Bookaholic

Astăzi, 14 martie 2014, se împlinesc 160 de ani de la nașterea lui Alexandru Macedonski. Probabil că într-o zi la fel de frumoasă precum cea de astăzi, cu soare vesel pe cer senin, s-a născut poetul, prozatorul, dramaturgul, publicistul și scenaristul (!) Macedonski, în București, în anul 1854, într-o casă dintr-un cartier apropiat de Podul Mogoșoaiei (astăzi Calea Victoriei).

Nu putem, în calitate de bookaholici, să trecem cu vederea o aniversare atât de importantă, așa că am pregătit o selecție de materiale de citit în această zi în care îl sărbătorim pe un scriitor a cărui operă este unică în literatura română (scrierile sale îi confirmă rolul de iniţiator al literaturii române moderne) și reprezentativă pentru secolul XIX (și nu numai).

Mai întâi, trebuie să vă reamintesc că stră-strănepoata lui Alexandru Macedonski, Irina Macedonski, a demarat anul acesta o serie de acțiuni menite să-l aducă pe scriitor mai aproape de cititorii de astăzi, proiect numit ”Alexandru Macedonski – 160 de ani de istorie și literatură”. Despre hotărârea de a revitaliza opera scriitorului român și evenimentele aferente v-am povestit, acum puțin timp, într-un articol despre o întâlnire cu parfum de trandafiri. De asemenea, de neratat este și minunatul text Al. Macedonski: o pledoarie sau paradoxul stră-străbunicului, scris de Irina Macedonski și apărut în premieră, acum doi ani, pe Bookaholic (o puteți asculta pe Irina și aici, în emisiunea Adelei Greceanu și a lui Matei Martin de pe Radio România Cultural, emisiune din data de 29 ianuarie 2014).

Până acum, au avut loc două ediții ale Nopților macedonskiene, eveniment din cadrul anului Macedonski: Noaptea de ianuarie și Noaptea de februarie. Abia o așteptăm pe cea din martie, să vedem ce surpriză ne-a mai pregătit Irina Macedonski (atât de tare ne-a încântat Noaptea de februarie de la Observatorul Astronomic, dedicată literaturii SF – mai multe informații, aici).

Și acum, să ne reîntoarcem la scrierile lui Alexandru Macedonski. Dacă aveți dispoziție să-l sărbătoriți prin proză scurtă, vă recomandăm să citiți (online, gratuit) Oceania – Pacific – Dreadnought, Palatul fermecat și/ sau Nicu Dereanu. 

Și pentru că primăvara ne-a onorat, în sfârșit, cu prezența, iar mie mi se pare că este anotimpul cel mai potrivit pentru poezie -, vă propun să citim, la 160 de ani de la nașterea lui Macedonski, 5 poeme frumoase de-ale sale.

Primăvara

Sub flori de măr
Ce mi se scutură în păr
Se umple sufletul de soare;
Pe orice frunți suferitoare,
Oh! ningeți, albe flori de măr.

Sub liliac
Sunt paseri dulci ce nu mai tac,
Concert de voci mângâietoare
Sărmani cu inimi gemătoare,
Uitați, dormiți sub liliac.

Pe sub cais
Din aripi bate albul vis
De-o inocență răpitoare:
Amanți cu inimi arzătoare,
E fericirea sub cais.

Sub nucul lat
Te afli însă izolat
Și-n umbra lui îmbătătoare
Trecutul naște ca o floare
Ah! de-aș muri sub nucul lat.

Rondelul beat de roze

De roze e beată grădina
Cu tot ce se află-mprejur
E beat și cerescul azur,
Și zâzâie, beată, albina.

Se clatină parcă lumina,
Un tunet e simplu murmur. —
De roze e beată grădina
Cu tot ce se află-mprejur.

Dar iată… — A mea nu e vina… —
Chiar eu, în gentil trubadur,
Visând, lângă-al apei susur,
Mă schimb, așteptându-mi regina… —
De roze e beată grădina.

Rondelul meu

Când am fost ură am fost mare,
Dar, astăzi, cu desăvârșire
Sunt mare, căci mă simt iubire,
Sunt mare, căci mă simt uitare.

Ești mare când n-ai îndurare,
Dar te ridici mai sus de fire
Când ți-este inima iubire,
Când ți-este sufletul iertare.

Știu: toate sunt o-ndurerare,
Prin viață trecem în neștire,
Dar mângâierea e-n iubire,
De-ar fi restriștea cât de mare,

Și înălțarea e-n iertare.

Rondelul cupei de Murano

Nu e de aur: e de raze.
O-ntind grifonii ce-o susțin.
E dătătoare de extaze,
Cu ea-n onoarea ta închin.

În scânteierea-i de topaze
Cuprinde-al nemuririi vin. —
Nu e de aur: e de raze.
O-ntind grifonii ce-o susțin.

E arta pură, fără fraze,
E cerul tot de soare plin.
Talaze largi, după talaze,
E sufletescu-avânt deplin,
Nu e de aur: e de raze.

Epigraf

Să mă spele de insulte nu mă-ncerc să fac apel
La un veac ce nu cuprinde decât patimă în el
Și în care tot nerodul are dreptul să vorbească
Ca dovadă-ntemeiată de prostia cea obștească.
Cât e țara noastră toată văd mulțimi fără simțiri,
Creieri stinși de întuneric, inimi roase de-njosiri.

Dar când patru generații peste moartea mea vor trece,
Când voi fi de-un veac aproape oase și cenușă rece,
Va suna și pentru mine al dreptății ceas deplin,
Ș-al meu nume, printre veacuri, înălțându-se senin,
Va-nfiera ca o stigmată neghiobia dușmănească,
Cât vor fi în lume inimi și o limbă românească.

Mai multe poezii, dar și piese de teatru, proză, publicistică, de citit online găsiți aici.

Pe final, vă las să vă delectați cu benzile desenate de Vali Ivan după Noapte de decemvrie a lui Macedonski (ilustrații preluate de aici).

La cât mai mulți cititori entuziaști, Alexandru Macedonski!