Featured

Ziua Îndrăgostiților – o anchetă despre dragostea dintre cititori și personaje

Fiind primul Sfânt Valentin prin care trece Bookaholic, a trebuit să lăsăm şi noi inimioarele să zburde prin literatura universală şi să lăsăm câţiva "cuceritori" fictivi să iasă la lumină. Nu ne-am putut abţine din a întreba pe câţiva din prietenii noştri dacă ar fi să aleagă un personaj literar cu care ar avea (sau ar fi vrut la un moment dat să aibă) o aventură sau o poveste de dragoste, care ar fi acela şi de ce. Au răspuns Luiza Vasiliu, Răzvan Țupa, Adina Rosetti, Octavian Soviany, Chris Simion și Carmen Lidia Vidu!

Citeşte tot articolul


Wolf Hall, de Hilary Mantel. Povestea unui lup singuratic

Dacă m-ar fi fost zilele astea prăpăd afară, nu cred că aş fi reuşit să dau gata un roman cu acţiune plasată în secolul XVI, în Anglia, care durează mai mult de 700 de pagini. Nu-mi place să vorbesc în termeni cantitativi despre cărţi, dar sînt convinsă că pe timp de vară nu v-aţi îngrămădi să vă burduşiţi rucsacurile de vacanţă cu piese masive cum e cea despre care o să povestesc mai jos. Citeşte tot articolul

Pink Floyd + 1984: drumul de la Orwell la film

If you want a picture of the future, imagine a boot stamping on a human face forever. (George Orwell, 1984)

George Orwell este, din punctul meu de vedere, corespondentul literar al lui Pink Floyd. O mie nouă sute optzeci şi patru poate fi lejer un "The Wall", iar Ferma animalelor, ei bine, albumul "The Animals" din 1977. Nu ştiu voi, dar privind varianta cu John Hurt a filmului realizat după 1984, mă aşteptam în orice clipă să îi aud pe Waters şi Gilmour în fundal. Cel puţin scena turnată în Camera 101 îmi sună progresiv a "Comfortably Numb".

Citeşte tot articolul


Despre capcanele istoriei cu Lucian Boia: elita intelectuală între 1930-1950

Am citit Capcanele istoriei în timp ce istoria recentă ne prindea în capcană şi pe noi: în 2004 scandam în Piaţa Universităţii pentru un preşedinte, iar în 2012 în aceeaşi piaţă protestam împotriva lui. Democraţia, a spus atunci un prieten, înseamnă libertatea de a te râzgândi. Am înţeles că exact asta a lipsit elitei intelectuale între anii '30-'50, libertatea de a se răzgândi. Pentru că în cel mai tulburat climat politic din istorie de cele mai multe ori alegerea se dădea între Academie şi Puşcărie, opţiunile se polarizau la extreme. Citeşte tot articolul

Razna: nebuni și nu prea, în cărți

Atunci când toată lumea spune că ești nebun, cum știi că nu e invers? Că nu ești tu singurul întreg la cap într-o lume plină de indivizi cu o doagă lipsă? Și, până la urmă, cum știi că nu toți cei din jurul tău au momente când își pierd simțul realității? Și, de fapt, despre ce realitate e vorba? Problema cu nebunia în literatură este că, invariabil, îți demonstrează că toți avem câte o gaură metaforică de scurgere: dacă ai scos dopul, o să-ți vezi propria realitate scurgându-se în spirale, în timp ce restul lumii se bălăcește încă într-o cadă plină cu apă fierbinte. Citeşte tot articolul

De la carte la film: Do blade runners dream of electric sheep?

