Lolita-deWilde

Sunt convinsă că voi, majoritatea bookaholicilor, ați citit Lolita și v-a rămas în suflet ca una dintre cele mai bune cărți ale literaturii contemporane, scrisă impecabil și spunând o poveste (de dragoste?) a little bit twisted. Mulți văd în Lolita nimfeta perfectă, deși Nabokov nu pare să o fi descris astfel pe adolescenta vulnerabilă – de altfel, termenul de ”nimfetă” nici nu intrase în vocabular descriind o puberă obscenă la vremea aceea. Și atunci, cum s-a ajuns aici? Să fie ”vinovate” copertele?

Așadar, în materialul de față, ne vom uita la Lolita prin intermediul copertelor sale, imagini care spun multe despre cum a fost această carte receptată de-a lungul timpului.

Probabil că știți că, mai bine de doi ani de zile, Nabokov s-a chinuit să convingă editorii să-i publice cartea – a întâmpinat aproximativ 20 de refuzuri! Dintre toate, poate cel mai rău sună răspunsul din partea unui editor, din decembrie 1953:

It is overwhelmingly nauseating, even to an enlightened Freudian. To the public, it will be revolting. It will not sell, and will do immeasurable harm to a growing reputation…. I recommend that it be buried under a stone for a thousand years.

Doi ani mai târziu, Lolita vedea lumina zilei, dar avea o copertă sobră și impersonală.

lolita1Sursa

Hainele Lolitei au fost, de altfel, asemănătoare la început – probabil pentru că nu se dorea atragerea atenției asupra cărții considerată ”scandaloasă”, ”șocantă”, ”pornografică” etc. etc.

1959 FR Gallimard (nrf Du Monde Entier), Paris

1959 FIN Gummerus, Jyväskylä

Amândouă din 1959, prima o copertă franțuzească, iar a doua una finlandeză. Sursa

Apoi, s-a încercat expunerea Lolitei ca o femeie adultă sau s-a mers pe imaginarea lui Humbert Humbert în diferite ipostaze (unele semănând izbitor cu Nabokov).

1981 FR Gallimard (folio), Paris

1981, Gallimard

1983 IT CDE spa, Milano

1983, Milano. Sursa

Treptat, majoritatea designerilor de carte s-au inspirat din filmul lui Kubrick și au redat o Lolită adolescentă, de cele mai multe ori lascivă, cu buzele roșii, ochelari de soare în formă de inimă, mâncând o acadea.

1975 SP Grijalbo, Barcelona

1975, Barcelona

1980 GB Penguin, London

1980, Londra. Sursa

Altele folosesc nuditatea sau combină imaginea unei adolescente cu cea a unui bărbat în vârstă.

1966 US Berkley Medallion Books, New York

1966, New York

1964 TUR Altin Kitaplar Yayinevi, Istanbul

1974 TUR Altin Kitaplar, Istanbul

Ambele din Turcia, Istanbul, la 10 ani distanță (prima din 1964, a doua din 1974). Sursa

Cert este că fiecare om creativ care s-a ocupat de misiunea grea de a o acoperi pe Lolita a vrut să realizeze ceva unic vizual – poate de aceea există și sute de coperte care nu seamănă absolut deloc între ele.

1961 FR Olympia Press, Paris

1961, Paris

1962 JAP Kawade Shobo Shinsha, Tokyo

1962, Tokyo

1970 IT Mondadori (Gli Oscar), Milano

1970, Milano

2007 NL De Bezige Bij, Amsterdam

2007, Amsterdam. Sursa

Totuși, Nabokov descria coperta ideală a cărții sale în termeni atât de generali încât ar fi putut reprezenta orice altă carte:

I want pure colors, melting clouds, accurately drawn details, a sunburst above a receding road with the light reflected in furrows and ruts, after rain. And no girls.

Who would be capable of creating a romantic, delicately drawn, non-Freudian and non-juvenile, picture for LOLITA (a dissolving remoteness, a soft American landscape, a nostalgic highway — that sort of thing)? There is one subject which I am emphatically opposed to: any kind of representation of a little girl, spunea scriitorul într-o scrisoare.

Dar ce schimbare de atitudine dacă ne uităm la clipul de mai jos, video în care Nabokov discută încântat câteva dintre copertele Lolitei (via openculture.com).

http://youtu.be/qVtwVcYbz7k

În eventualitatea în care nu v-ați dat prea bine seama de cum arată copertele despre care vorbește autorul, le puteți studia pe îndelete în cele ce urmează (sursa).

1959-TUR-Aydin-Yayinevi-Istanbul

Ediție turcă din 1959

1963-FR-Gallimard-Livre-de-Poche-Paris

Ediție din Franța, 1963

1964-BRD-Rowohlt-TB-rororo-Reinbek

Ediție germană din 1964

1959-IT-Mondadori-Milano

Ediție italiană din 1959

1958-NL-Oisterwijk-The-Hague

Ediție olandeză din 1958

Astăzi există 185 de coperte pentru Lolita, inventariate de Dieter E. Zimmer, discipolul și traducătorul lui Vladimir Nabokov, pe site-ul său. Iar luna aceasta va apărea cartea Lolita – The Story of a Cover Girl: Vladimir Nabokov’s Novel in Art and Design, editată de John Bertram și Yuri Leving.

De altfel, Bertram a organizat și un concurs pentru designeri, cerându-le să citească cartea și să încerce s-o traducă în imagine, fără a o reinterpreta.

Lolita-Lupton

Design realizat de Ellen Lupton

Lolita-deWilde

Design de Barbara de Wilde. Sursa

În acest context, s-au iscat multe discuții pe tema designului de carte, a misiunii artiștilor în cauză și despre cum o copertă greșită poate schimba în rău destinul receptării unei cărți (dacă sunteți interesați, le găsiți aici și aici). Rezultatul concursului a fost cuantificat în zeci de noi coperte posibile pentru capodopera lui Nabokov, o parte dintre acestea fiind incluse în cartea lui Bertram și Leving. Dacă acestea sunt variante mai bune sau nu, rămâne de văzut.

Voi ce părere aveți? Este coperta o modalitate de a influența cititorul? Ce copertă a avut Lolita voastră?

2 comentarii
  1. Andreea

    Ce surprinzatoare sunt copertele editiilor turcesti din anii 60 si 70! Cred ca numai acestea ajung pentru o dezbatere despre cenzura si non-cenzura in functie de cultura, religie si societate.

    Reply
  2. Pingback: Procesul de Kafka

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *