarte important să se întâlnească cu alți scriitori. E – să nu zic indispensabil, că se poate trăi și fără asta – totuși necesar, simți nevoia să faci asta. În primul rând, e precum orice comuniune dintr-o breaslă, dintr-o profesie pe care ți-ai asumat-o și de care nu ești mereu complet sigur, ai șovăielile, îndoielile tale. Și-atunci întâlnirile acestea te revigorează. Un alt aspect este că, discutând ce fac unii și alții, cumva ne menținem la curent cu ceea ce, așa, vag spus, se numește viața literară românească sau europeană, care există cel puțin în postura de concept. Pentru mine, este și o ieșire din rutină, pentru că scrisul, profesia, slujba propriu-zisă și restul activităților zilnice devin, la un moment dat, rutină. Pe când întâlnirea cu ceilalți e o ieșire din rutină, exact în lumea pe care o înțelegi cel mai bine.

Iar influența propriu-zisă asupra operei, nu știu dacă acum aș putea spune că mai există. Acum douăzeci de ani, când eram la început, exista, nu imitație, ci emulație, admirație, un oarecare tip de învățătură, nu numai din scris, ci și din discuții. Acum suntem osificați în ceea ce numim stilul nostru, așa că nu se mai reflectă și în scris. Dar se reflectă în mentalitatea asupra scrisului, în viziunea asupra lumii și, poate, din punctul acesta de vedere, influențează măcar alegerea unei teme sau a unei anumite perspective asupra unei idei.

Daša Drndić

Ei bine, nu este mai important decât a întâlni oameni, în general. Nu am o pasiune particulară pentru scriitori, sunt interesată să cunosc oameni. Mi s-a întâmplat foarte des să întâlnesc o persoană care să n-aibă nimic de-a face cu scrisul, dar să fie mult mai interesantă, intrigantă decât un scriitor, care poate fi plictisitor sau agasant. E întotdeauna bine să întâlnești oameni, să călătorești, să stabilești contacte. Și, dacă întâlnești un scriitor, ar fi bine să fie unul a cărui operă ai citit-o, pentru ca apoi să puteți purta o discuție critică și, în cazul cel mai fericit, să-i spui ce ți-a plăcut și ce nu ți-a plăcut. De asemenea, este interesant atunci când ai citit cărțile unui autor pentru că, atunci când îl întâlnești, poți observa diferența dintre etica persoanei și cea a volumului. Când citești o carte, îți imaginezi cine e în spatele ei; când întâlnești persoana respectivă ești sau nu dezamăgit. În orice caz, este interesant de văzut asta și este frumos să se întâmple.

Filip Florian

Are o importanță mare în ceea ce privește posibilitatea de a forma prietenii lungi, de durată. Din fericire, mi s-a întâmplat în viață să leg mari prietenii de pe urma unei chestii de genul acesta. Până la urmă, este același lucru ca în orice alt loc, exact cum te-ai întâlni cu oamenii la un film, la un meci, oriunde. Dar unii îți plac, unii nu, cu unii simți imediat de parcă ar fi prietenii tăi de o grămadă de timp, cu alții poți să stai și o sută de nopți, că nu merge. Pentru că tot e aici, o să-l dau exemplu pe Florin Lăzărescu: dacă n-aș fi scris, probabil că nici nu l-aș fi cunoscut. Cu Attila Bartis nici nu mai vorbesc, e aproape o legătură între frați, ne-am cunoscut, tot așa, la Berlin. Deci clar am câștigat doi prieteni. Darul prieteniei este, poate, cel mai mare din lume. Așa că da, e un câștig să te întâlnești cu alți scriitori.

Legat de creație, nu are nicio legătură.

Noémi Kiss

Este important că, prin prezența la un festival internațional, autorul are șansa pentru traduceri literare în limba respectivă.

Și pentru un scriitor este foarte important să cunoască scriitori pe care numai îi citea până atunci. De exemplu, am citit pe drum spre Timișoara una dintre cărțile lui Filip Florian, care mi-a plăcut mult, și acum l-am și întâlnit. E foarte fain. Mai demult, am citit și o carte de-ale autoarei croate, Daša Drndić, și acum mă bucur mult că am avut ocazia să o cunosc.

Pentru mine, sunt foarte importante locurile și călătoriile, acestea sunt și o sursă de inspirație. Am de gând să fac multe fotografii, iar apoi să scriu ceva despre Timișoara.

Ornela Vorpsi

Am o mare curiozitate în ceea ce privește ființa omenească. Așa că, dacă omul pe care îl întâlnesc este scriitor sau nu, pentru mine nu contează atât de mult. Din punctul meu de vedere, întâlnirea, împărtășitul, calitatea relației sau modul în care ne întâlnim sunt importante. Dacă, de exemplu, persoana pe care o întâlnesc scrie, trebuie să-i adresez anumite întrebări: mă interesează cum lucrează, dacă autorul respectiv simte durere sau bucurie atunci când scrie, cum își construiește o carte, etc. Cam aceasta este singura diferență între o persoană care scrie și una care nu scrie. Însă, pentru mine, nu este chiar atât de important să întâlnesc alți scriitori. Altfel spus, este la fel de important ca a întâlni orice altă ființă umană. Întocmai precum alți oameni, și scriitorii pot fi plictisitori, foarte plini de ei, așa că ceea ce contează este contactul, împărtășirea gândurilor, a sufletelor, a minților.

Jean Mattern

Este o întrebare foarte dificilă. Noi, scriitorii, sunt niște animale foarte ciudate. Cred că ne place mult să ne întâlnim și, în același timp, suntem prudenți, ne observăm unul pe celălalt – dacă suntem sinceri până la capăt. Nu cred că suntem concurenți. Șim că facem cam același lucru, chiar dacă fiecare scriitor are o filosofie diferită, un stil aparte, teme principale distincte și așa mai departe. Pentru mine, întâlnirile cu alți scriitori mă îmbogățesc, îmi dau o motivație să continuu, dar acestea pot fi, de asemenea, și situații foarte ciudate, pentru că, uneori, te simți prost că n-ai citit cartea unui scriitor lângă care stai – și orice scriitor își dorește să fie citit.

Cu toate acestea, întâlnirile cu alți autori, călătoria la un festival literar, băutul cu autorii respectivi, etc., sunt o parte din farmecul de a fi scriitor.

Bogdan Munteanu

Am participat la toate cele trei ediții ale Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara. Am cunoscut mulți scriitori, și din România, pe care nu-i întâlnisem până acum, și din alte zone, respectiv alte țări. E important în măsura în care, vrând să cunosc mai mult din ceea ce au scris, neavând contact cu ei până acum, mă documentez înainte de festival, le citesc cărțile pe cât posibil. Pe scurt, mă mobilizez în direcția asta. De asemenea, este important pentru că, după serile de lecturi și dezbateri cu publicul, ne întâlnim într-un cadru informal, unde putem avea discuții relaxate despre literatură, în general, despre literatura din alte țări și, astfel, se pot stabili unele conexiuni care duc, mai târziu poate, la publicarea unor texte din literatura română, respectiv ale unor scriitori români, în alte gazete din țările de unde provin scriitorii respectivi.

Cătălin Dorian Florescu

Nu este absolut deloc important și nu are nicio influență asupra procesului meu creativ. Am o mare distanță față de colegii mei scriitori. În ceea ce facem noi există multă suferință, multă frică, multe decepții. Am trăit la prea mulți autori aceste lucruri, le cunosc și eu, așa că nu vreau să-mi complic viața prea mult cu prietenii care nu sunt spontane. În general, prietenii mei nu sunt scriitori. Am doar cunoștințe mai bune care sunt scriitori și pentru mine e foarte bine să rămână așa. Punctual, îi întâlnesc, mergem la masă, conversăm, dar nu am nevoie de ei pentru a-mi face creația. Sunt un solitar absolut în privința asta.