Dintre toate cartile copilariei, la Ciresarii ma intorceam cel mai des. Cele cinci volume erau citite si rascitite, rupte, cu copertele zburand, se deschideau automat la pasajele preferate, multe dintre ele pe care si acum, la muulti ani distanta, le stiu pe de rost – nopti dinaintea marilor plecari. Corabii albe, nesfarsite… uf, unde-s Ciresarii de alta data?
Ca multe alte fete, eram indragostita de Victor. Laura nu-mi era tocmai simpatica, mi se parea cam fitoasa. Maria era cam “pisi” pentru mine, parca-parca Lucia era mai dintr-o bucata. Totusi, in secret imi doream sa fiu Laura – ce fata de 10 ani nu-si doreste un castel si-un Victor?
Dar imi placea si Tic, mic si dus cu capul cum era el. Si Tombiii! Catelul, pentru cine nu-si aminteste. Ursu era cam ursuz si pe Ionel, sa nu-mi fie cu iertare, nu-l suportam deloc. Dan mai treaca-mearga, dar Ionel era chiar nesuferit!
Am fost cu ei in Pestera Neagra, am cautat-o pe Laura, am inghetat in zapada si am cautat mormantul lui Ovidiu. Bineinteles ca eram una dintre ei, daca imi amintesc bine chiar ma semnam pe caiete Ciresar.
Ciresarii imi sunt mai apropiati si acum mai mult decat carti pe care le-am citit recent. Bineinteles ca nu mi-am pus vreodata problema daca este o carte bine scrisa sau nu (se contrazice pe alocuri dar autorul a avut, in primul rand, incredibilul dar de-a povesti. Dar pe care nu l-am mai regasit in alte vreo doua carti de el pe care am incercat sa le citesc) sau ce o face atat de speciala.
Ciresarii e o poveste (de fapt cinci) cu si pentru copii-adolescenti, pe care in special personajele o fac memorabila. Sunt copiii cu care orice copil vrea sa se identifice (cel putin pe vremea mea, nu pe vremea lui Harry Potter), care au tot felul de aventuri si trec prin cele mai interesante intamplari.
Nu ma mir nici ca am prieteni care sunt in stare ore intregi sa joace un fel de Trivia din Ciresarii, punandu-si intrebari care mai de care mai incuietoare si de detaliu. Aventurile cavalerilor florii de cires sunt de fapt aventurile copilariei noastre (metaforic zis, pe mine nu m-ar fi lasat mama sa fac ce faceau ei :D).
Ma gandesc daca sa recitesc Ciresarii, mi-a sarit in ochi reeditarea. Nu stiu cum mi s-ar mai parea acum, dar cert e ca mi-e cam dor de Victor. 🙂
Intr-un top personal, cel mai fain volum mi s-a parut ultimul, Drum bun, ciresari, urmat de Castelul fetei in alb, Cavalerii florii de cires, Aripi de Zapada si ultimul Roata Norocului.
Voua de care Ciresar va e cel mai dor? Si care e volumul vostru preferat?
De Victor, mai ales in Castelul fetei in alb 🙂
De toti ! Cel mai mult mi-a placut “Aripi de zapada” .
Pingback: Ce carti citeam in copilarie « Bookaholic
Logic, Victor. Il iubesc enorm. E cel mai…grozav:x O detest pe laura. Daca macar ar fi fost sa fie cu vreo fata, As alegeo pe Maria. Volumul meu favorit…toate. Sincer, nu mi-a prea placut castelul fetei in alb! Nu o las pe Laura sa mi-l fure pe Victor:) Asa. Ciresarii vor ramane mereu in mintea mea.
Cireșarii rule!!!! Îi iubesc pe toți 🙂
Ah, iar dintre băieți, pe mine Ursu m-a cucerit ;))
Victor, personajul meu preferat. Ursu personajul pe care il vroiai ca prieten! 🙂
Nu-mi vine să cred că toate fetele pe care le știai (care, desigur, au citit Cireșarii) erau îndrăgostite de Victor.. Eu, din prima clipă, mi-a bătut inima pentru Ursu..și eu și cea mai bună prietenă, cu care analizez cărțile în lung și-n lat..le-am citit a doua oară, acum sunt la ultimul volum, dar a doua oară când le-am citit le-am organizat oarecum: am citit Aripi de zăpadă înainte să plec la munte și acum termin volumul 5 înainte să plec la mare..vă dați seama câte emoții am în mine..
Cireșarii, pot spune fără șovăială, sunt cărțile copilăriei și adolescenței mele..nu există carte să le întreacă.
😀 era acolo mai sus Harry Potter vs Ciresarii = Aventurierii – in curand 😀
By the way pe toti ii iubesc asa cum sunt, tineri adolescenti neformati! Ciresarii sunt un grup – cu asta m-au si atras si in fiecare grup exista un Ionel care e gelos pe un Victor sau cate o Maria ce e in lumea ei visand… Ursu – pai fara Ursu ce-ar fi facut Ciresarii? din primul inca pica afara Lucia – cand a fost fugarita de urs… pe Lucia am adorat-o pentru mintea ei, pe Maria pentru ca am si eu o sora mai mica si o intelegeam perfect :)) Dan a fost omul patit dar funny iar hm…Laura era o copila cam rasfatata si cu nasul pe sus – parca-mi-o aud… Tai-na-cea Maaa-re si …cu vocea ei subtire si melodioasa…putin as zice asa ad-hoc ca e cam zanate – cred ca era vorba lui Ticusor… pe Tic …. of de Tic sa nu mai vorbesc… el ciufuiciul cu nasul carn era rupe tot! bineinteles cu Tombi ori Tangulica in functie de cum se comporta… si de mos Timofte :)) sau mie imi mai placea trupa Atena si Tiberiu – mortali. daca ar trebui sa clasific dupa preferinte: 1,2,4,5,3 – roata norocului nu mi-a placut asa de mult mi s-a parut sec asa putin si era Ionel cu Ioana pe acolo… hm… Doamne ce dor mi si mie de ei 😀 dar nu-i stres, mai citim o data 😀
ma bucur ca sunt oameni care au mai citit ciresarii, traiasca toti ciresarii!!! si
Pfaaai, cred ca as putea vorbi la nesfarsit despre ei! 🙂 Victor era intr-adevar simpatic – nu prea dai de multi Victori in lumea reala! si in plus era cand visam si tot timpu cu un Victor aveam probleme :))) sa ma ajute.
Acuma 2 ani am reluat again toate volumele – de data asta de pe computer caci cum sa va spun? eram inchisa intr-o cusca 12 ore in care era obligatoriu sa fiu prezenta – se inchidea linia iar eu muream de plictiseala – asa ca mi-am trimis volumele pe mail… 😀 si-apoi hm….
deja de la cat scriu nu mai am timp sa citesc, jur! mi-am cumparat o gramada de carti si de vreo 10 inca nu m-am atins, tocmai am terminat primul roman de-al meu, dar in loc sa-l corectez, hm… eu m-am apucat de al doilea :)) ironic e ca vor fi 7 volume, dar pentru ca in fiecare volum va fi altul personajul principal – vor fi 7 da! si se numesc Aventurierii – e fantasy – as zice 18+ in special pt maturitate mentala mai mult, dar sa fie mai usor de digerat am facut un intro obligatoriu – ma rog cine nu vrea sa intelegeaga mai nimic poate sari peste 🙂
o sa radeti de mine dar in clasa a 7-a am gasit in cartea de cultura civica un fragment din ciresarii – pentru lectia: relatii in grup – ceva de genul si era un pasaj de 1-2 pagini ”Sub castanul de langa cismea, un castan rege cum era supranumit…” cu asta incepea si la final era desenata o barca ce plutea pe un rau si un munte, iar pe mal niste copii… ei bine am stat cam 1 an pe capul bibliotecarei comunale pana a dat intr-un sfarsit comanda pentru 2 seturi de volume! apoi toata vara am stat pe ele 😀 m-am si certat cu mama ca eu si noaptea citeam :))) ha! alea da vremuri! si cat am plans cand am aflat ca decedase Chirita si nu iese al 6-lea volum… pfuuu, nu va imaginati – dar cred ca si altii sunt la fel. Si mama draga, cat am cautat dupa ei, orase cu cifre secrete de ge Susteni si Binaia :))) aia a fost chiar tare si nu-mi pica de unde mi asa de cunoscut, apoi va dati seama ce palma mi-am tras peste frunte: Busteni si Sinaia :)))… noapte buna dragi ciresari!