Cu ocazia… fără nici o ocazie, avem pentru voi un pachet cu cinci cărți de la editura Polirom, din colecția Biblioteca Polirom. 🙂 E colecția unde găsim cele mai cunoscute titluri de literatură străină, autori celebri, cărți importante dar și noutăți din literatura universală.
UPDATE: Câștigător – Stefan Catalin Andrei
Cum câștigați premiul
Pentru a vă adăuga pe rafturile voastre cele cinci cărți, spuneți-ne într-un comentariu trei dintre cărțile preferate din colecția Biblioteca Polirom, cu câteva cuvinte despre fiecare – de ce vă place, cum ați descoperit-o, ce a însemnat pentru voi citirea ei etc.
Deadline: 16 noiembrie
Câștigătorul va fi ales prin tragere la sorți dintre cei care au respectat cerința concursului. Vă rugăm să vă semnați cu numele real și complet și să scrieți o adresă de e-mail corectă.
Succes!
Portretul artistului ca tânăr câine de Dylan Thomas
Dylan Thomas (identificabil pentru cine ştie cît timp cu inubliabilul do not go gentle into that good night) a construit Portretul artistului ca tînăr cîine din zece povestiri care-şi adună conţinutul din experineţele directe ale luiThomas, toate legate de vîrstele primelor descoperiri revelatorii: copilăria şi adolescenţa. Desigur, ele pot fi citite în orice ordine preferaţi, fără teamă că pierdeţi vreun fir care le ordonează (asta deşi există cîteva personaje şi peisaje recurente, dar fără ca ele să condiţioneze cursul lecturii). Citite în ordine cronologică, ele lasă să se vadă o gradaţie a vîrstelor şi a transformărilor care îmbogăţeşte foarte mult experienţa de lectură.
O vară fără bărbați de Siri Hustvedt
Mia, o poetă trecută de 50 de ani, povesteşte cum soţul ei, Boris, neurolog renumit, o anunţă, după 30 de ani de căsnicie, că are nevoie de o „pauză”. Echilibrul psihic al Miei se spulberă şi femeia se internează la secţia de psihiatrie, unde rămâne pentru câteva luni. Apoi, la începutul verii, se întoarce în oraşul ei natal.Toată vara, Mia şi-o va petrece în compania mamei, care locuieşte la centrul pentru vârstnici din oraş, şi a prietenelor octogenare ale acesteia, cele cinci Lebede, cum le place să-şi spună, dar şi în compania tinerelor ei eleve de la cercul de poezie. Vecina – Lola, tânăra mamă a doi copii – şi fiica Miei, Daisy, vor apărea şi ele meteoric în poveste.
Romanul nu e scris ca să „te prindă”, intriga pare doar un pretext, un fel de cadru în care se aşază, unul după altul, gândurile, amintirile şi emoţiile unei femei de 50 şi ceva de ani care se trezeşte dintr-odată pe dinafara cuplului în care îşi trăise mai mult de jumătate din viaţă.
Oaza de la asfințit de Baha Tahir
Capitanul Mahmud Abd el-Zahir pleaca alaturi de Catherine, sotia sa irlandeza, catre indepartata si salbatica Oaza Siwa, al carei guvernator a fost ales. Intocmai ca Egiptul lui Mahmud sau ca Irlanda lui Catherine, Oaza este un loc al ocupatiilor fara sir si al conflictelor singeroase, transmise ca un blestem de familie din generatie in generatie. Cu toate astea, destinul impartasit nu le usureaza stradania de a se intelege unii pe altii. Sub soarele necrutator din desert, fiecare isi traieste propriul conflict, propria drama: Mahmud, pe cea a istoriei recente a tarii sale si a rolului sau in ea, Catherine, cautarea febrila a mormintului lui Alexandru cel Mare, care s-ar putea ascunde in Oaza, iar localnicii, intrigile politice impotriva strainilor, dar si a rivalilor din interior. In fundal, confruntarea intre aceste interese care se intersecteaza si se ciocnesc pregateste terenul pentru o inevitabila tragedie.
Ultima iluzie de Porochista Khakpour
La fel ca primul roman al Porochistei Khakpour, Ultima iluzie este o comedie neagra scrisa sub obsesia dezastrului petrecut in Statele Unite la 11 septembrie 2001. Personajul central, Zal, este un tinar iranian care literalmente a scapat dintr-o cusca: mama sa, infricosata de pielea si parul lui deschise la culoare, de „diavol alb”, il tine inchis zece ani intr-o colivie pentru pasari. Scapat ca prin minune de acolo si adus in New York, Zal va incerca sa se adapteze intr-o lume care nu are nimic in comun cu ce a cunoscut in copilarie. In sinea lui, inca se mai simte asemenea unei pasari. Prietenia lui Zal cu un iluzionist care pretinde ca poate zbura si relatia sa cu o artista care, la rindul ei, se crede clarvazatoare ii ingreuneaza si mai mult efortul de adaptare. Inspirat de o legenda persana din Cartea Regilor, romanul Ultima iluzie este si un omagiu adus orasului New York.
Kartografie de Kamila Shamsie
Kartografie este o poveste de iubire impregnata cu un umor fin si o fireasca nostalgie dupa anii luminosi ai copilariei. Tinara Raheen si Karim, prietenul ei din copilarie, sint prinsi intr-o relatie ce oscileaza intre prietenie inflacarata si dragoste nemarturisita, ce se perpetueaza peste ani. Cei doi traiesc in Karachi si isi petrec aproape tot timpul impreuna, in mediul securizat al caselor parintilor, caci orasul e tulburat de conflicte etnice. Despartiti in urma emigrarii familiei lui Karim in Anglia, tinerii se intilnesc din nou, dar tensiunile acumulate in timp explodeaza atit in societatea pakistaneza, cit si intre ei doi. Exista un secret care le invenineaza relatia si care are legatura cu parintii lor, un schimb ciudat de logodnice si o tradare provocata de lasitate, dar si cu istoria tulburata a Pakistanului. Caci romanul Kamilei Shamsie este in primul rind despre oameni, despre brutalitatea unei societati, despre zadarnicele chinuri ale dragostei intr-o lume divizata si intoleranta.
1. Cum iubesc barbatii-Mihaela Radulescu. Abia am asteptat sa apara aceasta carte mai ales dupa ce am citit Niste raspunsuri 🙂 Sunt multe situatii in care m-am regasit citind aceasta carte si pot sa spun ca o ador 😡
2. De veghe in lanul de secara- J.D. Salinger. Nu mai tin minte multe din aceasta carte. Stiu doar ca am citit-o la recomandarea profesoarei de romana din liceu si mi-a placut.
3. Cele patruzeci de legi ale iubirii-Elif Shafak
Tocmai am terminat-o de citit. Am scris si un articol cu citate din ea si va invit sa cititi si voi. Se merita ! http://bibliocarti.com/citate-din-cele-patruzeci-de-legi-ale-iubirii/
De curand am citit cele trei romane ale lui Jonathan Franzen, care au aparut la editura Polirom. Am citit foarte multe recenzii si despre cartile lui, toti prietenii mei erau innebuniti de literatura acestui scriitor si asa am facut cunostinta prima oara cu Jonathan Franzen.
Apoi, cartile lui m-au captivat intradevar, prin prezentarea realitatii americane, a povestilor de viata, dar mai ales a trailor emotionale ale personajelor.
1. Catherine-Paris de Martha Bibescu – am reusit sa ma transpun in lumea unei fete privilegiate, care nu poate cunoaste dragostea adevarata, decat printr-o renuntare la statutul sau. E o carte care m-a fermecat, si care m-a apropiat de viata Marthei Bibescu.
2. Venit pe lume de Margaret Mazzantini – o carte pe care am descoperit-o intr-o biblioteca, si care m-a uimit prin durerea transpusa in cuvinte. Prezinta destinul unei femei care-si rememoreaza cea mai cumplita perioada a vietii – Sarajevo, anii de razboi ’92-’95 – si dorinta de a fi mama, in acele momente dure.
3. Cititorul din pestera de Rui Zink – pentru ca mi-a demonstrat ca pana si din cele mai simple povesti putem invata ceva, si ne putem imbogati imaginatia cu idei simple, dar consistente.
1. Bucuria vietii – Irving Stone – o consider una dintre cele mai profunde carti pe care am citit-o deoarece reprezinta o lectie de viata (o viata dura care in cele din urma cu toate bunele si relele ei isi atinge scopul suprem : iubirea pentru arta). Carta am descoperit-o pe raftul unei librarii si mi-a atras atentia prezentarea dar si faptul ca in prim plan era vorba despre Van Gogh.
2.Cimitirul din Praga – Umberto Eco – In primul rand…Umberto Eco este scriitorul meu preferat; insa aceasta carte imi place cel mai mult pentru ca aduna cam ce e mai bun si mai nou din Umberto Eco. Toate cartile lui sunt minunate si le-am citit pe toate si cand a aparut in librarii am citit-o imediat.
4.Magicianul – John Fowles – Este o capodopera a lui John Fowles si mi-a placut pentru ca m-a purtat prin toate lumile si prin toate starile – de la realitate la imaginar si invers. Am citit-o la recomandarea unui prieten si cred ca am facut cea mai buna alegere.
1. Bulgakov – Cupa vietii. Pentru ca trateaza comunismul cu umor.
2. Elfriede Jelinek – Pianista. Pentru ca e o carte cumplita.
3. Florin Lazarescu – Lampa cu caciula. Pentru ca seamana mai mult cu copilaria mea decat “Amintiri din copilarie” de Creanga.
1. Bulgakov – Cupa vietii. Pentru ca trateaza comunismul cu umor.
2. Elfriede Jelinek – Pianista. Pentru ca e o carte cumplita.
3. Florin Lazarescu – Lampa cu caciula. Pentru ca seamana mai mult cu copilaria mea decat “Amintiri din coplilarie” de Creanga.
1. Bulgakov – Cupa vietii. Pt. ca trateaza comunismul cu umor.
2. Elfriede Jelinek – Pianista. Pentru ca e o carte cumplita.
3. Florin Lazarescu – Lampa cu caciula. Pentru ca seamana mai mult cu copilaria mea decat “Amintiri din copilarie” de Creanga.
1. Agenţia de detective nr. 1, Alexander McCall Smith – e prima carte dintr-o serie de mistere plasate într-un cadru neaşteptat: Botswana. Tonul e cald şi jucăuş, dar ascunde printre rânduri adevărate drame şi realităţi dure ale vieţii de zi cu zi într-o ţară africană.
2. Amsterdam, Ian McEwan – îmi place în general scrisul lui Ian McEwan. Am ales această carte pentru că tratează un subiect sensibil, dreptul asupra morţii cuiva, acordul sinuciderii asistate de către un terţ. Răsturnările de situaţie vin la pachet cu un scris vioi şi profund.
3. Nebunii in Brooklyn, Paul Auster – cartea prin care mi-am descoperit unul din scriitorii preferaţi. Deşi poate mi-au plăcut mai mult alte din romanele lui, de aici am început, ceea ce o face pe aceasta mai importantă pentru mine. Un roman amuzant şi profund în acelaşi timp.
Am citit mai multe cărţi din colecţia Bibioteca Polirom, fiindcă la ora actuală este colecţia mea preferată de pe piaţa românească de carte, dar dacă ar fi să aleg numai 3 cărţi, atunci acestea ar fi, în ordinea cronologică a descoperirii lor:
1. Albastru pur – Tracy Chevalier
Mi-a fost recomandată de un coleg în liceu, eram prin clasa a 10-a, şi n-am avut cine ştie ce aşteptări de la ea, însă am adorat-o! Am zâmbit, am plâns, şi am stat până spre dimineaţă ca s-o termin, ceea ce pe atunci nu se prea făcea, fiindcă aveam un munte de teme şi prea puţine ore de somn pe noapte. Totuşi, cartea asta a meritat! M-a lovit din plin prin imaginile foarte descriptive, emoţiile pe care mi le-a transmis, şi de la ea am pornit să citesc toate cărţile scrise de Tracy Chevalier. Ceea ce am şi făcut, aproape. Mai am “Ultima fugară”.
2. Pădurea norvegiană – Haruki Murakami
Am citit-o prin facultate şi am descoperit-o pe cont propriu, fiindcă ştiam deja de Murakami şi de stilul de scris, pe care îl adoram. Însă “Pădurea norvegiană” a fost mult, muult mai bună decât mă aşteptam eu, şi mi-a frânt inima în cel mai frumos mod cu putinţă. Una dintre cele mai bune cărţi pe care le-am citit vreodată. Mi-a atins sufletul prin melancolia prezentă între paginile ei, prin povestea de dragoste destul de complicată şi tristă, prin felul cum mintea umană lucrează uneori în moduri miraculoase.
3. Cântul regelui Gesar al Tibetului – Alai
Am citit-o la scurt timp după ce a apărut, şi pot spune că mi-a plăcut la nebunie! Este un fel de basm pentru adulţi, îşi păstrează acel aer de mister şi de frumos, însă tonul folosit este unul înţelept, unul destinat exclusiv cititorilor maturi. Bonusul a fost că m-am familiarizat cât de cât cu tradiţiile tibetane şi cu legendele acestui popor. Îmi place să citesc cât mai divers, şi chiar mă bucur că a apărut şi la noi acest roman. În plus, mi-a plăcut foarte mult şi scriitura lui Alai, este un povestitor extrem de bun şi un scriitor meticulos şi talentat.
Ştiu că nu e obligatoriu, dar aş dori să mai scriu câteva titluri pe care le recomand din toată inima: “Grădina ceţurilor din amurg” de Tan Twan Eng, toată seria Amelie Nothomb, “În căutarea oii fantastice” şi “Dans, dans, dans” de Haruki Murakami, “Doamna şi licornul” şi “Simetria de temut” de Tracy Chevalier, cărţile lui David Lodge, “Jocul îngerului” de Carlos Ruiz Zafon.
Cele trei cărți citite din biblioteca Polirom la mine se transformă în mai multe, dar voi încerca să le enumăr doar pe cele trei care mi-au plăcut mai mult:
1. Haruki Murakami – La capătul lumii și în țara aspră a minunilor – pentru că am fost foarte atrasă de toată acțiunea sa, de personajul principal după care este construit romanul, de formidabila minte tehnologizată laolată cu toate craniile bibliotecii din țara aspră a minunilor. O carte despre vis și realitate, așa cum ne-a obișnuit Murakami, un roman al căutării, fie că e căutare de viață, vise sau căutarea sinelui.
2. Haruki Murakami – 1Q84 -pentru că este cea mai frumoasă carte pe care am citit-o vreodată și nu aș putea să o descriu doar prin câteva cuvinte. Mă bucur enorm că a fost tradusă și la noi și am avut acces la ea.
3. Haruki Murakami – Dans, dans, dans – pentru că farmecul acestei cărți stă în neputința cititorului de a deosebi realul de fantastic și visul de realiatate, atunci când savurează scrisul autorului ei. Chiar dacă ai vaga impresie ca știi tot ce se petrece si urmează să se petreacă cu personajele sale, vei avea surpriza să constați faptul că singura realitate palpabilă ești tu, alergând după cuvinte. La fel cum sunt toate cărțile acestui scriitor.
Le mulțumesc celor de la Polirom pentru aceste minunate cărți pe care am avut prilejul să le citesc.