Ca să nu vă ținem în suspans, cărțile de la Polirom sunt:
Grădina plăcerilor lumești de Joyce Carol Oates
Cupa de aur de John Steinbeck
Marea trecere de Cormac McCarthy
Peripețiile lui Juha Nazdravanul – basme arabe
Fortăreața albă de Orhan Pamuk
Așa-i că sună bine cele cinci titluri? Acum să vă spunem și ce aveți de făcut pentru ca pachetul de cărți să ajungă la voi. E simplu.
Scrieți într-un comentariu căreia dintre cărțile voastre preferate i-ați schimba finalul și, mai ales, cum. Autorul celui mai interesant răspuns primește acasă cele cinci cărți.
Vă rugăm ca: 1. să semnați cu numele real, 2. să puneți o adresă de mail validă, 3. să răspundeți până duminică, 16 septembrie. Succes!
Castigator: Anca Gheorghe
Cartea mea preferata este Gargui de Andrew Davidson.As schimba finalul in sensul ca as vrea ca Marianne Engel sa traiasca si cei doi,ea si barbatul ars,sa se casatoreasca.E trist ca el,care a reusit sa se schimbe atat de mult,a ramas singur,fara iubirea vietii lui.Prima si ultima iubire adevarata.
Una dintre cărţile mele preferate este Patul lui Procust, de Camil Petrescu. Mi-aş fi dorit foarte mult ca personajul masculin, Fred Vasilescu, să nu moară la sfârşit, ci să aibă curajul să rămână implicat activ în viaţa socială. Să arate cât de puternic a fost tot ceea ce a trăit, cât de mult l-a schimbat şi să-şi depăşească acea superficialitate care îl ţinea agăţat în acel mediu putred al oamenilor bogaţi din Bucureşti. Deşi evoluţia lui Fred Vasilescu este construită aproape perfect şi nu are nimic de reproşat, iar gestul lui de posibilă sinucidere este bine justificată, ar fi fost de-a dreptul magnific să îşi accepte condiţia şi să se accepte pe el.
Desi stiu ca este o prostie sa ii schimb finalul, cel mai mult mi-am dorit sa se termine in alt fel – Valul pictat de Somerset Maugham. A fost prima carte scrisa de el pe care am citit-o si l-am cautat prin anticariate si am gasit Julia, Luna si doi bani jumate, Ploaia, dar tot Valul pictat a ramas preferata mea.**spoil alert! As vrea ca dr. Walter sa nu moara, sa il iubeasca Kitty ani multi si buni asa cum merita si sa fie fericiti si impliniti impreuna.
Oh, ce frumos. Si eu mi-am dorit asta cand am citit-o… m-a intristat nespus ca a trebuit sa moara. Insa, pe de alta parte, probabil daca nu s-ar fi intamplat asta, Kitty nu s-ar fi maturizat atat de bine.
Salutare.
Ce vreau eu este imposibil, dar iata: mi-ar placea ca, la finalul lui Slaughterhouse-Five de Kurt Vonnegut, protagonistul Billy Pilgrim sa mai calatoreasca o data in timp (asa cum ii statea in obicei) pana in zilele noastre si sa aterizeze nu oriunde, ci la Dresda. Dresda de azi. Sa o vada asa imaculata, complet reconstruita, asaltata de turistii care viziteaza palatele, opera si catedralele refacute in modul acela compulsiv in care au reconstruit germanii. Spun asta pentru ca astea erau gandurile care imi treceau prin cap in vara asta cand si eu am facut parte din roiurile de turisti cu aparatele foto in mana prin centrul “istoric” al Dresdei. Sigur, e o premisa imposibil de pus in practica din simplul fapt ca romanul a aparut in 1969. Dar daca Vonnegut ar fi stiut…
poveste depre dragoste si intuneric – amos oz……………daca as putea nu numai finalul ci chiar continutul sau………doar putin! as incerca sa indepartez sufeinta micului amos la sinuciderea mamei sale! probabil ca sensibilitatea si profunzimea acestui mare scriitor se “trage” si din aceste cercetari ale suferintei sale!
Oooo, ce-as mai schimba finalul la atat de multe carti… Dar, cine sunt eu? Sunt eu mai presus de cel care nu numai ca a inceput sa scrie o carte pornind de la o idee – asa cum suntem foarte multi tentati sa o facem si chiar am facut-o, poate, de mai multe ori – ci a si asternut pe hartie ultimul cuvant al operei sale?… Bun sau rau, e finalul imaginat de autor, iar eu sunt prea mica sa il rescriu, chiar daca, uneori, tentatia e mare.
Eu asi scimba sfirsitul primei povestiri din “Fuori” al scriitoarei italiane Susanna Tamaro.
Povestirea se termina cu moartea tragica a unei mame, in fata porti inchise a unei familii oarbe in fata cerintei de ajutor a fugitivei. Asi dori ca poarta sa se deschida si cele doua fiinte sa nu inghete in ger…
Susanna Tamaro este una din scriitoarele mele preferate; nu atit pentru stil, ci datorita efortului de a prezenta subiecte actuale si dureroase.
Va multumesc,
Daniela
La sfarsit de “How to Be Good” (Nick Hornby), tipul curata burlanul de frunze in timp ce tipa il tine de picioare, ca sa nu cada de la fereastra. Totul se termina cu ea spunand ca vede brusc cerul din spatele lui si isi da seama ca nu e nimic acolo. M-a chinuit ceva timp ambiguitatea: nu vede nici unul din lucrurile amenintatoare despre care vorbise mai devreme, sau nu vede nimic pentru ca el s-a dezechilibrat si a cazut? As face sfarsitul mai putin ambiguu. Amandoi patisera destule incat sa nu merite sa pice nimeni de la fereastra.
Ultima carte care mi-a animat simturile este “Luni de fiere” – Pascal Bruckner. Asta pentru ca am mai multe carti preferate. Sigur as schimba finalul acestei carti deoarece este prea crud…mi se pare abrupt. Maleficul Franz merita o pedeapsa mai mare decat cea data de Rebecca (invaliditatea). Beatrice pe de alta parte ajunge rau, asa cum merita…dar sincer as fi iertat-o pentru ceea ce a facut si as fi lasat-o sa traisca langa iubitul ei in loc sa o transform intr-o narcomana prostituata. Didier isi merita soarta dar nu l-as fi parasit in inchisoare. Merita sa traiasca liber macar pentru naivitatea sa, astfel pedeapsa ar fi fost de alta natura. Ispititoarea Rebecca este totusi o victima a dementei lui Franz, pedeapsa acesteia fiind dupa pararea mea mult mai mare decat merita – prezenta constanta a lui Franz.
Una din cartile mele favorite este Shogun de James Clavell. Este fascinanta datorita amestecului a doua culturi atat de diferite: cea vestica si cea japoneza. As schimba finalul cartii in sensul ca Mariko sa nu moara in atacul de la Osaka si astfel sa aiba o sansa in a-si explora relatia cu Blackthorne. O relatie care inseamna o intelegere profunda intre cele doua culturi complet opuse care se intalnesc intr-o perioada de timp potrivnica.