zece motive pentru care trebuie sa citesti ”Sebastian, ceilalti si-un ciine” de Mihai Radu

După ce și-a făcut mâna în Cațavencii – sigur știți și citiți rubrica Bătăi în dialog – și după ce s-a antrenat în volum cu Simona Tache – Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut (un interviu tare simpatic cu cei doi autori aici), Mihai Radu și-a încordat mușchii inspirației și a publicat primul său roman: Sebastian, ceilalți și-un cîine (Editura Polirom, 2014, colecția Ego. Proză).

Cum volumul său de debut este abia ieșit de la tipar și cum știm că vă place de Mihai Radu, ne-am gândit că nu mai puteți de curiozitate și vreți să-l citiți imediat. Așa că, împreună cu prietenii de la Editura Polirom, vă oferim 3 exemplare din Sebastian, ceilalți și-un cîine. 

Nu, nu mergem pe principiul primul venit, primul servit :), ci trebuie să ne povestiți, în comentarii, care credeți că este cea mai mare nereușită din viața voastră și ce ați fi putut să faceți pentru a-i schimba finalitatea. 

De ce vrem o poveste mai puțin solară? Pentru că romanul lui Mihai Radu este despre viața reală, nu cea din filmele de Hollywood cu happy-end, viața sub toate aspectele ei, presărată de temeri personale, de nesiguranțe, de nereușite, dar și de aspirații, speranțe, iubiri neîmplinite, dezamăgiri și deziluzii. Sebastian și Grațiela sunt personajele principale ale cărții, cele prin ochii cărora veți citi despre lumea aceasta așa cum este ea, cu bune și cu rele. El burlac, funcționar la primărie, scriitor aspirant și un potențial infractor. Ea mamă, soție înșelată, prezentatoare TV și o posibilă afaceristă. Se vor intersecta, desigur. Și ceea ce va ieși veți vedea în roman. Dacă vreți să gustați mai întâi un fragment, găsiți unele faine aici, aici și aici.

AtențiePentru a intra în tragerea la sorți pentru unul dintre cele trei exemplare din Sebastian, ceilalți și-un cîine trebuie să respectați cerința concursului, să vă semnați cu numele vostru real și complet și să lăsați o adresă de e-mail validă.

Perioadă de desfășurare a concursului: 14 – 21 martie.

Mult succes!

Câștigători: Stanciu Lucian, Săndulescu Maria Andreea, Lazăr Adrian.

Eli Bădică

și-a încheiat studiile de licență la Facultatea de Litere, UB, Literatură Universală și Comparată, iar pe cele de masterat la SNSPA, Antropologie. În prezent, este redactor colaborator la „Suplimentul de cultură”, „DLITE”, „Revista Arte și Meserii” etc. Printre altele, managerul proiectului „Carte peste carte” al Asociației Paspartu. Editor, coordonează colecția „n'autor”, de literatură română contemporană de la Editura Nemira.


18 comentarii
  1. AvatarLazar Adrian

    Buna ziua. Cea mai mare nereusita este aceea ca eu si sotia mea nu locuim intr-o locuinta proprie. Eu sunt tulcean, Anca este maramureseanca, ne-am cunoscut in Bucuresti, aici ne-am si casatorit in Ianuarie a.c., iar in Iunie se va naste baietelul nostru 🙂 Asadar sunt si multe realizari frumoase, singura nerealizare fiind cea expusa mai sus. Cu toate acestea ne iubim si suntem convinsi ca totul va fi foarte bine 🙂
    Succes tuturor!

    Reply
  2. AvatarStanciu Lucian

    Acum 7 ani mi-a aparut pe cap ceea ce initial am crezut ca e un cucui. S-a dovedit a fi o tumora. Maligna. Am fost operat, insa cu destula intarziere, dupa operatie am suferit de semipareza, cu toate astea am facut un tratament deosebit de greu (chimioterapie + transplant + radioterapie), iar acum cateva zile mi-am pus o placa de titan care acopera locul de unde a fost extirpata tumora in proportie de, sa zic 90%. Ei bine, nerealizarea mea cea mare este ca nu mi-am revenit complet, cu alte cuvinte ceea ce ma doare cel mai tare este ca nu voi mai putea alerga niciodata (inainte de boala am facut sport, alergam de doua ori pe saptamana, mergeam la sala…) acum nu mai pot nici macar prinde tramvaiul venit prea devreme in statie (piciorul drept nu ma ajuta prea mult). Ce puteam face sa schimb toate acestea? Poate daca mergeam la medic mai repede de cum am facut-o reuseam sa stopez infiltrarea tumorii atat de adanc in creier. Poate asa, nu mai sufeream de atatea sechele, poate si semipareza ar fi fost mult diminuata sau ar fi lipsit. Cine poate sti? Eu unul nu stiu. Sa fiti sanatosi si bucurosi!

    Reply
  3. Avataranke

    Cea mai mare nereusita este ca nu am facut mai multe pentru tatal meu, bolnav de cancer, care s-a stins intre timp. Daca as putea da timpul inapoi…as incerca toate tratamentele posibile si imposibile. Apoi…faptul ca nu am stiut cum sa pastrez in viata mea oameni dragi..le-as acorda mai multa atentie, i-as asculta..

    Reply
  4. AvatarMariana A.

    Nu am avut nereusite pana acum. Am avut doar mici ghinioane si ceva gafe sociale, dar nimic serios. Asta pentru ca eu sunt, de fel, o fire optimista si nu vad fiecare chestie care nu iese cum vreau eu drept o nereusita, ci o vad ca un simplu “n-a fost sa fie pentru ca poate urmeaza ceva mai bun”. O zi frumoasa tuturor! 🙂

    Reply
  5. AvatarBotescu Ingrid

    Nefericirea în viața mea a ajuns destul de devreme, în clasa a8a, când mi-am schimbat opțiunea pentru liceu la 180 de grade. Am renunțat la filologie pentru mate-info din cauza faptulu că am crezut că o iubire din generală va ține la nesfârșit. Nu a fost așa. Stilul de mate-info m-a prins oricum pentru că nu sunt genul de om care renunță ușor. Dar acum deciziile pe viitor îmi sunt influențate de alegerea făcută pentru liceu. Mă consider o persoană oarecum neîmplinită din cauza faptului că nu pot face ceea ce îmi place la nivelul la care l-aș fi făcut dacă mi-aș fi menținut decizia inițială. Dar sper ca pe viitor să am această șansă.

    Reply
  6. Avatarbutean silvia

    Nereusita mea nu s-ar traduce intr-un eveniment concret. Regret faptul ca observ cum, treptat, devin din ce in ce mai pasiva, iar mobilizarea si determinarea ma ocolsesc in tot mai multe situatii. Acest lucru imi displace, intocmai din considerentul faptului ca orice schimbare la nivel particular se va produce, in primul rand, dinspre mine inspre ceilalti. As fi putut sa fac mult mai mult; sa ajut, sa (ma) schimb, sa vorbesc, sa explorez, sa invat, pe toate planurile, insa am renuntat. Sper ca e doar o etapa, menita sa ma ajute sa descopar motivul si sa redescopar placerea de a face.

    Reply
  7. AvatarSerban Ionela Crenguta

    In vara anului 2013 am sustinut examenul de bacalaureat si m-am pregatit in acest sens,dar nu asa cum mi-as fi dorit.Sunt o persoana ambitioasa,care atunci cand isi propune ceva face tot ce ii sta in putinta pentru a-si indeplini obiectivul,iar scopul meu de vara trecuta era sa iau 10 la bac.Insa o mare parte din atentia si energia pe care ar fi trebuit sa le dedic exclusiv examenului s-au indreptat catre baiatul pe care il placeam si astfel chiar daca am luat la bac 9,51 eu am fost foarte nemultumita de mine,in primul rand,si nici chiar faptul ca am avut cea mai mare medie din tot liceul nu m-a linistit,pentru ca nu mi-am indeplinit scopul si am simtit o mare neimplinire.Dar macar daca tot raul ar fi fost spre bine si as fi ramas cu baiatul,ar fi fost o compensatie,stau acum si ma gandesc,dar nici acest lucru nu s-a intamplat,asa ca cu cat trece timpul,cu atat regret mai mult faptul ca nu am obtinut ce mi-am propus.Dar si mai mult m-a durut faptul ca profesorul meu de istorie isi puseses toate sperantele in mine si credea ca sunt capabila sa iau 10 la istorie,doar ca eu nu am luat decat 9,50,iar faptul ca am dazamagit o persoana care m-a sustinut,m-a facut sa regret totul.In ziua in care toata lumea ma felicita eubsimteam doar regrete,dezamagire si am plans atunci cand ar fi trebuit in mod normal sa fiu fericita.Dar totul pentru mine a fost o mare nereusita caci nu am obtinut ceea ce imi doream mai mult decat orice si nici cel ce mi-a distras atentia nu a fost al meu.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *