Pe Raymond Chandler l-am descoperit de curând (vai mie!) într-o conjunctură drăguță. Citeam, la o terasă, cartea lui Jim Thompson, Ucigașul din mine, care, sincer, nu prea m-a ținut în priză, iar la câteva mese mai încolo, un puști înalt, cu fruntea concentrată, ținea în mână o carte de Raymond Chandler. Știam că este autor de cărți polițiste, că se făcuseră filme după cărțile lui, dar nu-i citisem nici una. Așa că m-am dus la prima librărie ieșită în cale și am luat tot ce am găsit de Chandler: Play-Back, Somnul de veci, Doamna din lac. Citeşte tot articolul
Tag: raymond chandler
Romane polițiste pentru cei care nu sunt (încă) împătimiți ai genului
Mysteries & Scandals: Raymond Chandler
Barul ca axis mundi. J.R. Moehringer, „Dulcele bar”
Șoimul maltez – Dashiell Hammett şi realismul romanului poliţist
La începutul secolului al XX-lea, după ce maeştri precum Poe sau Conan Doyle îşi spuseseră cuvântul, literatura poliţistă părea un gen bine consolidat, cu norme proprii, inviolabile. De exemplu, în 1928, în American Magazine, sunt publicate cele 20 de reguli pe care orice autor onorabil de romane poliţiste ar trebui să le respecte, reguli elaborate de S. S. Van Dine – pseudonimul lui Willard Huntington Wright –, tatăl unui detectiv spilcuit, destul de gustat prin anii ’20-’30 ai secolului trecut, e vorba despre Philo Vance. Regulile lui S.S. Van Dine au fost, însă, deseori, contestate. Ba chiar unele romane poliţiste au fost construite în răspăr cu cele promulgate în lista lui Van Dine. Unul dintre contestatari a fost şi autorul de romane poliţiste Dashiell Hammett, cel care a făcut popular genul hardboiled, gen ce presupune un personaj dur care înfruntă o lume violentă – de aici, de altfel, şi denumirea. În 1930 apărea în foileton, în revista Black Mask, sub semnătura lui Dashiell Hammett, romanulThe Maltese Falcon/ Şoimul maltez, roman care a impus un personaj ce va schimba faţa literaturii poliţiste, detectivul Sam Spade.