De azi până vineri, avem pentru voi zilnic câte un pachet format din patru cărți oferite de Casa de Pariuri Literare, o editură mică și îndrăzneață, care mizează pe tinerii scriitori români. Și, pentru că vrem ca autorii români să fie cunoscuți de cât mai multă lume, punem la bătaie patru titluri.
Cum funcționează?
De azi până vineri, în fiecare dimineață punem câte o întrebare. Aveți timp până a doua zi să răspundeți la ea. A doua zi tragem la sorți dintre cei care au răspuns, alegem câștigătorul și punem o nouă întrebare, pentru ziua respectivă. Nu poți răspunde la întrebările trecute și, pentru tragerea la sorți, se iau în considerare doar cei care au răspuns la întrebearea din ziua în curs.
Trebuie să te semnezi cu numele real și să folosești o adresă de mail corectă, pe care să o verifici (spunem asta din experiență). Dacă nu ai câștigat într-o zi, poți participa în zilele următoare. O persoană nu poate câștiga de mai multe ori.
Întrebarea de luni: Care este ultima carte scrisă de un autor român pe care ai citit-o și cum ți s-a părut? Câștigătoare: Alina Mihai
Întrebarea de marți: Care este personajul din literatura română de care îți place cel mai mult? Câștigătoare: Simona Predulescu
Întrebarea de miercuri: Cu ce autor român contemporan ți-ar plăcea să ieși la o cafea și ce l-ai întreba? Câștigătoare: Ioana Popa
Întrebarea de joi: Care este cartea din literatura română pe care nu ați reușit să o terminați și de ce? Câștigătoare: Mihaela Alina Stuiber
Întrebarea de vineri: Dacă ai scrie o carte, ce autor român contemporan ai vrea să îți scrie o recomandare/prezentare pe coperta a patra și de ce? Câștigătoare: Kazimir Oniga
Care sunt cărțile?
Cincisprezece povestiri plus o confesiune, din vremurile cînd cu â din a se scria doar România. Republica Socialistă România. Pornim la drum în 1971 cu Grigore, nimeni altul decît micul Grișa al lui Cehov, teleportat în viitorul devenit trecut: în România comunistă. Continuăm cu alți copii, stăm la cozile anilor ‘80, fie că sîntem oameni sau pisici, ne închinăm la zeițele vînzătoare, așteptăm să înceapă Calvarul, împănăm dulceața anilor copilăriei cu sîmburi amari, creștem, ne despărțim de toate cu o nespusă ușurare, în 1990, în Casa Poporului. (de aici)
Completare: haotica la modul absolut minunat. Prea scurta totusi- lectura pentru pauza de tigara.
Am terminat de cititun roman crud si plin de personalitate, ce ne descrie o Romanie “aproape” reala. Titlul cartii aparute la Editura A.T.U este “Tara de sub fluturi”, fiind scrisa de Dragos Voicu.
Ultima carte scrisa de un roman pe care am citit-o a fost Ochiul caprui al dragostei noastre de Mircea Cartarescu. Mi s-a parut o carte foarte interesanta , care mi-a dezvaluit o mica parte din viata si universul autorului despre care pot spune ca sunt foarte captivante.
Ultima cartea scrisa de un scriitor roman a fost “Despre frumusetea uitata a vietii” a lui Andrei Plesu. O carte simpla ce transmite un mesaj puternic, acela de a ne bucura de micile placeri ale vietii: de adierea vantului, de formele norilor, de o papadie ce se scutura, de o carte citita, o cana de ceai savurata … lucrurile ce-ti fac ziua mai buna, ce-ti fac sufletul sa zambeasca.
Mi-a placut mult scriitura lui Andrei Plesu si mi-am propus sa mai citesc si altele de-ale lui. Simplitatea lui este deosebita. Te face sa te regasesti in randurile lui, sa dai mereu aprobator din cap si sa spui suranzand : Intradevar, asa e! O recomand!
Si nu uitati: bucurati-va de lucrurile marunte, dar bogate in semnificatie! 🙂
Toate bufniţele de Filip Florian. Citind cartea mi s-a formulat brusc şi foarte limpede în minte gândul “Filip Florian scrie pentru mine”. Prin urmare mi-a plăcut. Şi îi mulţumesc autorului. Aştept să îmi mai scrie o carte.
“Iertati-ma ca nu sunt japonez” de George Moise, o carte despre Japonia asa cum e ea. Foarte interesanta, mi-a deschis ochii in niste privinte.
“De ce este Romania altfel” de Lucian Boia. Imi place pentru ca pune punctul pe “i”. Pentru ca nu o da cotita :p. Pentru ca e nevoie intai sa ne dezbracam de imaginea frumoasa pe care ne-o vindem unii altora si apoi sa scapam de meteahna vaicarelii ca sa purcedem spre evolutie, corectie, autoresponsabilizare si de ce nu un optimism realist bazat pe lucrurile, chiar si marunte, pe care le PUTEM face.
Se întâmplă ca ultima carte scrisă de un autor român pe care am citit-o să fie „Oameni” de Mihai Mateiu (Editura Casa de pariuri literare, Colecția Minutar, 2011). E un volum de proză scurtă care m-a impresionat peste măsură – cumpărând cartea, de fapt, alegeam să merg încă o dată pe mâna a doi dintre criticii mei preferați: Marius Chivu și Bogdan-Alexandru Stănescu. Personal, în scriitura lui Mateiu am găsit ceva din forța prozelor lui Hemingway. În fine, „Oameni” a fost o experiență puternică!
enigma otiliei – lectura impecabila
Maitreyi – Mircea Eliade ; nu am citit-o (din pacate) la timpul ei, adica in liceu, acum am corectat acest “neajuns”. La inceput mi s-a parut oarecum fada, dar de la un anumit punct m-a prins cu totul. Cu adevarat emotionanta povestea asta de dragoste.