Literatură străină

Descoperiți literatura străină!

Sunt atâtea cărți de literatură străină care merită descoperite! Din atâtea apariții, nu știi uneori ce să alegi, cum să faci selecția și cum să citești cele mai bune cărți scrise de autori străini contemporani sau clasici. Prin recomandările noastre, sperăm să vă facem mai ușoară alegerea și mai plăcută lectura.

Cronici de carte

Citim cărți scrise de autori străini, facem recomandări, vă spunem ce ne-a plăcut, ce nu și ce merită să lecturați. Citim cărți clasice sau contemporane de literatura străină, descoperim noi scriitori străini și luăm pulsul lumii literare de peste tot.

Autori străini

Sunt autori străini mari cărora le citim și recitim cărțile (cui nu-i place Julian Barnes, Haruki Murakami, Orhan Pamuk, Salman Rushdie și atâția alții?), ne întoarcem uneori la clasici, alteori găsim scriitori străini noi, abia traduși sau pe care îi citim în altă limbă. Ne interesează și viețile lor, obiceiurile de scris, sfaturile pe care le dau cititorilor sau altor autori, povești și întâmplări relevante. Găsiți aici și interviuri cu scriitori străini care ne-au vizitat sau cu care am discutat pe e-mail.

Noutăți și traduceri de carte străină

Suntem la curent cu ce se traduce la noi din literatura străină, cu noutățile editoriale, uneori comparăm traducerea cu originalul și alteori ne gândim ce-am mai vrea să vedem tradus pe rafturile noastre din cărțile străine nou apărute.

Iepurele de suburbie. Despre Updike, cu întîrziere

O restanţă importantă din anul editorial trecut vizează o carte care cere un plonjon serios şi  încheie o serie clasică deja a literaturii americane contemporane, şi nu numai. E vorba de ultimul roman din ciclul „Rabbit“, de John Updike, Rabbit se odihneşte, pentru care „cronicarul adulterelor suburbane“ a primit Premiul Pulitzer. Citeşte tot articolul

Romanul natural al lui Gospodinov

Am citit cartea asta acum câteva luni și tot n-am apucat să pun în litere pixelate ce cred despre ea. Când în final m-am apucat să scriu, mi-am dat seama că nu-mi mai amintesc mare lucru din ea. O fi de vină și memoria mea proastă, dar ăsta nu-i lucru bun pentru o carte. Ce mi-a rămas în minte înainte să o răsfoiesc din nou? Citeşte tot articolul

Călătorind prin Portugalia cu Jose Saramago

A călători ar trebui să însemne cu totul altceva: să zăbovești mai mult și să umbli mai puțin, poate chiar ar trebui instituită profesia de călător, doar pentru oameni cu reală vocație, mult se înșală cei care consideră că ăsta ar fi un lucru de mică răspundere, fiecare kilometru face cel puțin cât un an din viață. M-am întrebat de multe ori în ultimii ani - când călătoriile în afara țării, cu orice ocazie și cu oricât de puțini bani, au început să devină o parte importantă din existența generației noastre, care s-a făcut mare cu ambele picioare în comunitatea europeană - dacă totuși am văzut destul din România. Dacă n-ar trebui să-mi petrec următoarea vacanță într-un ro-trip, în locul unui eurotrip. Și mereu îmi răspund că în România pot să mă duc oricând, dar că setea de restul lumii n-o să mi-o pot astâmpăra decât acum, când pot să dorm în cort și să rezist 30 de ore pe drum, în mașină, cu cafea și sendvișuri din benzinării. Citeşte tot articolul

Don’t-uri în literatură

Nu am fi nici primii, nici ultimii care încearcă să dea de cap unei formule care să reinventeze literatura. Noroc că nu asta vrem să facem. De-a lungul timpului arta a devenit o chestiune de gust, deci subiectivă, tocmai din lipsa unor formule general valabile şi acceptate. Drept urmare, nu puţini au fost cei care au scris cărţi despre asta şi, nu de foarte mult timp, inclusiv mediul online se dedica să îi înveţe pe cei mai novice dintre scriitorii începători cum ar trebui să îşi formuleze frazele. Probabil aici aveam de a face cu efectul unei cauze, aceea că de ceva vreme literatura pare să abunde în texte - frumos spus - de pus sub semnul întrebării. Citeşte tot articolul


Angelheaded hipsters

Pentru că ţara arde şi sînt suficienţii care se fac că plouă, am zis să tratăm şi noi problema protestului cu mijloace specifice şi să ne gîndim la cîteva cărţi în care se iese pe baricade şi se contestă starea de lucruri. Concluziile, sărăcăcioase la prima strigare, în continuare: Citeşte tot articolul

Poezie pusă pe muzică

Ştii cum e atunci când o carte care ţi-a plăcut să transformă în scenariu de film... Cel mai adesea ajungi să fii dezamăgit de rezultatul cinematografic şi aşa a apărut şi "cartea bate filmul". Nu am văzut sau citit prea des, însă, ca cineva să facă o analogie similară cu poezia pusă pe muzică și să ajungă la concluzia că un "poem ar fi mai bun ca melodia". Asta poate pentru că există un altfel de amor între cele două arte.

Citeşte tot articolul


Katherine Mansfield: prozatoarea, convenţiile, rupturile

Katherine Mansfield m-a bîntuit şi m-a intrigat fără să-i fi deschis vreodată vreun volum. Citisem o singură povestire într-o antologie  şi cîteva lucruri despre viaţa ei: o femeie nefericită,  care nu s-a împăcat cu convenţiile şi care a plătit, suferind fizic şi psihic pentru refuzul de a se adapta la aşa ceva. Cîteva lucruri despre jurnalul ei trist şi cîteva pasaje pescuite pe fugă, în timp ce-l răsfoiam în faţa raftului ar fi cam tot ce a intrat în haloul sîcîitor care m-a îndemnat, din cine ştie ce culoar ascuns al înclinaţiilor de lectură, să-i citesc povestirile. Citeşte tot articolul

Kafka instant – sau trippin’

Cartea lui Zaza Burciuladze, Kafka Instant, este una de povestiri, 4 la număr. Am primit-o pe când mergeam la FILB, iar după seara în care atâta s-a vorbit despre proza scurtă am luat-o drept semn că nu degeaba a ajuns la mine. La care s-a adăugat farmecul detaliului că Zaza este din Tbilisi, iar eu am ce am cu Georgia şi am şi mai rău după ce am citit Jurnalul rusesc. Dacă mai adaug şi "exoticul" colecţiei în care a apărut, la editura Cartier alături de un bulgar, Gospodinov, şi un rus, Zahar Prilepin, despre care s-a mai tot vorbit, mă aflam în posesia unei "descoperiri". Citeşte tot articolul

Despre lumi și ființe pe care n-o să le vedem niciodată

Take Christmas ribbon, pale blue and an inch wide, the kind you use to wrap presents. Set a lighted candle on a bare floor. Take fifty feet of ribbon, and string it in a circle with the candle at the center, balancing the ribbon on edge so that the inner side catches the candlelight. Planete artificiale, creaturi cu trei picioare, scorpioni inteligenți și viermi uriași - science fiction-ul le-a pus pe toate pe hârtie, și încă mult peste. Articolul ăsta nu vrea, în niciun caz, să le înșire pe toate. Poate doar să amintească, dacă mai era nevoie, de cât de frumoase sunt uneori construcțiile care nu suferă constrângerile realității. Pentru că a scrie despre ceva ce nu există, și a reuși să-i faci pe cititorii tăi să-și imagineze ceea ce nu există decât în mintea ta, mi se pare cea mai mare provocare pentru un scriitor. Citeşte tot articolul

16 ecranizări după cărți pe care vrem (mai mult sau mai puțin) să le vedem

Noi, pe-aici, în afara faptului că suntem bookaholici, suntem și movieholici (... sau ceva de felul ăsta). Asta înseamnă că ni se întâmplă des să lăsăm cărțile deoparte și mergem să vedem un film. Sau mai multe. Dacă putem să le avem pe ambele, cu atât mai bine :) Iar dacă acum puțin timp făceam un top al cărților pe care ne doream să le vedem ecranizate, acum ne-am întors la listă ca să vedem dacă ni s-a îndeplinit vreuna din dorințe. Din păcate, doar Jocul lui Ender vine sigur, prin 2013 (iar zvonurile despre film circulă de vreo doi ani deja). Asta nu înseamnă că n-avem ce vedea, atât anul ăsta cât și anul viitor. În plus, suntem abia în ianuarie - până în decembrie sigur mai primim niște vești bune. Citeşte tot articolul