Literatură străină

Descoperiți literatura străină!

Sunt atâtea cărți de literatură străină care merită descoperite! Din atâtea apariții, nu știi uneori ce să alegi, cum să faci selecția și cum să citești cele mai bune cărți scrise de autori străini contemporani sau clasici. Prin recomandările noastre, sperăm să vă facem mai ușoară alegerea și mai plăcută lectura.

Cronici de carte

Citim cărți scrise de autori străini, facem recomandări, vă spunem ce ne-a plăcut, ce nu și ce merită să lecturați. Citim cărți clasice sau contemporane de literatura străină, descoperim noi scriitori străini și luăm pulsul lumii literare de peste tot.

Autori străini

Sunt autori străini mari cărora le citim și recitim cărțile (cui nu-i place Julian Barnes, Haruki Murakami, Orhan Pamuk, Salman Rushdie și atâția alții?), ne întoarcem uneori la clasici, alteori găsim scriitori străini noi, abia traduși sau pe care îi citim în altă limbă. Ne interesează și viețile lor, obiceiurile de scris, sfaturile pe care le dau cititorilor sau altor autori, povești și întâmplări relevante. Găsiți aici și interviuri cu scriitori străini care ne-au vizitat sau cu care am discutat pe e-mail.

Noutăți și traduceri de carte străină

Suntem la curent cu ce se traduce la noi din literatura străină, cu noutățile editoriale, uneori comparăm traducerea cu originalul și alteori ne gândim ce-am mai vrea să vedem tradus pe rafturile noastre din cărțile străine nou apărute.

Pink Floyd + 1984: drumul de la Orwell la film

If you want a picture of the future, imagine a boot stamping on a human face forever. (George Orwell, 1984)

George Orwell este, din punctul meu de vedere, corespondentul literar al lui Pink Floyd. O mie nouă sute optzeci şi patru poate fi lejer un "The Wall", iar Ferma animalelor, ei bine, albumul "The Animals" din 1977. Nu ştiu voi, dar privind varianta cu John Hurt a filmului realizat după 1984, mă aşteptam în orice clipă să îi aud pe Waters şi Gilmour în fundal. Cel puţin scena turnată în Camera 101 îmi sună progresiv a "Comfortably Numb".

Citeşte tot articolul


Cărţile să fie serioase, dar şi uşoare :)

Recunosc că, cu atâtea lucruri care se întâmplă în jurul meu - mai un protest, mai încă un protest, mai o distanţă pe care în loc de 10 minute o faci în 40 şi ajungi acasă amorţit şi rebegit - nu mai am răbdare :) Vreau să mă instalez în fotoliu şi să plonjez într-o poveste, în nici un caz previzibilă, dar care nu mă ocoleşte şi nici nu mă adânceşte foarte mult în straturi şi idei, pe care, repet, în perioada asta, mintea mea refuză să le rumege în profunzime. Ce ţi-e şi cu hibernarea asta, iată că şi unii bookaholici o păţesc! Vouă nu vi se întâmplă? Citeşte tot articolul

10 scriitori-copii

Am citit câte ceva despre copii minune, care de la vârste fragede puteau printr-un geniu supraomenesc să schimbe lumea. Un chirurg de 7 ani, un câştigător de premiu Nobel pentru pace la 12, pictori cărora încă nu le-au dat toţi dinţii, Mozart, Beethoven, Enescu - sunt mulţi prodigy de gen în faţa cărora cei mai catolici-decat-Papa dintre noi îşi fac cruce.

Acesta fiind contextul de-a lungul multor ani, azi ne-am propus să căutăm şi o mână de scriitori care au debutat sau au făcut furori în branşă la vârste la care alţii poate încă silabiseau cu degetul pe carte. Citeşte tot articolul


200 de ani de Boz aka Charles Dickens

Săptămâna trecută vă anunțam că British Council organizează o serie de proiecții cinematografice cu ecranizări după romanele lui Charles Dickens, cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la nașterea scriitorului englez. Ziua de 7 februarie 2012 s-a transformat în ultimul timp într-o sărbătoare la nivel internațional. De aici aflăm care este calendarul pe anul acesta al proiectelor ce urmează să îl readucă în atenție pe cel pe care noi l-am numit "scriitorul copilăriei noastre". Inclusiv Google și-a schimbat azi logo-ul pentru a marca bicentenarul Dickens. Citeşte tot articolul


Razna: nebuni și nu prea, în cărți

Atunci când toată lumea spune că ești nebun, cum știi că nu e invers? Că nu ești tu singurul întreg la cap într-o lume plină de indivizi cu o doagă lipsă? Și, până la urmă, cum știi că nu toți cei din jurul tău au momente când își pierd simțul realității? Și, de fapt, despre ce realitate e vorba? Problema cu nebunia în literatură este că, invariabil, îți demonstrează că toți avem câte o gaură metaforică de scurgere: dacă ai scos dopul, o să-ți vezi propria realitate scurgându-se în spirale, în timp ce restul lumii se bălăcește încă într-o cadă plină cu apă fierbinte. Citeşte tot articolul

De la carte la film: Do blade runners dream of electric sheep?

