Ca să nu vă ținem în suspans, cărțile de la Polirom sunt:
Grădina plăcerilor lumești de Joyce Carol Oates
Cupa de aur de John Steinbeck
Marea trecere de Cormac McCarthy
Peripețiile lui Juha Nazdravanul – basme arabe
Fortăreața albă de Orhan Pamuk
Așa-i că sună bine cele cinci titluri? Acum să vă spunem și ce aveți de făcut pentru ca pachetul de cărți să ajungă la voi. E simplu.
Scrieți într-un comentariu căreia dintre cărțile voastre preferate i-ați schimba finalul și, mai ales, cum. Autorul celui mai interesant răspuns primește acasă cele cinci cărți.
Vă rugăm ca: 1. să semnați cu numele real, 2. să puneți o adresă de mail validă, 3. să răspundeți până duminică, 16 septembrie. Succes!
Castigator: Anca Gheorghe
… Recitind cele scrise, rog cateva corecturi: schimbarea nu este doar a deznodamantului, ci si a punctului culminant… Si de asemenea, rog sa-mi iertati “mutilarea” numelui personajului feminin care se numeste, de fapt, Florica…
Buna,voi alege o carte care m-a emotionat pana la lacrimi,astfel incat, atunci cand am ajuns la finalul cartii nu am mai putut pur si simplu sa o citesc mai departe. Aceasta carte apeleaza la sentimentele iubitorilor de animale. Ea se numste “Pasi in lumina lunii” de Deni O’Connor.Sper ca ati citit-o As schimba finalul in care Toby Jug moare,dar lasa in urma un mostenitor ascuns in hambar.Odata cu pierderea dureroasa a lui Toby Jug,autorul,inca suferind,viziteaza locurile frecventate de pisoiul sau si aude un mieunat slab ca si cel a lui Toby Jug. Ajungand in locul unde a auzit zgomatul,gaseste un pui de pisica asemanator lui Toby Jug. Luandu-l in brate,lacrimile incep a-i curge din nou si simte cum Toby Jug i se rasuceste pe langa picioare.Mi-ar fi placut mult mai mult aceasta varianta cu un strop de fericire,fiind si eu posesoare de animalut si iubitoare a lor.
Una dintre cartile mele preferate este “Galeria cu vita salbatica” a lui Constantin Toiu. Pe scurt: Chiril Merisor-personajul principal-, un intelesctual exclus din partidul comunist, tine un caiet cu insemnari si opinii despre lucrurile care se petrec in jurul lui. Cand merge sa probeze un costum, Chiril, care avea caietul cu el, il uita in cabina de proba. Bineinteles, cand revine la magazin, caietul disparuse. Respectivul caiet va reveni in scena la finalul cartii cand Chiril ajunge sa fie anchetat. Acesta, terorizat practic, se spanzura in inchisoare, celor de afara ramanandu-le de la el lucrurile personale si un bilet pe care scrie “INDESTRUCTIBIL”. Romanul acesta aduce in discutie diferenta dintre democratie-in care se pleaca de la premisa de nevinovatie- si totalitarism-caracterizat de prezumtia de vinovatie: Păcatul originar devenit politică de stat! – exclamă Brummer […] Da, acest păcat de esenţă religioasă, din noaptea umanităţii, transformat într-un instrument de şantajare a conştiinţei, de punere a ei în continuă gardă, era, după Brummer, marele inamic al conştiinţei umane… «Asta am vrut să spun, repetă el, inamicul nostru este ideea că noi putem fi oricînd vinovaţi de ceva […] Şi asta se exercită asupra unei imaginaţii traumatizate de mult, prin ale cărei falii, fose, hăuri continentale, naiba mai ştie (fiindcă aici anticarul îl încredinţa pe tînărul său prieten că era vorba de un întreg continent), răzbesc miasme, forme apocaliptice, rebusul subconştientului nostru, unde zac obsesiile sclaviei milenare»… Îşi da seama Chiril, îşi da seama el ce Leviathan dormita aici?“
Mi-as fi dorit penru eroul acestei carti o eventuala reabilitare, si nu moartea lui. Cu toate acestea, cartea se termina totusi intr-o nota optimista.
Eu as vrea ca Magazinul de sinucideri al lui Jean Teule sa se termine diferit. Toata cartea e foarte amuzanta si e o placere sa-l cunosti pe micul Alan, optimistul familiei. El reuseste sa transforme o lume atat de urata ca cea in care traieste familia lui intr-o oaza de veselie. Chiar m-a deprimat sfarsitul in care el, optimistul incurabil se sinucide. As prefera un final mai putin abrupt. As prefera sa devina conducatorul acestei societati pe care reuseste sa o transforme si sa nu dea cu piciorul la toata munca depusa.
As schimba sfarsitul atator carti, ca mai bine scriu eu una, cu un final care sa-mi aduca bucurie si desfatare! O s-o public la POLIROM . Evident ca as vrea mult cartile oferite de dvs in concurs, dar raspunsul meu “fara raspuns” oare se incadreaza ? Atunci sa enumar macar vreo 3 titluri carora le-as modifica la final: BANII lui Martin Amis, CONSTIINTA LUI ZENO a lui Italo Svevo si m-as incumeta chiar la Shakespeare cu OTHELO si HAMLET ! Sa aveti o toamna buna si blanda.
Nu este preferata mea, insa cu siguranta e una din cele mai sfasietoare povesti de dragoste pe care am cititi-o: Jeanette Winterson, Scris pe trup. De ce i-as schimba finalul? Tocmai pentru ca e sfasietor, mult prea dureros pentru o carte atat de frumoasa.
Am sperat pana in ultimul moment ca Louise se va intoarce, sau ca cele doua se vor gasi, ca Maga si Oliveira, din intamplare, pe aceeasi strada. As rescrie finalul pentru ca vreau sa cred in iubirea care intrece orice obstacol, in iubirea care intelege ca “nu” inseamna “cauta-ma, te rog, dar mai tarziu…”. Astazi vreau sa cred ca dragostea nu trebuie sa insemne si pierdere.
Cu siguranta ma indrept catre Pasarea spin de Colleen McCullough. Tema principala este iubirea dintre Meggie si Ralph, este o dragoste adevarata, ce tine o viata întreaga. Cartea a fost deasemenea ecranizata în anul 1983 într-o miniserie TV, pe care, însa nu am vazut-o, deci nu pot comenta nimic despre ea. Trei generaţii, trei iubiri, fiecare cu aura ei de frumuseţe, durere şi mister. Ard de nerăbdare să văd şi filmul în care distribuţia mi s-a părut una de excepţie, cu Richard Chamberlain în prim plan. Ce as schimba ? E simplu…Pentru a se fi putut reuni dragostea lor de la bun inceput…as fi schimbat ca el..sa nu fie preot…
Cred ca as alege Cititorul de Bernhard Schlink, una din cartile mele preferate. Aparent este descrisa povestea de dragoste dintre Michael Berg si Hanna, o femeie curajoasa, mandra, misterioasa, ceva mai batrana decat el. De fapt, in centrul romanului se afla Holocaustul, durerea, moartea si incapabilitatea unei persoane de a marturisi o insusire rusinoasa. Hanna ar face orice sacrificiu, ar accepta un post periculos, ar sta in inchisoare doar pentru a nu se afla ca este analfabeta. Este o lectura minunata tocmai pentru ca ne invata sa privim lucrurile mai departe de aparenta si ,din cand in cand, sa citim cu voce tare. Faptele sunt cutremuratoare cand sunt citite cu voce tare. Mi-as fi dorit ca ea sa nu se fi spanzurat, nu pentru ca ma tem de finalurile tragice sau as fi vrut un “au trait fericiti pana la adanci batraneti”, ci pentru ca vedeam o plecare a ei intr-o alta tara, nelasand nicio urma, poate doar un bilet, mai probabila. De recomandat datorita ritualului unei lecturi. Si as mai mentiona o carte la care nu as schimba finalul: Iubita locotenentului francez.
Cu riscul ca acest comentariu sa para ciudat, eu as schimba, cel mai probabil, finalul cartii mele de capatai, respectiv “Eseu despre orbire”, de Jose Saramago. Nu am nimic impotriva ideii de happy end, insa romanul mi s-a parut realist intr-o maniera intr-atat de magistrala incat faptul ca lucrurile ajung, de bine, de rau, sa se rezolve in acea dimineata prodigioasa, m-a dezamagit putin. Nu spun ca nu imi doream asta, ca nu aveam sperante ca avea sa se intample, dar cred ca romanul in discutie ar fi fost, poate, o opera de arta cu adevarat desavarsita daca dezumanizarea continua n-ar fi luat sfarsit. Suntem o specie cu tendinte extreme in sensul autodistrugerii, iar un final fericit e, de cele mai multe ori, irealizabil, in conditiile nemultumirii continue ale oricarui reprezentant al societatii noastre.
Este ceva imposibil sa schimbi finalul unei carti, dar atunci cand ti se ofera acesta oportunitate te simti pentru cateva momente scriitor si te apuci de schimbat tot ceea ce tu ai crezut ca este inadecvat… mi-a placut mult Magicianul de John Fowles, dar asa cum sunt majoritatea oamenilor mereu nemultumiti de ceea ce au si primesc si mereu vor cate o schimbare asa imi doresc si eu ca aceasta carte sa nu aiba sfarsitul pe care il are. Mi-as fi dorit ca Nicolas sa se impace cu Alison si sa se casatoreasca cu ea, chiar daca a fost nedrept cu ea pe tot parcursul cartii, intr-un final si-a dat seama de greselile pe care le-a facut si s-a reintors la ea.