Featured

Diana-Florina Cosmin: “Am curaj să merg singură până la celălalt capăt al lumii”

Diana-Florina Cosmin este... ce vrea ea. Are calitatea aceea specială de a îndeplini orice îşi pune în gând, fiind dintre persoanele pentru care s-au inventat expresii de felul „poate muta munţii”. În momentul de faţă, este redactor-şef al Forbes Life, redactor la revista Forbes România şi colaborează la ediţia românească a Cosmopolitan, unde semnează rubrica „Sex and The Single Girl”.

Interviul cu Diana a fost mai degrabă o conversaţie delicioasă, în faţa unei căni de ciocolată caldă. Am vorbit ore în şir, iar, ascultând-o cum îmi povestea câte şi mai câte, nu-mi venea a crede că tânăra din faţa mea făcuse atât de multe, într-un timp atât de scurt. Începuse foarte devreme, e drept. La vârsta când noi ne jucam cu păpuşile sau alergam o minge ziua-ntreagă, ea îşi crea prima revistă numită, cum altfel, Diana. E nepoată de aviator şi îi place să zboare. Iubeşte lămpile Tiffany şi crede că „fericirea miroase a zambile roz şi vinete coapte”. E visătoare şi nostalgică şi s-ar fi potrivit de minune în Bucureştiul interbelic. Dar, mai presus de toate, Diana este o povestitoare desăvârşită. Citeşte tot articolul


Ruşii care nu trebuie rataţi

E un subiect la care m-am gândit mai demult, de când Alex începuse să scrie despre Sorokin şi Dovlatov. De fapt, asta e lista pe care el ar trebui să o facă, dar pe care am ajuns să o pun eu cap la cap. De ce? Pentru că, cum necum, ruşii ăştia incită mereu, la ei e altceva: e Putin, e Voina, e Kremlin, sunt republici, proteste, marşuri, crime. Nu mai vorbim de momentul actual, când ochii aţintiţi asupra Moscovei - Putin din nou preşedinte, Voina au fost la noi - ne fac şi mai surescitaţi, curioşi. Citeşte tot articolul

Jocuri video ce pornesc de la cărți

Literatura nu reprezintă o sursă de inspiraţie doar pentru domeniul cinematografiei şi al teatrului, ci şi pentru cel al jocurilor video. Părinţii îngrijoraţi de faptul că „tinerii din zilele noastre” nu mai citesc ar putea să vadă, uneori, în jocurile video inspirate după cărţi o soluţie bună. E şi acesta un mijloc de apropiere de universul literaturii. De la joc la carte ar putea să fie doar un pas. Pentru a vedea că jocurile video nu înseamnă doar împuşcături, bătăi, violenţă, în continuare vă propun o listă cu zece jocuri video ce au la bază o carte (sau mai multe). Citeşte tot articolul

De ce este cititul important (documentar BBC)

Socializarea virtuală e cu siguranţă bună pentru a găsi documentare interesante. Aşa se face că am dat peste următorul, care spune de ce reţelele sociale, printre altele, alături de dependenţa tot mai acută de tehnologie şi internet, afectează comportamentul unui cititor. Ironic, nu? Citeşte tot articolul


Dictatorii şi romantismul – Viaţa mea cu Saddam Hussein

Recunosc: mi-a fost imposibil să mă termin de citit (auto)biografia Parisoulei Lampsos, scrisă de suedeza Lena Katarina Swanberg, fără s-o compar cu autobiografia lui Ayaan Hirsi Ali, despre care vorbeam acum câteva luni. Ambele sunt femei puternice, ambele au trebuit să supraviețuiască unor regimuri opresive și, în ultimă instranță, să fugă pentru a-și salva viața. De fapt, ambele ar putea sta lejer în lista asta de femei. Citeşte tot articolul

