Este greu să vorbeşti despre evenimente istorice fără să cazi într-un limbaj mai scorţos, dar cartea lui Stefan Zweig, Orele astrale ale omenirii. Miniaturi istorice (Editura Humanitas) este un text de graniţă, reuşind să facă istoria la fel de atractivă ca o poveste pe care ai citi-o într-un roman. Vorbind pătimaş despre câte un personaj sau un eveniment, Stefan Zweig, scriitor austriac, realizează un fel puzzle istoric, reunind în cărţulia Orele astrale ale omenirii, câteva dintre momentele cruciale ale istoriei umanităţii. Cu adevărat miniaturi istorice, capitolele din carte sunt o încântare şi pentru iubitorii de literaturii. La fel cum Daniel Arasse făcea literatură din artă, în Nu vedeţi nimic, la fel Stefan Zweig aduce stilul literar în relatări istorice.
Vorbind despre evenimente dramatice, care au schimbat uneori total cursul istoriei, Stefan Zweig transformă istoria într-o poveste la care parcă am fi luat şi noi parte, am fi suferit şi ne-am fi bucurat alături de protagonişti. Stilul relatării este atât de empatic, încât stârneşte în cititor regrete, bucurii, emoţii, ca şi cum ar fi jucat şi el un rol în cele petrecute. Şi, chiar dacă ştii deznodământul, uneori ai aceleaşi emoţii ca în faţa unui fapt ce se derulează în timp real. De pildă, în episodul căderii Constantinopolului, unul dintre cele mai reuşite ale cărţii, un episod de care se simte că însuşi autorul a fost impresionat în mod deosebit, te face să-ţi pară cu adevărat rău de turnura luată de evenimente.
Din Bizanţ până la Polul Sud şi de la Händel la Napoleon, Stefan Zweig ne poartă printr-o lume diversă, cu personaje pe care le prezintă aproape mitizat, ca aflându-se sub semnul unei misiuni date de soartă.; o misiune care uneori durează doar câteva ore (cum s-a întâmplat în cazul autorului Marseillezei, căpitanul Roget, căzut apoi în uitare), pentru ca apoi, după ce l-a făcut pe cel ales să aibă un moment de graţie, să fie aruncat din nou în lumea banală, lipsită de orice miracol şi mister.
Există câteva trăsături comune pe care le-am constatat citind aceste miniaturi istorice şi care apar indiferent de epocă sau de împrejurare: îngemănarea între credinţă şi cruzime, dezbinarea care nu încetează decât atunci când un pericol iminent se anunţă, şi atunci poate e prea târziu. Înaintea oricărui moment important, decisiv, oamenii spun o rugăciune, oficiază o slujbă etc., pentru ca apoi să se arunce barbaric să ucidă, adesea doar din simpla plăcere de a-şi afirma superioritatea.
„Ce ciudat este acest inexplicabil amestec în caracterul şi firea conchistadorilor spanioli! Pioşi şi credincioşi, aşa cum rareori au fost creştinii, ei îl invocă pe Dumnezeu din străfundul sufletului lor arzător şi în acelaşi timp săvârşesc, în numele lui, cele mai ruşinoase orori cunoscute în istorie. În stare de cele mai strălucite şi eroice fapte de vitejie, capabili de sacrificii, de suferinţe, se înşală şi se iau la harţă în chipul cel mai ruşinos, şi chiar în decursul acestor comportări demne de dispreţ, îşi păstrează un pronunţat simţ al onoarei şi o conştiinţă înaltă, demnă de admirat, pentru însemnătatea istorică a misiunii lor.”
De pildă, vorbind despre descoperirea Oceanului Pacific, în 1513, şi despre cel care condus expediţia, Nuñez de Balboa, Stefan Zweig relatează cum, cu o seară înaintea marii descoperiri, Nuñez şi tovarăşii săi au dat pradă câinilor o mulţime de prizonieri lipsiţi de apărare, pentru ca, în ziua următoare, după ce zăresc pentru prima oară oceanul, să-l pună pe preotul însoţitor să efectueze o slujbă, la care toţi au asistat cuprinşi de evlavie. Ca şi cum nu ar fi fost nici o incompatibilitate între cele două gesturi, ca şi cum uciderea în masă a băştinaşilor ar fi fost nu numai acceptată, dar privită ca pe un fel de ofrandă.
La fel se întâmplă şi în episodul cuceririi Bizanţului, pe care vi-l recomand în primul rând – este cel mai reuşit, atât din punctul de vedere al acurateţii relatării, cât şi din cel al frumuseţii literare, al emoţiei pe care reuşeşte să o transmită (îţi pare rău pentru învinşi, îţi pare atât de rău de greşeala stupidă pe care creştinii au făcut-o uitând pur şi simplu o poartă deschisă în zidurile de apărare, îţi pare rău de inerţia Europei catolice, şi tot aşa.
„Vuietul căderii răsună în biserică şi mult dincolo de ea. Căci de această prăbuşire se cutremură întreg Apusul. Ecoul tragicei veşti se întinde până la Roma, Genova şi Veneţia. Înfiorată, Europa îşi dă seama că, din cauza nepăsării ei vinovate, prin fatala poartă uitata, Kerkaporta, a pătruns o funestă forţă distrugătoare, care, timp de secole, va încătuşa şi va paraliza energiile ei creatoare. Dar în istorie, ca şi în viaţa omenească, regretele nu pot îndrepta greşeala unei clipe. O mie de ani nu pot răscumpăra ce s-a pierdut într-un singur ceas.”
La final, nu îţi vine să crezi cât de mult ai reuşit să empatizezi cu un eveniment care, până atunci, nu te afecta în mod deosebit). Înainte de a porni la atac, sultanul Mahomed îşi face rugăciunea, alături de toţi ceilalţi ostaşi ai săi, cu toţii înclinaţi către Mecca. Cei smeriţi pentru câteva minute devin apoi imediat cei mai fioroşi luptători, care nu mai au nici o reţinere.
Foarte impresionant este şi episodul despre Händel, mai exact despre renaşterea compozitorului după ce şi-a revenit, miraculos, în urma unui atac de apoplexie. Revenirea a fost uimitoare, iar creativitatea sa a explodat. Foarte interesantă este şi formula aleasă pentru a vorbi despre momentul exonerării lui Dostoievski: prin poezie.
„Soldaţii îl smulg de la stâlp/ Palidă/ Îi e faţa, ca stinsă/ Şi brutal/ E împins din nou în convoi./ Privirea lui e străină şi s-a scufundat în adâncul său/ Pe buzele care-i zvâcnesc joacă/ Surâsul galben al Karamazovilor.”
În Orele astrale ale omenirii, ca într-un roman poliţist, în care, culmea, cunoşti twisturile, tot te laşi surprins de lucrurile cunoscute care ţi se povestesc. Stefan Zweig te face să priveşti istoria şi să vorbeşti despre aceasta într-un mod inedit, proaspăt, pasionant.
Stefan Zweig, Orele astrale ale omenirii. Miniaturi istorice, traducere din germană de I.M. Ştefan, Editura Humanitas, Bucureşti, 2013.
Cartea poate fi comandată de pe Cărturești.ro. Dacă introduceți codul Bookaholic la orice comandă, veți beneficia de 15% reducere. Transportul este gratuit toată luna septembrie.
