Marc Levy este un alt tip arătos, de origine franceză, care are priză la public. Imposibil să nu fi auzit măcar o dată despre el, alături de titlul de cel mai bine vândut – asta pentru că romanele lui au făcut înconjurul lumii, fiind traduse în 41 de limbi și publicate în peste 20 de milioane de exemplare. Este băgat, fără doar și poate, în categoria de scriitori comerciali a.k.a scriitori care nu mor de foame (dimpotrivă!). 

Cariera de antreprenor, respectiv arhitect, a fost abandonată imediat ce i-a fost publicat romanul Și dacă e adevărat (Editura Trei, 2004) în Franța, anul 2000, carte ce a avut un succes nebun (peste 3,5 milioane de exemplare vândute numai în Franța). De atunci, s-a dedicat exclusiv scrisului, scoțând carte după carte.

[Mica introducere despre Levy are darul de a descuraja pornirile elitiste.]

Am mai spus și cu altă ocazie că îl citesc pe autorul francez de ceva vreme, așa că știu la ce mă supun (aproximativ) de fiecare dată când deschid o carte de-a lui: ceva optimism, asezonat cu lecții despre viață pe înțelesul tuturor, sigur cel puțin o iubire, o dezamăgire, o încercare, dar întotdeauna un happy end. De aceea, atunci când mă apuc de unul dintre romanele lui, o fac fie pentru a face o pauză între două cărți grele, pline de sensuri, fie pentru că am nevoie de un scurtă doză de previzibil, fie pentru că nu aș avea timp să încep o carte care să mă acapareze. Pentru a nu fi înțeleasă greșit, menționez că îmi face plăcere să citesc (și) cărți comerciale (au rolul de a mă distra, întocmai ca un serial TV) și chiar nu-mi este rușine, nu o numesc ”plăcere vinovată” (ci curiozitate – de antropolog, dacă vreți).

Hoțul de umbre (Editura Trei, 2011, traducere și note de Marie-Jeanne Vasiloiu) așadar nu face excepție de la regulă: avem, la începutul cărții, un puști în clasa a 6-a C, proaspăt transferat la o școală dintr-un orășel de provincie, cel mai mic dintre colegii săi (și la vârstă, și la înălțime). Băiețelul ajunge, din primele clipe petrecute la școală, să pună ochii pe una dintre colegele lui, Elizabeth, frumusețea întruchipată. Și, desigur, nu este singurul – se îndrăgostise de fetiță și cel mai mare și răutăcios băiat din clasa lor, Marques. De aici ies câteva conflicte, iar eroul nostru este pedepsit să vină la școală sâmbăta să adune frunze, chiar din prima săptămână a anului școlar.

Ceea ce nu-i chiar rău, căci așa îl întâlnește pe Yves, paznicul școlii, cu care se împrietenește și, odată cu el, își descoperă superputerea (aveți puțintică răbdare, la momentul potrivit veți vedea despre ce este vorba). Adevărata nefericire îl întâmpină în aceeași zi când, după ce ajunge acasă, tatăl său îl anunță că pleacă definitiv – își părăsește soția și copilul, da.

Ei, și aici intervine un strop de dramă – puștiul rămâne cu senzația că e vina lui că tatăl a plecat; lipsa ”bărbatului casei” este resimțită acut; mamă depresivă, care se avântă în munca ei de asistentă medicală pentru a uita; ochii critici ai celorlalți ațintiți asupra familiei destrămate și presiunea societății resimțită de copil ș.a.m.d.

Marc Levy chiar încearcă (se vede în rândurile pe care le scrie) să se pună în pielea copilului, dar schema nu ține de fiecare dată – mai pune, pe ici, pe colo, în gura sau printre gândurile puștiului cuvinte, fraze, reflecții care nu pot fi emise de el, ci de un adult – e adevărat că narațiunea jonglează între persoana I prezent (acțiuni prin ochii copilului în momentele respective) și persoana I trecut (un fel de aduceri-aminte, de tipul ”N-aveam să-l mai văd înainte să ating vârsta maturității”).

