Dacă nu ştiţi prea bine cine este Karim Rashid şi ce face el, această carte dezvăluie tot: de la ce are în dulap până la ce are în bagaj, ce loţiuni foloseşte, de câte ori merge la dentist, de câte ori face sex, de la ce magazine îşi face cumpărărturile şi, bineînţeles, care e viziunea lui asupra lumii în general şi a omului, în particular.
Astfel, Design Yourself devine o biblie trendy a cărei menire este să câştige cât mai mulţi prozeliţi convinşi că stilul lui Karim Rashid, de viaţă şi de creaţie, este, într-adevăr, cel mai bun. Cine sunt cei care ar trebui îndreptaţi pe calea vieţii în stilul Karim Rashid? În opinia designerului născut la Cairo, dar care trăieşte în State, noi toţi ar trebui să gândim ca el pentru a ne face viaţa mai frumoasă şi a ne bucura de cele mai bune experienţe posibile.
Din capul locului trebuie spus că preceptele pentru cea mai bună viaţă posibilă la ora actuală sunt departe de a fi ale lui, cu toată mantra de guru sub care se desfăşoară pledoaria perfecţionării personale şi a mediului în care trăieşti. În termenii unei noi filosofii pacifiste şi stylish ţi se spune să nu mânânci multe dulciuri, să începi cu porţii mai mici, să faci sport, să faci sex, să foloseşti aţă dentară şi creme pentru faţă, să-ţi cureţi maşina, să-ţi sortezi constant corespondenţa, să ai o atitudine pozitivă, să mănânci bio!
Cu alte cuvinte ţi se desfăşoară pe pagini altfel frumos aranjate un colaj de tips-uri demne de Formula As sau revista Femeia (chiar şi de acum 10 ani), ambalate sub titluri ca “Vreau să schimb lumea” ori “Cred că menirea oamenilor de pe pământ este acea de a crea”. Da, în cazul ăsta de a-şi crea un crez din viaţa perfectă pe care brandurile se străduiesc să le-o bage pe nas, în termeni glossy, grafici, perfecţi şi purişti. Mersi mult, Karim, aproape că uitasem de asta!
Şi totuşi nu rămânem doar în sfera sfaturilor respiră-inspiră şi vei avea o viaţă mai bună, frumoasă, interesantă. Cu carismă chiar, ne îndreptăm spre zona acum că ţi-am spus cum să trăieşti, te învăţ şi cum să mori. Păi da, că nici un dumnezeu respectabil nu trebuie să te lase la greu tocmai acum.
Fiţi pe pace, Karim Rashid vă dă sfaturi despre cum să vă scrieţi necrologul, ca să muriţi în ordine, cum altfel, şi vă mai serveşte încă un super tip despre diferenţierea voastră de turmă: “de ce nu poate cineva să comande un coşciug de la Gucci sau Prada?” . Şi uite aşa, te laşi condus de inspiraţie pe ultimul drum şi te diferenţiezi ca special, în vecii vecilor Amiinn!
Singurele sfaturi decente ale poruncilor care se întind pe vreo 300 de pagini ar fi: să nu cumperi mai mult decât îţi trebuie, să aduci tehnologia modernă în viaţa ta ca să ţi-o faci mai simplă (pe viaţă), să fii destul de disciplinat cu nevoile şi spaţiul tău. În rest, platitudini ambalate grafic, pompos, atractiv, cu lejeritatea unui mare filosof de stil în viaţă, repetate până la refuz, sintetizate în liste şi calendare să nu carecumva să nu vă intre în cap. Felicitări editurii pentru conceptul grafic, însă traducerea suferă, mai ales acolo unde This is e tradus doar prin Este şi ies fraze de genul: Este ceea ce trebuie să ne dorim.
De ce m-a enervat cartea asta? Pentru că, cu tot respectul pentru design, nu mai e nevoie de o carte a unui guru autoproclamat care să sugereze că, de fapt, consumul te face mai deştept, consumul te diferenţiază. Ok, acelaşi guru insisă pe ia doar cât îţi trebuie, însă filosofia e asta: atâta timp cât vei consuma lucruri care te diferenţiază, vei fi mai special, mai bun, mai inteligent. Cam astea sunt cele mai bune experienţe posibile pe care le poţi avea în viaţa asta.
Da, ştiu, pe principiul tot de el enunţat “mai am sau nu nevoie de carte asta”, locul ei trebuie să fie deja la reciclare, nu pe raft. Iar enervarea rezistă pe măsură ce văd din ce în ce mai mulţi oameni, în majoritate deştepţi, care se cred şi mai deştepţi şi mai diferiţi şi mai speciali doar pentru că produsele pentru care muncesc să şi le permită sunt mai bine nişate, mai stylish şi cool. Cei mai mulţi dintre ei se cred şi mai creativi pe motivul ăsta.
Şi aş mai avea o precizare pentru cei care chiar cred că Karim Rashid este cel mai mare designer în viaţă. Designul lui Karim Rashid iese în faţă, ca şi cartea de faţă, prin ambalaj. Forme organice puse în culori vibrante, făcute să-ţi atragă ochiul. Că-ţi place sau nu, e o chestiune de gust. Spre exemplu, eu prefer ceva ce nu-mi bagă degetul în ochi, genul de obiecte care reuşesc să fie frumoase şi funcţionale păstrându-şi o discreţie. În acelaşi timp, n-ai să vezi la Rashid preocuparea pentru cel mai eco material, inovaţie la acest capitol. Piesele lui se impun prin aparenţă – formă, culoare, pattern – şi cam atât!
Evident că e un designer bun, cu o viziune şi un stil. Însă a face din asta piedestalul unui guru care-ţi spune şi cum să trăieşti, şi cum să mori e exagerat. Iar asta se întâmplă, şi mai ales de design vorbesc aici, pentru că aparatul lui de marketing şi pr se învârte mai bine decât al unor băieţi ca Todd Bracher, Jasper Morisson, Benjamin Hubert, de care nu se vorbeşte deloc la fel de mult, deşi inovează mai mult.
