Featured

Nora Iuga: “Ce să fac, gândesc cam anarhic” (interviu)

Nora Iuga este ori Poetul nemuritor, ori un gen de curious-case-of-Benjamin-Button al literaturii noastre. De fiecare dată când o revăd este un om mai tânăr și mai plin de viață. Probabil dacă nu ar fi împlinit recent venerabila vârstă de 81 de ani, am fi întâlnit-o pe străzile din centrul Bucureștiului, protestând cot la cot cu cei tineri.

Am avut șansa să îi iau un interviu între două lansări. Prima a marcat ieșirea oficială pe piață a Conversației cu Nora Iuga, despre care am povestit săptămâna trecută, iar cea de-a doua va veni în februarie, când scriitoarea octogenară va scoate de sub tiparul Editurii Cartea Românească un nou volum de poezii ("Petrecere la MontRouge"), un ciclu-experiment, precum însăși l-a numit, în care versurile ar fi rostite inconștient în timpul somnului de o doamnă și înregistrate de un tânăr secretar... Citeşte tot articolul


Angelheaded hipsters

Pentru că ţara arde şi sînt suficienţii care se fac că plouă, am zis să tratăm şi noi problema protestului cu mijloace specifice şi să ne gîndim la cîteva cărţi în care se iese pe baricade şi se contestă starea de lucruri. Concluziile, sărăcăcioase la prima strigare, în continuare: Citeşte tot articolul

Primul documentar despre Mihai Eminescu, 1915 (de văzut)

Sunt 123 de ani de când poetul Mihai Eminescu a trecut în nefiinţă şi, deşi a trăit doar 39 de ani, viaţa lui postumă a ajuns să fie mult mai celebrată decât cea antumă. De cel puţin un secol încoace, în fiecare an, de 15 ianuarie, poetul, care de-a lungul timpului a oscilat în mintea românilor de la clasic la romantic, de la poetul neamului până la "Luceafărul poeziei româneşti", este adus în prim plan.

Citeşte tot articolul


Poezie pusă pe muzică

Ştii cum e atunci când o carte care ţi-a plăcut să transformă în scenariu de film... Cel mai adesea ajungi să fii dezamăgit de rezultatul cinematografic şi aşa a apărut şi "cartea bate filmul". Nu am văzut sau citit prea des, însă, ca cineva să facă o analogie similară cu poezia pusă pe muzică și să ajungă la concluzia că un "poem ar fi mai bun ca melodia". Asta poate pentru că există un altfel de amor între cele două arte.

Citeşte tot articolul


Despre lumi și ființe pe care n-o să le vedem niciodată

Take Christmas ribbon, pale blue and an inch wide, the kind you use to wrap presents. Set a lighted candle on a bare floor. Take fifty feet of ribbon, and string it in a circle with the candle at the center, balancing the ribbon on edge so that the inner side catches the candlelight. Planete artificiale, creaturi cu trei picioare, scorpioni inteligenți și viermi uriași - science fiction-ul le-a pus pe toate pe hârtie, și încă mult peste. Articolul ăsta nu vrea, în niciun caz, să le înșire pe toate. Poate doar să amintească, dacă mai era nevoie, de cât de frumoase sunt uneori construcțiile care nu suferă constrângerile realității. Pentru că a scrie despre ceva ce nu există, și a reuși să-i faci pe cititorii tăi să-și imagineze ceea ce nu există decât în mintea ta, mi se pare cea mai mare provocare pentru un scriitor. Citeşte tot articolul

16 ecranizări după cărți pe care vrem (mai mult sau mai puțin) să le vedem

Noi, pe-aici, în afara faptului că suntem bookaholici, suntem și movieholici (... sau ceva de felul ăsta). Asta înseamnă că ni se întâmplă des să lăsăm cărțile deoparte și mergem să vedem un film. Sau mai multe. Dacă putem să le avem pe ambele, cu atât mai bine :) Iar dacă acum puțin timp făceam un top al cărților pe care ne doream să le vedem ecranizate, acum ne-am întors la listă ca să vedem dacă ni s-a îndeplinit vreuna din dorințe. Din păcate, doar Jocul lui Ender vine sigur, prin 2013 (iar zvonurile despre film circulă de vreo doi ani deja). Asta nu înseamnă că n-avem ce vedea, atât anul ăsta cât și anul viitor. În plus, suntem abia în ianuarie - până în decembrie sigur mai primim niște vești bune. Citeşte tot articolul

Memoriile unei fete cuminţi sau despre orbirea parţială

Astăzi se împlinesc 104 ani de la naşterea lui Simone de Beauvoir. Am citit de curând Memoriile unei fete cuminţi, apărute la Humanitas în traducerea – foarte bună! – a Ioanei Ilie. SB îşi reconstituie primii douăzeci şi unu de ani de viaţă încercând să noteze cât mai exact gândurile din perioada despre care scrie. Detaşarea critică, autoironia, uneori dură, sunt mereu prezente, fin şi subtil, în spatele textului. Citeşte tot articolul


Micul dejun al campionilor lui Kurt Vonnegut

La revedere, tristă zi de luni! Acel autor. Autorul ale cărui cărți te încăpățânezi să le citești, pentru că toată lumea spune că sunt de neratat. După fiecare roman al acelui autor speri că ai descoperit, în sfârșit, ceva care să justifice toată adorația fanilor. Când îți dai seama că n-a mers nici de data asta, te apuci de următorul. Ah! În cartea asta trebuie să fie răspunsul. Citeşte tot articolul

Douămiiunșpele meu literar (Cristina)

Există mereu teama că nu citești destul. E ca o gheară ce mai apare subversiv când stai liniștit la un vin cu prietenii, când bați magazinele într-un acces de shopingăreală, când stai acasă și nu faci nimic sau când, oriunde ai fi și orice ai face, te gândești - băi, ce bine era să citesc acum o carte. Citeşte tot articolul

Scrisoare către Moș Crăciunul literar

Dragă Moș Crăciun, Iniţial vroiam să îţi cer doar nişte cărţi. Mă ştii, mai citesc din când în când şi mai nou sunt ceva titluri faine care mi-au atras atenţia. Dar ajungem şi acolo. Aş avea mai întâi câteva doleanţe, pe care te rog să le pui în tolbă. De rezolvat adică. Ești singurul care ar mai putea! Citeşte tot articolul