Ioana Epure

Ioana Epure

organizator de evenimente, fotograf, owner Uncle Jeb Photo& Events, fost redactor Metropotam.ro, colaborări în presa culturală: Dilema Veche


Autorii și mass-media: câteva nume peste care nu ai cum să nu dai

Urmărind de ceva vreme ce se întâmplă prin lumea literară din .com și .co.uk, n-am putut să nu observ că există nume care se repetă. Normal, există autori și autori. Unora le place să iasă la rampă, să dea interviuri, să stea pe Twitter, și, în general, să-și dea cu părerea despre diverse. Altora, nu - când a apărut contul fals de Twitter al lui Cormac Mccarthy, au vuit toate ziarele. Nimănui nu-i venea să creadă că un autor atât de retras precum McCarthy (care încă scrie la mașina de scris!) ar putea să facă un asemenea salt tehnologic. Citeşte tot articolul

Dictatorii şi romantismul – Viaţa mea cu Saddam Hussein

Recunosc: mi-a fost imposibil să mă termin de citit (auto)biografia Parisoulei Lampsos, scrisă de suedeza Lena Katarina Swanberg, fără s-o compar cu autobiografia lui Ayaan Hirsi Ali, despre care vorbeam acum câteva luni. Ambele sunt femei puternice, ambele au trebuit să supraviețuiască unor regimuri opresive și, în ultimă instranță, să fugă pentru a-și salva viața. De fapt, ambele ar putea sta lejer în lista asta de femei. Citeşte tot articolul

Înapoi la: Minunata lume nouă

Community, Identity, Stabiliy Minunata lume nouă ţi se dezvăluie încă de la primele pagini, lipsită de mister, ca o femeie uşoară - exact aşa cum a vrut-o Huxley. E o lume în care oamenii sunt împărțiți în caste, clase sociale determinate fizic și intelectual. Monogamia este cea mai mare indecență posibilă, familia e doar o reminiscență atavică absolut dezgustătoare (să te naști e de neconceput, sau să spui cuiva mamă). Societatea e ținută în echilibru de un soi de predeterminare genetică - atunci când oamenii se nasc dorindu-și să facă un anumit lucru, și având toate calitățile necesare pentru asta, ei nu au cum să vrea altceva. Să fie imprevizibili. Iar la sfârșitul zilei, dacă totuși ai întrebări sau dubii, ele vor dispărea cu o doză de soma, care te va duce departe, departe, acolo unde nu ai cum și de ce să te gândești - doamne ferește! - la tine însuți, la ceea ce ești. Citeşte tot articolul

Despre cărțile din muzică: Robin and the Backstabbers

Seria ce citesc trupele? a început, acum ceva timp, cu Dekadens. Pentru că v-a plăcut și azi e soare cu dinți afară, mergem mai departe, la Robin and the Backstabbers, o formație care sună ca "Bruce Springsteen râzând în somn. James Hetfield vorbind în șoaptă ca să nu se trezească ăla micu." Nu suntem siguri că Hetfield poate să vorbească în șoaptă, dar cu siguranță Robin & co. sună bine. Și citesc! Vedeți mai jos ce, cum și când. Citeşte tot articolul

Road trips în cărți: de la fuga de ceva la fuga înspre ceva

Cine a făcut asta măcar odată în viață știe: niciodată un trip cu mașina nu e perfect. Poți să fii în Europa sau să tai America de Nord de la est la vest, tot o să cheltui mai mult decât ai plănuit, o să alergi după campinguri sau hoteluri ieftine la ora unu noaptea și o să sfârșești prin a dormi în portbagaj, o să ți se strice mașina. Nu e nici foarte confortabil, nici foarte relaxant, și, în general, cu cât îl plănuiești mai mult, cu atât sunt șansele mai mari să se întâmple ceva care să-ți strice distracția. Citeşte tot articolul

Cărți cadou: cu și pentru îndrăgostiți

Probabil mai mult pentru ea, decât pentru el, cei drept, dar, hei, nu se știe niciodată. Dacă am fi o revistă de femei am putea să vă recomandăm o lectură la patru ochi, cam cum tastau băieții ăștia la calculator la patru mâini. Dar cum nu prea ne pricepem la sfaturi romantice, o să ne limităm doar la a vă recomanda niște cărți - rămâne să vă hotărâți voi cum și când le citiți. În cel mai rău caz, luați două exemplare :) Citeşte tot articolul

În campanie cu Adriana Săftoiu

Recunosc, și să nu râdeți: m-am hotărât să citesc Jurnalul de campanie al Adrianei Săftoiu după ce-am terminat de văzut The West Wing, din simpla curiozitate de a afla ce înseamnă o campanie electorală românească, indiferent pentru ce funcție. Trăiam cu impresia că jocul ăsta, la care americanii sunt profesioniști (și e suficient să urmăriți cursa prezidențială care doar ce-a început ca să vă dați seama), la noi se întâmplă cam după ureche, pe principiul dăruiești și primești, adică dăruiești niște ulei, niște zahăr și niscaiva promisiuni sefeistice și primești la schimb niște voturi la superofertă. Citeşte tot articolul

Cum să scrii? Cu creionul. Și alte sfaturi de la scriitori

Cine n-a stat cu foaia goală în față ore întrgi, fără să fie în stare să scrie un cuvânt, numai pentru a abandona în final în favoarea unui episod din Big Bang Theory (sau orice altceva...) ori minte, ori n-a încercat să scrie niciodată. Să ne imaginăm că autorii noștri preferați scriau fără să treacă vreodată printr-un blocaj creativ sau pană de inspirație, sau că nu lucrau după un set sau altul de reguli, e ca și cum ne-am imagina că tot ceea ce au scris a fost publicat din prima. Și am stabilit deja că asta e departe de adevăr :) Citeşte tot articolul