Literatură străină

Descoperiți literatura străină!

Sunt atâtea cărți de literatură străină care merită descoperite! Din atâtea apariții, nu știi uneori ce să alegi, cum să faci selecția și cum să citești cele mai bune cărți scrise de autori străini contemporani sau clasici. Prin recomandările noastre, sperăm să vă facem mai ușoară alegerea și mai plăcută lectura.

Cronici de carte

Citim cărți scrise de autori străini, facem recomandări, vă spunem ce ne-a plăcut, ce nu și ce merită să lecturați. Citim cărți clasice sau contemporane de literatura străină, descoperim noi scriitori străini și luăm pulsul lumii literare de peste tot.

Autori străini

Sunt autori străini mari cărora le citim și recitim cărțile (cui nu-i place Julian Barnes, Haruki Murakami, Orhan Pamuk, Salman Rushdie și atâția alții?), ne întoarcem uneori la clasici, alteori găsim scriitori străini noi, abia traduși sau pe care îi citim în altă limbă. Ne interesează și viețile lor, obiceiurile de scris, sfaturile pe care le dau cititorilor sau altor autori, povești și întâmplări relevante. Găsiți aici și interviuri cu scriitori străini care ne-au vizitat sau cu care am discutat pe e-mail.

Noutăți și traduceri de carte străină

Suntem la curent cu ce se traduce la noi din literatura străină, cu noutățile editoriale, uneori comparăm traducerea cu originalul și alteori ne gândim ce-am mai vrea să vedem tradus pe rafturile noastre din cărțile străine nou apărute.

Memoriile unei fete cuminţi sau despre orbirea parţială

Astăzi se împlinesc 104 ani de la naşterea lui Simone de Beauvoir. Am citit de curând Memoriile unei fete cuminţi, apărute la Humanitas în traducerea – foarte bună! – a Ioanei Ilie. SB îşi reconstituie primii douăzeci şi unu de ani de viaţă încercând să noteze cât mai exact gândurile din perioada despre care scrie. Detaşarea critică, autoironia, uneori dură, sunt mereu prezente, fin şi subtil, în spatele textului. Citeşte tot articolul


apocalipsa

Totul contează sau tu cum ți-ai petrece apocalipsa

Apocalipsele sunt o chestie simpatică. Predispun la infinite speculații, pot avea diverse scenarii, fac deliciul presei atunci când se mai găsește vreun vizionar să sperie mulțimile cu vreo dată fixă, sunt sursă de bancuri bune și răstoarnă sisteme de valori, personale sau sociale. Nu-i puțin lucru să știi sigur, încă de la naștere, că Pământul mai are de trăit doar 36 de ani, 168 de zile, 14 ore si 23 de secunde. Junior știe. Și e al patrulea cel mai inteligent om din lume. Citeşte tot articolul

Pledoaria mea pentru poezie pleacă şi de la forma cărţii

Chiar dacă o să spuneţi că exagerez, eu vă voi spune că am totuşi dreptate. Şi vă provoc la întrebarea: de ce nu se mai publică poezie mult şi în format mic? Cărţi mici cu poeţi din toată lumea, aşa cum se întâmpla pe vremuri cu Cele mai frumoase poezii, colecţia editurii Tineretului -  vremuri cu amintiri cam triste altfel. Citeşte tot articolul

Micul dejun al campionilor lui Kurt Vonnegut

La revedere, tristă zi de luni! Acel autor. Autorul ale cărui cărți te încăpățânezi să le citești, pentru că toată lumea spune că sunt de neratat. După fiecare roman al acelui autor speri că ai descoperit, în sfârșit, ceva care să justifice toată adorația fanilor. Când îți dai seama că n-a mers nici de data asta, te apuci de următorul. Ah! În cartea asta trebuie să fie răspunsul. Citeşte tot articolul

Nadar şi portretele lui de scriitori

Cine a fost Nadar? Un pionier al fotografiei, unul excentric. Se spune despre el că avea părul roşu, ceea ce nu ajunge la noi din fotografiile alb-negru ale vremii (a doua jumătate a secolului XIX). Şi pentru că avea părul roşcat, semnătura pe care o punea de fiecare dată mare pe forografiile lui era şi ea roşie. Îşi făcuse chiar o firmă mare roşie pusă oblic pe clădirea unde-şi avea atelierul. Citeşte tot articolul

Douămiiunșpele meu literar (Cristina)