Dramă, dans și erotism – Primăvara la Roma a doamnei Stone la Teatrul Mic

Tennessee Williams este poate cel mai montat dramaturg al secolului trecut, însă ce nu se prea ştie despre el este că a scris şi două romane, Primăvara la Roma a doamnei Stone şi "Moise and the World of Reason". Cel mai cunoscut dintre cele două este primul, mai mult datorită a două dramatizări care au făcut furori la vremea lor, prima în 1961, cu Vivien Liegh şi Warren Beatty, iar a doua în 2003, cu Helen Mirren şi Olivier Martinez. Aseară am avut ocazia să mai vedem o montare a romanului lui Williams, la Teatrul Mic, în regia Lianei Ceterchi, cu Dana Dembinski-Medealeanu şi Ştefan Lupu în rolurile principale, montare adaptată după scenariul filmului turnat în 2003. Citeşte tot articolul


Despre femeie, fără mitizări şi sentimentalisme

Când eram mici, la şcoală, de 8 martie făceam felicitări personalizate, pentru a le oferi cadou mamelor noastre. Mai târziu, când am mai crescut, nu am mai făcut felicitări şi am început să oferim alte cadouri, flori, parfumuri etc. Dar, indiferent de ceea ce oferim, în fiecare an de 8 martie ne gândim mai mult decât în alte zile la mamă, la bunică, poate la prietena noastră cea mai bună. La ceea ce înseamnă femeile din viaţa noastră. Şi tocmai pentru că 8 martie aduce în discuţie mai pregnant decât alte ocazii ideea de femeie (mamă), o să vorbesc şi eu despre femeie – despre femeile din cărţi –, dar nu din perspectiva romanţios-sensibilă prin care aceasta este încă, în mare parte, privită. Iar pentru că literatura este şi ea saturată de imagini „suave” ale femeii, o să trec în revistă 8 titluri de cărţi ce dezvăluie o altă latură, întunecată şi dură, dar realistă a raportării femeii la societate şi la diferite mentalităţi. Citeşte tot articolul


Înapoi la: Minunata lume nouă

Community, Identity, Stabiliy Minunata lume nouă ţi se dezvăluie încă de la primele pagini, lipsită de mister, ca o femeie uşoară - exact aşa cum a vrut-o Huxley. E o lume în care oamenii sunt împărțiți în caste, clase sociale determinate fizic și intelectual. Monogamia este cea mai mare indecență posibilă, familia e doar o reminiscență atavică absolut dezgustătoare (să te naști e de neconceput, sau să spui cuiva mamă). Societatea e ținută în echilibru de un soi de predeterminare genetică - atunci când oamenii se nasc dorindu-și să facă un anumit lucru, și având toate calitățile necesare pentru asta, ei nu au cum să vrea altceva. Să fie imprevizibili. Iar la sfârșitul zilei, dacă totuși ai întrebări sau dubii, ele vor dispărea cu o doză de soma, care te va duce departe, departe, acolo unde nu ai cum și de ce să te gândești - doamne ferește! - la tine însuți, la ceea ce ești. Citeşte tot articolul

Luiza Vasiliu: Am debutat cu poezia Pisica mea, în clasa I, în revista Ateneu (interviu)

Luiza Vasiliu este, pe lângă un cititor avid, redactor la Dilema Veche, PR la Librăria Bastilia, traducătoare, blogger, și inclusiv o enciclopedie de povești (iar asta e posibil să fie și datorită faptului că este moldoveancă :) ). Nu poți să o oprești din scris și vorbit, pentru că te ia cu ea într-o lume colorată, cu oameni buni, majoritatea scriitori, pictori și muzicieni, iar elefanții sunt animale sacre. Dacă s-ar face un film după viața ei, sountrack-ul ar fi compus de Avishai Cohen. Deși în ultima vreme zilele ei au avut mai mult de 24h, și-a găsit timp să vorbească și cu noi despre cărți, muzică, interviul pe care i l-a dat Andreei Marin în copilărie, Woodstock-ul din '69, la care ar fi vrut să participe dacă era născută, arici XXX și alte fantezii. Citeşte tot articolul


de veghe în lanul de secară

De veghe în lanul de secară și criminalii

În urmă cu aproximativ 30 de ani, în SUA a fost o serie de procese împotriva industriei rock, pe motiv că ar promova pe căi subliminale mesaje distructive, iar copiii ar pica uşor în capcană. Nu suntem pe punctul de a diseca ce s-a întâmplat în anii '80-'90, dar cumva pe acelaşi traseu am vrut să găsim dacă există texte literare care în mod similar se presupune că ar instiga la rău. Cea mai la îndemână carte pentru o astfel de dezbatere a fost - şi va rămâne pentru ceva vreme - De veghe în lanul de secară, romanul de debut al lui J.D. Salinger, cu atât mai mult cu cât în anii '60 a fost cea mai cenzurată şi interzisă carte din SUA (în 1960, un profesor a şi fost concediat pentru că le-a dat-o elevilor spre lectură). Citeşte tot articolul


Adevăr sau provocare: o anchetă literară despre scriitori şi personaje româneşti

Dacă tot ne-am încumetat la Sf. Valentin, am vrut să facem o anchetă literară şi de ale noastre Dragobete, cumva pliată pe literatura română. Pe alocuri a ieşit amoroasă, în altele ne-am pus prietenii în dubiu, neştiind poate ce ar răspunde. I-am înţeles totuşi - cât de uşor ar fi să îşi provoace scriitorii sau personajele preferate la o rundă de "Adevăr sau provocare"?

Iată ce au răspuns provocării noastre Ana Ularu, Marius Chivu, Florin Iaru, Cosmin Ciotloş, Iulia Militaru, Val Chimic, Andreea Molocea, Dragoş C. Butuzea, Livia Ştefan, Mihai Duţescu şi Cristina Nemerovschi! Citeşte tot articolul


15 feluri în care ar putea arăta biblioteca ta de acasă

În mintea fiecăruia dintre noi stă o bibliotecă ideală. Sau mai multe. Ne gândim cum ar fi să avem o casă mai mare unde o cameră imensă să fie dedicată cărțile, visăm la cum am amenaja-o și le promitem cărților acum înghesuite pe două rânduri sau așezate cine știe pe unde că vor avea cândva un loc al lor frumos. Tocmai pentru că ne plac bibliotecile și le vânăm pe oriunde le găsi pe net, am făcut o listă cu cele mai frumoase. Așa am vrea să arate biblioteca de acasă! Citeşte tot articolul

Despre cărțile din muzică: Robin and the Backstabbers

Seria ce citesc trupele? a început, acum ceva timp, cu Dekadens. Pentru că v-a plăcut și azi e soare cu dinți afară, mergem mai departe, la Robin and the Backstabbers, o formație care sună ca "Bruce Springsteen râzând în somn. James Hetfield vorbind în șoaptă ca să nu se trezească ăla micu." Nu suntem siguri că Hetfield poate să vorbească în șoaptă, dar cu siguranță Robin & co. sună bine. Și citesc! Vedeți mai jos ce, cum și când. Citeşte tot articolul

Road trips în cărți: de la fuga de ceva la fuga înspre ceva

Cine a făcut asta măcar odată în viață știe: niciodată un trip cu mașina nu e perfect. Poți să fii în Europa sau să tai America de Nord de la est la vest, tot o să cheltui mai mult decât ai plănuit, o să alergi după campinguri sau hoteluri ieftine la ora unu noaptea și o să sfârșești prin a dormi în portbagaj, o să ți se strice mașina. Nu e nici foarte confortabil, nici foarte relaxant, și, în general, cu cât îl plănuiești mai mult, cu atât sunt șansele mai mari să se întâmple ceva care să-ți strice distracția. Citeşte tot articolul