I've seen things you people wouldn't believe. Attack ships on fire off the shoulder of Orion. I watched C-beams glitter in the dark near the Tannhauser gate. All those moments will be lost in time... like tears in rain... Time to die. Mi-e destul de greu să-mi explic de ce mă întorc mereu și mereu la Blade Runner, ca și cum nimic din ultimii treizeci de ani n-ar fi fost în stare să-l egaleze, tocmai pentru că nu-i așa. Și ca filosofie, și ca efecte speciale, și în construcția unei lumi care, deși nu e personaj principal în film - cum se întâmplă de multe ori în science fiction - îți trasează din start, discret, coordonatele acțiunii. Lumea a evoluat, paranoia lui Dick - care transpiră și în film, chiar dacă ceva mai elegant decât în carte - deși și-a găsit la perfecție locul printre maniile anilor '80, ca o frecvență joasă care a răsunat pe tot parcursul Războiului Rece, azi te-ar face vedetă de reality show, mai degrabă decât să fie reflexia unei temeri fundamentale. Citeşte tot articolul

13 romane celebre supuse cenzurii

Istoria cenzurii literare merge departe în trecut, până undeva în Evul Mediu. Biserica Catolică stipulează o serie de publicaţii care au fost interzise congregațiilor sale încă din vremuri străvechi până în 1966.

Legea Campbell din Marea Britanie, care datează din 1857, a fost un decret care definea obscenitatea și imoralitatea în literatură şi impunea cenzura în funcţie de anumite criterii. Ok, vorbim de epoca Victoriană aici, însă legea respectivă a creat un precedent pentru legile de gen care au venit în secolul XX inclusiv în SUA. Legea Campbell a rămas intactă preţ de aproape 100 de ani când a fost schimbată şi astfel au reuşit să reintre în atenţia cititorilor romane celebre, precum "Amantul doamnei Chatterley", care au făcut furori în prima jumătate a secolului trecut, însă supuse cenzurii.

Citeşte tot articolul


Legături de familie în Lumina clară a zilei, de Anita Desai

Am ales să citesc un roman indian, zilele trecute. Nu pentru că am prea mult timp, nu dintr-o curiozitate capricioasă şi în nici un caz din cauza condiţiilor meteo. A fost vorba de o foarte personală meteorologie a lecturii, pentru că în ultimii doi ani, la sfîrşitul lui ianuarie îmi strîngeam bine rucsacul de şireturi şi plecam în India. Pentru că anul ăsta nu s-a mai putut, am rămas măcar cu cititul şi n-a putut să mă scuture de nostalgia asta subcontinentală mai nimic altceva. Citeşte tot articolul

definitia scriitorului Charles Dickens

Bicentenar Charles Dickens cu filme vechi

Ieri număram ca în ultima vreme am tot urat la mulţi ani mai multor scriitori. Se pare, însă, că nu suntem singurii care îi readuc în prim plan de ziua lor de naştere. Recent am aflat că British Council urmează să organizeze 3 seri de producții cinematografice realizate după romane celebre ale lui Charles Dickens, cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la naşterea scriitorului englez. Citeşte tot articolul


Bîlciul deșertăciunilor – Bal de iarnă cu un victorian hîtru şi invitaţii lui

Pătura groasă de zăpadă îmi face poftă să scriu despre o carte numai bună de scuturat în zile ca astea. E un clasic de proporţii respectabile, genul în jurul căreia te învîrţi mult pînă s-o alegi, una pe care  aş pune-o în oglindă cu Război şi pace. Şi e, mai ales, acel gen de roman care nu se mai scrie şi care nu se mai poate scrie azi: buna şi vechea panoramă cu vedere de sus, oferită cînd cu maliţie, cînd cu ironie, cînd cu înţelegere de un observator care are acces la fiecare gînd şi copcă de corset. E o carte cu personaje de toată mîna, dar foarte clar distribuite în rol, excepţii confirmînd doar regulile unei lumi bine aşezate, chiar şi în ficţiune. E Bîlciul deşertăciunilor. Citeşte tot articolul

O experiență personală, de Kenzaburo Oe

Ce ciudat, să ți se spună Bird și să fii închis în propriile cuști: a nefericirii, prin viața familială; cea a limitării proprii, prin profesia sa și cea care îi înăbușă orice elan, socială, a vieții cotidiene din Japonia. Visul lui Bird e să ajungă în Africa, e gândul ce-l ține pe linia de plutire și-l face să viseze. Dar lucrurile nu sunt întotdeauna așa cum le plănuiești. În O experiență personală, câștigătorul premiului Nobel pentru literatură, Kenzaburo Oe, transformă experiența proprie în ficțiune. Citeşte tot articolul

Carnetul auriu de Doris Lessing

În Carnetul auriu al lui Doris Lessing vezi o altfel de lume. Una în care citeşti despre gândurile tale reale, în care spaţiul cărţii nu le mai aparţine altora, iar tu nu trebuie să te transformi în altceva ca să ai acces la el. E spaţiul gândurilor şi al vieţii tale. Cele două există, în sfârşit, simultan, în acelaşi loc. Citeşte tot articolul