De ce mitul „bărbatului-vânător” e doar un mit? De ce femeia a fost cea care a jucat rolul esențial în dezvoltarea speciei noastre? Cum am dobândit capacitatea de a compune muzică complexă sau de a citi? Răspunsul la întrebările de bază ale neurologiei se găsește în remarcabilele cercetări asupra creierului și asupra felului în care a evoluat acesta, prezentate în cartea de față în care un neorolog prezintă viziunea sa asupra evoluției – modul în care a evoluat sistemul nostru nervos și cum această evoluție a modelat specia, capacitățile noastre, bolile pe care le avem și calea prin care am ajuns ceea ce suntem azi. Diferite aspecte ale acestei teme sunt ilustrate cu vignete clinice despre niște pacienți interesanți și uneori de-a dreptul stranii, selectate din experiența clinică a autorului.
Potrivit acestei teorii, „bărbatul-vânător” a dezvoltat unelte din ce în ce mai eficiente pentru vânătoare, rezultatul direct fiind supremația asupra restului animalelor. Aceste unelte – concepute de bărbați, folosite de bărbați în cadrul activității masculine a vânătorii – ar fi constituit marele avantaj biologic al omului în lupta pentru supraviețuire. Omul peșterilor și mamutul lânos s-au luptat să supraviețuiască Epocii de Gheață. Omul a reușit. La fel și mamutul lânos. Dar apoi omul a meșterit o armă secretă și, bingo!, s-a zis cu mamutul. Confecționând unelte mai bune, bărbatul a schimbat jocul. Apoi a tras femeia după el, poate nu chiar de păr, dar cu siguranță nu ca pe un partener egal în evoluția speciei. Așa arată un model creat de bărbați, despre bărbați și pentru bărbați.
(…)
Dar ce puteam face acum pentru pacientul meu? Nimeni dintre neurologii angajați nu știa ce să facă sau dacă puteam face ceva pentru el. Mi-au recomandat să așteptăm să ne spună profesorul Refsum ce se putea face. El descoperise boala. El știa ce e de făcut cu cazul meu. Dar Knut Jacobsen nu era un „caz”. Era un pacient, o persoană, un om al cărui sistem nervos se deteriora treptat. Pentru mentorii mei, cuvântul-cheie era „treptat”. Ceea ce însemna că pacientul, indiferent cine era, mai putea să aștepte trei luni. Aveam de ales? – Harold Klawans
Harold Klawans a fost neurolog și profesor de neurologie și farmacologie la Rush Medical College. A scris numeroase articole și cărți despre tulburările extrapiramidale, neurofarmacologie și istoria medicinei.
În apărarea femeii cavernelor
Harold Klawans
Nr. de pagini: 288
Preț: 35 ron
Traducere din engleză de Florin Tudose
Control științific al traducerii: Andrei Dumbravă
Anul apariţiei: 2017
Format: 130 x 200 mm, paperback cu clape
Cuprins
Prefață
Partea întâi: Evoluția funcțiilor cognitive
1. În apărarea femeii cavernelor. Fereastra de oportunitate pentru învățare
2. Acea Lucy a mea. Localizarea dominanței manuale și vorbirii
3. Darul vorbirii. Frank Morrell și tratamentul afaziei epileptice dobândite
4. Minerii de la extracţiile de mangan. Preconfigurați pentru mișcare
5. N‑am citit niciodată subtitrarea filmelor care mi‑au plăcut. Arhitectura lecturii
6. Unul dintre aceste obiecte nu se potrivește cu celelalte. Cum a schimbat alfabetizarea creierul .
7. Muzica răsună neîncetat în capul nostru. Dar pe unde vine ea?
Partea a doua: Vulnerabilităţile creierului: moartea celulară programată, prionii și durerea
8. Prânzul meu cu Oliver. De ce dimineața aceea a fost diferită de toate celelalte dimineți
9. Două rânduri de creieri. Ceva vechi, ceva „nou”
10. Fenomenul de anticipaţie. Până la a treia generație și mai departe
11. Pustnicul din Thief River Falls. Despre prima mea întâlnire cu un eponim
12. Vaci nebune și pieţe nebune. Gheața‑9 și evoluția nondarwinistă a omului și a bolilor
13. Ce s‑o fi întâmplat cu puiul de Neanderthal? Un gând de încheiere
