O sfîşietoare poveste de dragoste, în care vedem cum soarta îi face orbi pe-aceia pe care vrea să-i piardă.
Opera lui Stefan Zweig a inspirat filme de mare succes, precum The Grand Budapest Hotel (2014), cîştigător a patru Premii Oscar şi cinci Premii BAFTA.
1913. Într-un orăşel austriac de garnizoană, ofiţerul de cavalerie Anton Hofmiller e invitat la castelul bogatului proprietar Kekesfalva. Cînd petrecerea e în toi, tînărul o invită la dans pe fiica gazdei, fără să ştie că e paralizată – iar apoi, vrînd să-şi repare stîngăcia, face greşeli după greşeli, pe care le pune pe seama a ceea ce Stefan Zweig numeşte „nerăbdarea inimii”.
Nerăbdarea inimii e singurul roman pe care Zweig l-a scris pînă la capăt, iar personajele sale sînt martori năuci ai propriei catastrofe, simboluri ale unei civilizaţii în plin dezastru, dar care nu găseşte puterea să se împotrivească ritmului ameţitor al unui ultim vals.
Strălucitor şi rafinat, scrisul lui Zweig e ceea ce rămîne din lumea înghiţită de nebunia secolului XX.
Nerăbdarea inimii a apărut în colecția „Biblioteca Polirom”, în traducere din limba germană de Ana Mureșanu, şi este disponibilă în ediţie digitală.
„Există două feluri de milă. Una, lipsită de curaj şi sentimentală… de fapt doar o nerăbdare a inimii… şi cealaltă… singura care contează, mila nesentimentală, dar creatoare, care ştie ce vrea şi e decisă să sufere răbdătoare împreună cu celălalt şi să reziste pînă la ultima consecinţă a efortului său şi chiar dincolo de aceasta. Numai dacă mergi pînă la sfîrşit, pînă la finalul definitiv şi amar, numai dacă posezi o cantitate inepuizabilă de răbdare îţi poţi ajuta semenii. Numai dacă prin aceasta eşti dispus să te jertfeşti pe tine însuţi – atunci şi numai atunci!”
„În Nerăbdarea inimii, Zweig urmăreşte cronica unei relaţii tragice, fără speranţă, dar o face în aşa fel încît nu-şi descurajează cititorul, nu-i fură entuziasmul, într-o poveste plină de capcane psihologice pe care numai un scriitor cu experienţă şi un om care a trăit multe poate spera să le depăşească.” (The New York Times)
„Zweig are o abilitate impresionantă: aceea de a ne face să-i citim romanul de parcă schimbările emoţionale violente ale personajelor sale ar fi şi ale noastre.” (The Sunday Telegraph)
Născut în familia unui industriaş înstărit, Stefan Zweig (1881-1942) şi-a făcut studiile la Berlin şi la Viena. Călătoreşte mult încă din tinereţe (în Statele Unite, Franţa, Anglia, India), o cunoaşte pe prima sa soţie, Friederike von Winternitz, şi se stabileşte la Salzburg. Este foarte popular în cercurile artistice din întreaga Europă şi este prieten, printre alţii, cu Arthur Schnitzler, Sigmund Freud şi Richard Strauss. În 1930 este deja unul dintre cei mai traduşi scriitori austrieci în viaţă, iar povestirile şi biografiile lui devin bestselleruri aproape imediat după apariţie. Opera sa ajunge să fie tradusă în peste treizeci de limbi. Odată cu venirea la putere a lui Adolf Hitler, Zweig părăseşte Austria, stabilindu-se temporar în diverse locuri: Londra, Bath, New York şi, mai tîrziu, Rio şi Petrópolis, în Brazilia. A scris proză (Frica, Scrisoare de la o necunoscută – apărute la Editura Polirom în 2016 –, Amoc, Simţuri rătăcite, Suflete zbuciumate, Douăzeci şi patru de ore din viaţa unei femei), biografii (Maria Antoaneta, Maria Stuart, Triumful şi destinul tragic al lui Erasm din Rotterdam, Magellan) şi memorialistică (Lumea de ieri). În 1942, cînd se sinucide alături de cea de-a doua soţie, Lotte, în Petrópolis, Stefan Zweig este deja unul dintre scriitorii celebri ai lumii.
Colecţia „Biblioteca Polirom” este coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu şi numără peste 1000 de titluri.
În pregătire:
Aldous Huxley, Maimuță și esență
Elif Shafak, Cele trei fiice ale Evei