Sunt deranjante derapajele tocmai pentru că lipsa autenticității te frustrează, te simți înșelat că ți se livrează niște adevăruri absolute în locul unora de bun simț. M-ar fi interesat mai mult să-l aud pe copil spunând lucruri de genul ”La ora de istorie cu doamna Henry, în timp ce Cleopatra îi scotea peri albi lui Iulius Caesar, am scos binișor surcica înnegrită și copia scrisorii” sau ”Vreau să îmblânzesc noaptea” decât ”Viața îți poate fi dată peste cap cu o viteză incredibilă. Toate îți merg prost și, deodată, un eveniment neprevăzut schimbă cursul lucrurilor”.

Din fericire pentru romanul său, Levy îl împarte în Partea întâi – echivalentă cu copilăria, care ocupă numai 70 și ceva de pagini – și Partea a doua – tinerețea, care merge până la punctul final de pe pagina 225. Să-și fi dat seama că vocea unui tânăr este mai ușor de imitat? Nu știu, cert este că m-a bucurat că n-a dus-o așa până la capăt.

Dacă în anii copilăriei eroul nostru află că, fără să vrea, poate lua umbrele celorlalți (superputerea, vă mai amintiți?) – umbre care-i vorbesc și îi spun tot ceea ce ”stăpânii” lor nu ar avea curajul să verbalizeze – și-i poate alina și, în plus, într-o vacanță de vară la malul mării se îndrăgostește de o pseudo-surdomută, Clea, în tinerețe îl găsim student în anul al patrulea la Facultatea de Medicină, ocupat până peste cap, epuizat între gărzi la spital și examene și cursuri, alături de o prietenă bună, Sophie.

Trecerea anilor e doar o părere. Momentele cele mai simple sunt ancorate pentru totdeauna în noi. (p. 126)

Povestea se derulează pe fast forward, tânărul-viitor-medic-al-cărui-nume-zău-că-nu-mi-l-amintesc (sau nu are nume?) păstrează o relație bună cu mama lui (se văd rar, dar regulat), va salva câteva vieți, va pierde altele, își va regăsi prietenul cel mai bun din copilărie și va încerca să-l ajute, va avea o relație amoroasă cu Sophie, va întâlni oameni deosebiți și va suferi multe dezamăgiri. Dar, credeți-mă pe cuvânt, mai sunt multe de spus (Levy îngrămădește uimitor atâtea detalii semnificante …) și totul se termină cu o dragoste regăsită.

(…) marile orașe te înnebunesc, îți sug sufletul și apoi ți-l scuipă ca pe o bucată de tutun îndelung mestecată. (p. 151)

Te lasă cu zâmbetul pe buze nu pentru că povestea băiatului care ”fura” umbre ar putea fi reală, nici pentru că marea iubire și întâlnirea cu ea te convinge, ci pentru că te-a păcălit. Ți-a livrat o poveste îndulcită (facilă) despre viață, dragoste, traume și tragedii și, cumva, te-a ținut acolo până la ultima pagină (între noi fie vorba, dacă încerci să găsești un sens înalt literaturii lui, poți). Cu sau fără scăpări de stil, soluții mai mult sau mai puțin credibile, filosofie de mase, scriitorul francez îți mângâie inima îmbibată în filme de Hollywood. Și nu regreți c-ai ”pierdut” două-trei ore în compania lui. Cam asta este treaba cu fiecare carte de-a lui Marc Levy.

bookaholic sustinut de carturesti stripe-01

Comandați cartea de pe librăria online Cărturești la prețul de 29 lei. Dacă introduceți condul Bookaholic la finalizarea comenzii, aveți reducere 15%. Detalii despre promoție aici.

Eli Bădică

și-a încheiat studiile de licență la Facultatea de Litere, UB, Literatură Universală și Comparată, iar pe cele de masterat la SNSPA, Antropologie. În prezent, este redactor colaborator la „Suplimentul de cultură”, „DLITE”, „Revista Arte și Meserii” etc. Printre altele, managerul proiectului „Carte peste carte” al Asociației Paspartu. Editor, coordonează colecția „n'autor”, de literatură română contemporană de la Editura Nemira.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *