De azi până vineri, avem pentru voi zilnic câte un pachet format din patru cărți oferite de Casa de Pariuri Literare, o editură mică și îndrăzneață, care mizează pe tinerii scriitori români. Și, pentru că vrem ca autorii români să fie cunoscuți de cât mai multă lume, punem la bătaie patru titluri.

Cum funcționează?

De azi până vineri, în fiecare dimineață punem câte o întrebare. Aveți timp până a doua zi să răspundeți la ea. A doua zi tragem la sorți dintre cei care au răspuns, alegem câștigătorul și punem o nouă întrebare, pentru ziua respectivă. Nu poți răspunde la întrebările trecute și, pentru tragerea la sorți, se iau în considerare doar cei care au răspuns la întrebearea din ziua în curs.

Trebuie să te semnezi cu numele real și să folosești o adresă de mail corectă, pe care să o verifici (spunem asta din experiență). Dacă nu ai câștigat într-o zi, poți participa în zilele următoare. O persoană nu poate câștiga de mai multe ori.

 

Întrebarea de luni: Care este ultima carte scrisă de un autor român pe care ai citit-o și cum ți s-a părut? Câștigătoare: Alina Mihai

Întrebarea de marți: Care este personajul din literatura română de care îți place cel mai mult? Câștigătoare: Simona Predulescu

Întrebarea de miercuri: Cu ce autor român contemporan ți-ar plăcea să ieși la o cafea și ce l-ai întreba? Câștigătoare: Ioana Popa

Întrebarea de joi: Care este cartea din literatura română pe care nu ați reușit să o terminați și de ce? Câștigătoare: Mihaela Alina Stuiber

Întrebarea de vineri: Dacă ai scrie o carte, ce autor român contemporan ai vrea să îți scrie o recomandare/prezentare pe coperta a patra și de ce? Câștigătoare: Kazimir Oniga

 

Care sunt cărțile?

Roșu, roșu, catifea – Veronica D. Niculescu (citește un interviu cu autoarea)

Cincisprezece povestiri plus o confesiune, din vremurile cînd cu â din a se scria doar România. Republica Socialistă România. Pornim la drum în 1971 cu Grigore, nimeni altul decît micul Grișa al lui Cehov, teleportat în viitorul devenit trecut: în România comunistă. Continuăm cu alți copii, stăm la cozile anilor ‘80, fie că sîntem oameni sau pisici, ne închinăm la zeițele vînzătoare, așteptăm să înceapă Calvarul, împănăm dulceața anilor copilăriei cu sîmburi amari, creștem, ne despărțim de toate cu o nespusă ușurare, în 1990, în Casa Poporului. (de aici)

 

Șoricelul din kitej-grad – Mihai Bădică
Un volum de proze scurte, chiar foarte scurte, dar atât de pline de «carne» și de miezoase! Aceeași vervă epică ce mă atrăsese de la prima lectură, fără de care nu putem vorbi despre o proză de calitate și, poate, nici despre proză în general. Și să nu uit – fraza concisă, dar bogată în sugestii, iar din loc în loc, exact atunci când trebuie, replici memorabile. Să tot citești! Păcat că se termină prea repede…“ – Liviu Antonesei (de aici)
Plasterca – Călin Torsan
Cineva din lumea aceasta, cu un veac în urmă, s-a mai gândit la Plasterca. Îți dai seama ce lucru minunat? Și s-ar putea ca lumea despre care am zis odată că nu am găsit-o, aceea ce spuneam că ți se cuvine, alături de această carte care abia mai încape în colivie, să se afle undeva, pe-aproape.“ – Călin Torsan (de aici)
Biblidioteca – Mihail Vakulovski
Au început să curgă cititorii, sînt prezenți și Sandra Brown, și varianta brașoveană a lui Zenga în costum, în adidași și cu șapcă, și bătrîna care comandă numai cărți foarte vechi, și grupurile de tineri rockeri și hip-hopiști, și grupurile de studenți și studente, și profu’ zen, care a intrat vorbind la telefon, apar și cîteva colege care vor să le împrumut cărți de la sala de lectură, și femeia de la xerox, veselă și haioasă, nu lipsesc nici cei doi tineri iubiți care învață arta fututului la bibliotecă, comandînd cînd cărți cu poziții yoga, cînd Kamasutra, cînd Cum să ajungeți mai ușor la orgasm și O cale sigură de a-ți satisface partenerul, chestii din astea, comandă amîndoi, amîndoi vin după carte, pleacă și vin împreună. (de aici)

freelancer pe proiecte de comunicare online, a lucrat ca Head of Creative la Fourhooks și redactor Metropotam.ro; colaborări în presa culturală: Dilema Veche, Observator Cultural, Cultura; co-autor al romanului colectiv Rubik


176 comentarii
  1. Ioana Popa

    As iesi la o cafea cu domnul Corin Braga si l-as intreba ce persoana reala se afla in spatele persojajului sau Luiza Textoris

    Reply
  2. Adi Leahu

    La o cafea, pe Tatiana Niculescu Bran aș întreba-o despre primele două volume pe care le-a publicat – „Spovedanie la Tanacu” și „Cartea Judecătorilor”. Printre altele, dacă ar fi să pună o etichetă clerului din lumea religioasă românească (pe fundalul căreia construiește și narațiunea din „Nopțile Patriarhului”) aceasta ar fi: „întuneric” sau „lumină”?

    Reply
  3. Andreea

    As iesi la o cafea cu Filip Florian si i-as multumi ca a ales sa introduca bufnitele in titlul si in continutul ultimului sau roman. Ba chiar i-as pune si cateva intrebari despre imaginea bufnitelor in literatura de-a lungul timpului. Poate iese si un volum de critica literara pe tema asta.

    Reply
  4. Ana Mănescu

    Aș ieși la un ceai cu Cristina Nemerovschi. Am discuta despre cum este privită literatura contemporană de către publicul din România și cum putem îndemna oamenii să citească fără prejudecăți și să comenteze abia după lectură.

    Reply
  5. Delia

    O cafea cu Ştefan Agopian şi l-aş întreba când publică amintirile care apăreau în Caţavencii.

    Reply
  6. Cristi Eduard

    Cu A. R. Deleanu. L-aş întreba de modificărille aduse ediţiei a doua a “Îmblânzitorului”.

    Reply
  7. Carina B

    Cu A.R.Deleanu. Il voi intreba ce anume l-a determinat sa scrie. Acest “de ce” care lasa doar amprente si nu este dezvaluit in opere. Apoi, l-as asculta…

    Reply
  8. Timeia Viman

    Din păcate, nu am apucat să termin La Medeleni, din cauza unor alte lecturi urgente care au intervenit în perioada aceea. Şi până la urmă am donat cartea…

    Reply
  9. Ana Mănescu

    Mă ambiționez să termin cărțile începute, indiferent cât de greoaie sau plictisitoare ar deveni pe parcursul lecturii, așa că le-am terminat pe toate. Însă am refuzat să-l mai citesc pe Sadoveanu după ce am terminat liceul, întrucât mi-a displăcut dintotdeauna stilul său. Nu poveștile în sine, cât modul în care le scria.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *