Bookaholic

Citesc că românii au golit rafturile supermarketurilor de frica viscolului şi că lumea se pregăteşte să se baricadeze în case, aşa că dau şi eu cîteva sugestii de titluri cu care vă puteţi închide fără risc în casă:

1.    Dacă preferaţi ceva clasic, poliţist: Nemesis, de Agatha Christie. E o carte din seria Miss Marple, una despre care nu ştiam nimc şi care mi-a provocat o plăcere şi o bucure la citit rarisime. Miss Marple, o mare şi tacticoasă cititoare de ziare, află de moartea unui cunoscut şi în scurtă vreme e chemată de avocaţii acestuia pentru a primi un neaşteptat mesaj post-mortem.

Domnul Rafiel o roagă să facă ceva pentru el: nu-i spune nici ce, nici în legătură cu ce şi nici cum, dar îi plăteşte un tur al vechilor conace din Anglia pentru a se lămuri singură, din mers. Miss Marple acceptă şi porneşte cea mai bizară investigaţie de care am dat pînă acum în vreo carte poliţistă: una al cărei obiect nici detectivul însuşi nu-l cunoaşte o bună bucată de vreme! Multe lucruri ies la iveală în timpul vizitelor pe la vechile case şi grădini englezeşti, iar nişte doamne uşor bizare şi retrase au o partitură foarte originală!

2.    Dacă vreţi să vă rupeţi de prezent: Wolf Hall, de Hilary Mantel (Editura Litera, trad. Monica Nechiti), un roman cît toate zilele despre curtea lui Hernric VIII din vremea cînd încerca tot ce se putea să obţină dezlegarea papei pentru a divorţa de Caterina de Aragon pentru Anne Boleyn. E puţin spus un roman istoric: lentoarea scenelor, close-up-ul pe detalii cu relevanţă psihologică şi subtilităţi de construcţie fac din cartea asta un regal al genului (a luat şi Bookerul, în 2009).

Atenţie: nu încercaţi dacă nu gustaţi romanul istoric, dacă în general vă obosesc zecile de personaje (clerici, curteni, negustori etc) şi dacă nu aveţi nici un fel de interes pentru curtea Tudorilor sau pentru ereziile taxate de Thomas Morus. În plus, aveţi grijă, sare de 700 de pagini! Eu am trecut binişor de jumătate şi o să povestesc mai pe larg după week-endul ăsta.

3.    Dacă gătiţi şi vreţi să vorbiţi despre ce gătiţi: Istoria gustului, coordonată de Paul Freedman, (Editura Vellant, trad. Raluca Cimpoiaşu, Andra Stoica şi Mădălina Tureacă). Cu cartea asta n-aveţi nici o şansă să vă plictisiţi, oricît aţi sta izolaţi: e un compendiu copleşitor în care găsiţi ce vreţi şi ce nu vreţi despre istoria gastronomiei. Sînt, de fapt, capitol tematice semnate de mai mulţi autori, pline de lucruri care nu se referă exclusiv la Europa.

E practic, o carte despre o lume largă, veche şi plină nu doar de arome, ci şi de probleme aspre, cărora a fost nevoită să le facă faţă inovînd, inventînd sau … conservînd. Eu de regulă o dau jos de pe raft cînd am cîte o dispută de netranşat pe subiecte gen forma sub care a fost prima dată folosit zahărul. Să nu ridicaţi din sprînceană, dacă găteşti şi vorbeşti cu patos, nu ştii niciodată la ce poţi să ajungi!

4.    Dacă n-aţi încercat pînă acum: Unul dintre cele mai bune volume de poezie publicate în ultima vreme, Rezervaţia de  Cristina Ispas, (Editura Casa de Pariuri Literare). E cotidianul unei femei, cu tensiuni, cu moment moarte, cu psihoze şi bucurii, cu prieteni şi cu week-end-uri amestecate, şi, în general, cu transcrieri în care nu se simt notele false.

E una din acele cărţi de poezie care citite cap-coadă îţi dau la final imaginea unui om întreg, a unui om-personaj care a căpătat un corp al lui, nici nu ştii cum. Şi pe care ai senzaţia că începi să-l cunoşti (şi să-l crezi), pentru n-are nimic exaltat şi inflamat, ci doar crize şi placidităţi recognoscibile:

cu volumul dat la maxim în căşti
degetele îmi înţepenesc pe tastatură
şi nu mai răspund la comenzi
lucrez o ştire despre pădurile
care la un moment dat au devenit mlaştini
care au devenit hidrogen sulfurat
care au devenit marea neagră
care într-o zi va exploda

5.  Dacă vreţi să rămîneţi pe baricade: Spune adevărul puterii. Apărători ai drepturilor omului care transformă lumea, Kerry Kennedy (trad. Diana Nicolae şi Julian Semilian, Curtea Veche Publishing). E o colecţie de interviuri şi portrete de personalităţi din lumea întreagă care au ridicat vocea împotriva abuzurilor puterii.

E o carte esenţială şi foarte necesară, despre oameni care s-au implicat, riscîndu-şi în ultimă instanţă viaţa pentru ca semenii lor să nu mai aibă parte de abuzuri, de umilinţe, de privaţiuni şi acte de brutalitate. Nu e o carte a victimelor, deşi despre victime fără vină vorbeşte fiecare dintre cei care au fost intervievaţi de  Kerry Kennedy:

Pentru mulţi dintre aceşti eroi, abrogarea drepturilor omului are un înţeles aparte, profund marcat de propriile experienţe: ameninţări cu moartea, închisoare şi, în multe cazuri, vătămări corporale. Cu toate acestea, volumul de faţă nu e un compendiu al victimelor, ci, mai degrabă, o afirmare a curajului şi a posibilităţilor de schimbare.

Dacă nici de aşa ceva nu e nevoie, în zile ca astea, nu ştiu ce să mai recomand!