I've seen things you people wouldn't believe. Attack ships on fire off the shoulder of Orion. I watched C-beams glitter in the dark near the Tannhauser gate. All those moments will be lost in time... like tears in rain... Time to die. Mi-e destul de greu să-mi explic de ce mă întorc mereu și mereu la Blade Runner, ca și cum nimic din ultimii treizeci de ani n-ar fi fost în stare să-l egaleze, tocmai pentru că nu-i așa. Și ca filosofie, și ca efecte speciale, și în construcția unei lumi care, deși nu e personaj principal în film - cum se întâmplă de multe ori în science fiction - îți trasează din start, discret, coordonatele acțiunii. Lumea a evoluat, paranoia lui Dick - care transpiră și în film, chiar dacă ceva mai elegant decât în carte - deși și-a găsit la perfecție locul printre maniile anilor '80, ca o frecvență joasă care a răsunat pe tot parcursul Războiului Rece, azi te-ar face vedetă de reality show, mai degrabă decât să fie reflexia unei temeri fundamentale. Citeşte tot articolul

Cadouri pentru scriitorul din viaţa ta

Poate fi vorba de scriitorul din viaţa ta reală sau imaginară - un scriitor pe care simţi nevoia să-l cadoriseşti cu câteva lucruşoare haioase care să-i ia munca în serios... cu umorul necesar ce se impune în privinţa miturilor de lifestyle scriitoricesc :) Şi, pentru că visăm la scriitori accesorizaţi bookaholic cool, propunem următorul long list. De relaxare!

Citeşte tot articolul


Cu cărțile în băile livrești

Băile și cărțile au o relație de iubire-ură. Ne place să citim în baie, dar câte cărți n-au cunoscut apa în felul ăsta? Totuși, există soluții, le-am găsit noi. Dacă vrei, poți! Sunt designeri care au demonstrat cât de armonios se poate integra pasiunea pentru cărți într-o baie chic. Citeşte tot articolul

Carnetul auriu de Doris Lessing

În Carnetul auriu al lui Doris Lessing vezi o altfel de lume. Una în care citeşti despre gândurile tale reale, în care spaţiul cărţii nu le mai aparţine altora, iar tu nu trebuie să te transformi în altceva ca să ai acces la el. E spaţiul gândurilor şi al vieţii tale. Cele două există, în sfârşit, simultan, în acelaşi loc. Citeşte tot articolul


Jos cultura, jos cultura, jos cultura din turnul de fildeş! *Şi jos bărbile, btw

Zilele astea a fost mare agitaţie; oamenii s-au dezmorţit, şi-au adus aminte că au o voce şi că au chestii de zis. În Piaţa Universităţii am început, în sfârşit, să respirăm (chiar dacă, ocazional, mai inhalam şi gaz lacrimogen). Şi, în acelaşi timp, zilele astea a devenit şi mai clar că nu există la noi un front dens şi reprezentativ al celor care consumă, dar care şi produc „texte” (nu ştiu cum să fac să evit termenul „intelectuali”, că deja e peiorativ); că nu există suficienţi scriitori şi scriitoare care să vorbească nu doar pe bloguri şi pe platforme web despre problemele despre care discutam în Piaţă – implicare politică, tradiţia protestului, societatea patriarhală etc. – ci şi în cărţile lor. Citeşte tot articolul


Restaurantul poetului Dinescu își ia numele de la cartea filosofului Cioran – Lacrimi și Sfinți

Nu credeam vreodată că voi mânca într-un restaurant Lacrimi și Sfinți pe numele lui, unde să găsesc un poet la cratiță. :) Adică, pe vremurile adolescenței mele cioraniene, nici nu mi-ar fi trecut prin cap că poate exista un loc cu design impecabil, cu mâncare excelentă, cu tot felul de povești plutind prin aer, purtând un nume atât de hai să-i zicem atipic dacă nu pesimist. Citeşte tot articolul

Iepurele de suburbie. Despre Updike, cu întîrziere

O restanţă importantă din anul editorial trecut vizează o carte care cere un plonjon serios şi  încheie o serie clasică deja a literaturii americane contemporane, şi nu numai. E vorba de ultimul roman din ciclul „Rabbit“, de John Updike, Rabbit se odihneşte, pentru care „cronicarul adulterelor suburbane“ a primit Premiul Pulitzer. Citeşte tot articolul