Featured

Răzvan Țupa: “Dacă nu m-ar fi interesat poezia probabil că nu aş fi scris despre Nefertiti”

Pe Răzvan Țupa l-am cunoscut personal acum aproape doi ani într-o tabără literară. La momentul respectiv, organiza săptămânal Poeticile cotidianului şi căuta să descopere care sunt direcţiile poeziei în ziua de azi. Anul acesta a renunţat la Poetici, a publicat al treilea său volum de poezie, "poetic. cerul din delft și alte corpuri românești", la Casa de Editură Max Blecher, a luat parte la câteva proiecte şi ateliere literare în afara României, iar la sfârşit de an am găsit ocazia de a-i lua un interviu şi a afla ce planuri are pentru 2012.

A fost o experienţă curioasă, mai ales pentru că interviul a fost luat într-o seară, pe mess, dar am avut norocul să îl descos preţ de 3 ore. Citeşte tot articolul


Poezie: La sfîrşitul lecturii de Florin Iaru (nepublicată)

Săptămâna asta Bookaholic e cel mai fericit site şi voi ar trebui să fiţi cei mai fericiţi cititori. Nu ştiu despre voi, dar nouă ne era tare dor de poeziile lui Florin Iaru. Iaru e unul dintre cei mai importanţi poeţi români, cu un stil aparte, frenetic şi cu multe, multe straturi. L-am auzit din nou citind poezie la Cafeneaua Critică şi ne-am amintit, dacă mai era nevoie, cât de mult ne place. L-am rugat să ne dea câteva poezii noi, nepublicate. Ne-a dat cinci. Avem una pe zi, până vineri. Citeşte tot articolul

Înapoi la Jules Verne sau cum (nu) se scrie o istorie a SF-ului

Primul volum de Jules Verne pe care l-am citit vreodată a fost Steaua Sudului, iar povestea cu struțul care înghițit diamantul mi s-a părut și atunci, pe la vreo 10 sau 12 ani, trasă de păr. Dar nu m-am lăsat. Am început Călătorie spre centrul Pământului, însă am terminat-o la fel de dezamăgită. E greu să privești o astfel de carte ca pe altceva decât ca pe o poveste pentru copii mici atunci când la ora de greografie înveți ce e de fapt sub picioarele tale (în niciun caz dinozauri!). Ceva nu se potrivea. Profesorii mă trimiteau, mereu și mereu, la călătoriile fantastice ale genialului scriitor francez - dar apoi îmi dădeau nota zece doar dacă le înșiram: scoarță, manta, nucleu. Citeşte tot articolul

Jurnalul lui Anne Frank sau când totul mi s-a părut nedrept

Am citit Jurnalul lui Anne Frank, în engleză, în cel mai contradictoriu context cu putinţă: într-o călătorie prin Asia, la mult peste 30 de grade, de multe ori pe plaje. Mi-am şi cumpărat-o din cel mai contradictoriu loc cu putinţă: Van Vieng, Laos, un orăşel faimos pentru poziţionarea lui strategică în Triunghiul de Aur al drogurilor ce vin pe filieră asiatică. Ţin minte că am dat pe ea mai puţin de 4 dolari şi că în guesthouse-urile prin care treceam găseam de multe ori, la schimb sau pe sume modice, cărţi destul de bune despre istorie, războaie, experienţe, călătorit. Cu o lună înainte găsisem şi citisem A woman in Berlin şi The Girl in the picture. Amândouă răvăşitoare, amândouă pe bune, cu şocul dur al autenticităţii care te mai zguduie mult timp după. Citeşte tot articolul

Ce tot mănânc de Crăciun: aventura tradiţiei în familie

De Crăciun merg acasă: câteodată cu cadouri pregătite, câteodată luate pe fugă de undeva, nu mare lucru, că de fiecare se aud aceleaşi proteste: "ce-mi aduci mie, eu am!". Şi, într-adevăr, au. De cum intri miroase a de toate, vezi muşama nouă, serveţele noi cu La Mulţi Ani, odată au fost şi cu Paşte Fericit!, pe mamaie cu pulover sau basma nouă (nu mai stă în bluza de trening la care şi-a cusut nasturi că nu îi plac fermoarele), pe ai mei îmbrăcaţi ca şi cum ar trece drumul la vecinul, dar nu-l trec, pun masa. Citeşte tot articolul

Cadou pentru mama de Crăciun. Alegeri sensibile, dilema persistă.

Să presupunem că acea mamă nu ar avea un profil demn de mamele din literatură cu care chiar nu ai vrea să semene - iar dacă totuşi se întâmplă, te sfătuim să-i dai exact cărţile din care pare ruptă, poate fi un eficient antidot :)) Însă nici asta nu ne scuteşte cu totul de dificultăţi. Ce cărţi i-ar plăcea mamei tale şi mamelor noastre să primească de Crăciun? Am încercat să găsim câteva soluţii împăciuitoare, dar vă aşteptăm mai curioşi decât Pisicultzii sugestiile. Citeşte tot articolul

Un artist al promiscuităţii sovietice – Episodul I – Compromisul

Stau sub un tei, la o masă verde de plastic. În faţă-mi – halba pântecoasă mă așteaptă. E greu să jonglezi cu halba și ţigara în timp ce citești. Totul pare nefiresc, mai ales atunci când nu ţii neapărat să te întrerupi din lectură sau să te uiţi în jur. Și de ce-ai face-o? Pentru bodegarul înveterat, murmurul anodin al vocilor are un plăcut efect anestezic. Sunt La Muzeu, La Scriitori, sau, ca să înţeleagă toată lumea – la bufetul Muzeului Literaturii Române. Citeşte tot articolul

La masă cu Jamie Oliver în Londra

Ei, da. :) Aş fi vrut eu să merg la masă cu Jamie în Londra. Acuma, l-am căutat în două dintre restaurantele lui, dar nu era acolo. Pe Jamie nu l-am văzut, dar de mâncat am mâncat tare bine, confirmând că farfuria bate filmul, cartea de bucate şi emisiunea. Citeşte tot articolul

Complexul lui Portnoy – o poveste cu sex şi evrei

Faceţi cunoştinţă cu Alex. Evreu, dintr-o familie cu idei puţine şi foarte fixe, cu o sexualitate să-i zicem debordantă, cu o carieră ce nu trădează nimic în spate şi cu imposibilitatea de a scăpa de sub fusta protectoare şi autoritară a mamei, Alexander Portnoy se duce la psihiatru. Citeşte tot articolul