Există mereu teama că nu citești destul. E ca o gheară ce mai apare subversiv când stai liniștit la un vin cu prietenii, când bați magazinele într-un acces de shopingăreală, când stai acasă și nu faci nimic sau când, oriunde ai fi și orice ai face, te gândești - băi, ce bine era să citesc acum o carte. Citeşte tot articolul

Bookaholic trage linie: 2011 – topuri și liste

Dacă ar fi să ne gândim la un lucru care ne-ar bucura mai mult decât orice atunci când vine vorba de Bookaholic, iată care ar fi acela: ca cel puțin unul din cititorii noștri să se apuce de o carte doar pentru că a citit despre ea aici. Și, eventual, să-i și placă. Din acest motiv, de la bun început ne-am străduit să vă recomandăm cât mai multe cărți, dacă nu prin recenzii, atunci prin liste și topuri. Citeşte tot articolul

Despre necredința lui Ayaan Hirsi Ali

Până să deschid autobiografia lui Ayaan Hirsi Ali - fost parlamentar olandez, refugiată somaleză și militantă pentru drepturile femeilor islamice - nu mi-am dat seama cât de ignorantă sunt în anumite privințe. Știam că Somalia e în anarhie - dar nu știam exact de ce și cum s-a ajuns în situația asta. Știam că Islamul e o chestiune sensibilă, dar nu înțelegeam foarte bine de ce. O simplă căutare pe Internet te lămurește cu privire la date, evenimente și contextele în care ele au avut loc. Dar n-o să înțelegi, de fapt, nimic cu adevărat. Citeşte tot articolul

Înapoi la Jules Verne sau cum (nu) se scrie o istorie a SF-ului

Primul volum de Jules Verne pe care l-am citit vreodată a fost Steaua Sudului, iar povestea cu struțul care înghițit diamantul mi s-a părut și atunci, pe la vreo 10 sau 12 ani, trasă de păr. Dar nu m-am lăsat. Am început Călătorie spre centrul Pământului, însă am terminat-o la fel de dezamăgită. E greu să privești o astfel de carte ca pe altceva decât ca pe o poveste pentru copii mici atunci când la ora de greografie înveți ce e de fapt sub picioarele tale (în niciun caz dinozauri!). Ceva nu se potrivea. Profesorii mă trimiteau, mereu și mereu, la călătoriile fantastice ale genialului scriitor francez - dar apoi îmi dădeau nota zece doar dacă le înșiram: scoarță, manta, nucleu. Citeşte tot articolul

13 lumi din literatură în care nu ai vrea să trăiești

Joy to the world! Luminițele s-au aprins, mâncarea e pe vine și pun pariu că deja vă gândiți numai la vacanță, acea perioadă minunată a vieții în care un om poate să stea liniștit în pijamale de dimineață până seara, să se uite la filme și să mănânce ciocolată. În acest context al fericirii pre-crăciunistice, ne-am gândit să vă amintim că există lumi ficționale în literatură (și nu numai) în care Moșul nu vine. Sau vine înarmat cu o macetă, un aruncător de flăcări sau un bisturiu. Iată deci o listă a lumilor în care numănui nu i-ar plăcea să trăiasc - 13 distopii pentru copilul din tine :) Citeşte tot articolul

Anticarul, de Julian Sanchez

E-o carte cu crimă și mister - așa c-o să-ncerc să nu spun prea multe. „Anticarul” e prima carte a lui Julian Sanchez - arbitru de baschet în liga ACB :) unde joacă cele mai tari echipe din campionatul spaniol, pasionat în egală măsură de sport și de scris. Învață o lecție de perseverență, publicând primul său roman abia la 15 ani după ce l-a terminat. Citeşte tot articolul

Jurnalul lui Anne Frank sau când totul mi s-a părut nedrept

Am citit Jurnalul lui Anne Frank, în engleză, în cel mai contradictoriu context cu putinţă: într-o călătorie prin Asia, la mult peste 30 de grade, de multe ori pe plaje. Mi-am şi cumpărat-o din cel mai contradictoriu loc cu putinţă: Van Vieng, Laos, un orăşel faimos pentru poziţionarea lui strategică în Triunghiul de Aur al drogurilor ce vin pe filieră asiatică. Ţin minte că am dat pe ea mai puţin de 4 dolari şi că în guesthouse-urile prin care treceam găseam de multe ori, la schimb sau pe sume modice, cărţi destul de bune despre istorie, războaie, experienţe, călătorit. Cu o lună înainte găsisem şi citisem A woman in Berlin şi The Girl in the picture. Amândouă răvăşitoare, amândouă pe bune, cu şocul dur al autenticităţii care te mai zguduie mult timp după. Citeşte tot articolul