Tag: scriitor francez

Autorul romanului „Ziua în care am învățat să trăiesc”, Laurent Gounelle, a fost refuzat de patru edituri până să-i fie publicată prima carte

Acum este unul dintre cei mai citiți romancieri francezi din întreaga lume, dar drumul spre recunoaștere a fost marcat de multe obstacole. Succesul este însă al celor care nu se dau bătuți, iar Laurent Gounelle, autorul romanului Ziua în care am învățat să trăiesc, apărut de curând la Editura Trei, în colecţia Fiction Connection, este încă un exemplu că zicala este cât se poate de adevărată. De exemplu, prima lui carte, „Omul care voia să fie fericit”, a fost refuzată de patru edituri până să vadă lumina tiparului. Citeşte tot articolul


Prin labirintul amneziei voluntare – „Ca să nu te pierzi în cartier” de Patrick Modiano

Când mă gândesc la proza lui Patrick Modiano, în minte îmi vine în primul rând atmosfera aparte care se naște din rătăcirea oamenilor prin ungherele propriului trecut, în încercarea de a aduce la lumină cioburi ale identității. Amintire, uitare, suprapunerea întunericului cu lumina, regăsirea mereu mai strâmtă decât pierderea – sunt elemente care, puse laolaltă, alcătuiesc un înveliș plin de mister, tulburător prin amestecul de neliniște, nostalgie, blândețe și neputință. Citeşte tot articolul

Bulevardele de centură, de Patrick Modiano – o căutare la masculin

Am început anul citindu-l, printre alții, pe Modiano. De altfel, spuneam, de curând, atunci când scriam despre Micuța Bijou, că traduceri avem, Slavă Domnului!, și că mă aflu printre cei care cred că trebuie să citească mai multe cărți de-ale unui scriitor pentru a-și face o părere pertinentă despre literatură acestuia. Așa că, după În cafeneaua tinereții pierdute (Editura Art, 2014, traducere de Constantin Abăluță) și Micuța Bijou (Editura Humanitas, 2014, traducere de Dan Rădulescu), m-am oprit la Bulevardele de centură (Editura Polirom, 2014, traducere de Livia Storescu).  Citeşte tot articolul

interviu cu Jean Mattern

Jean Mattern: „Cred că rolul nostru în literatură, ca scriitori, este să ne ocupăm cu ceea ce nu putem uita” (interviu)

Jean Mattern este scriitor și editor francez - coordonează, la prestigioasa editură Gallimard, colecţia de literatură străină „Du Monde Entier” şi colecţia „Arcades”. La noi, Editura Polirom a publicat două dintre cărțile sale: Băile Kiraly (2009, colecția „Biblioteca Polirom. Proză XXI”, traducere de Silviu Lupescu, cuvânt înainte de Gabriela Adameșteanu) și Lapte și miere (2011, colecția „Biblioteca Polirom. Proză XXI”, traducere de Anca Băicoianu). Acesta a fost de mai multe ori în România, atât pentru a-și lansa volumele, cât și pentru a participa la diferite întâlniri - de exemplu, în 2011, Jean Mattern a fost invitat la cea de-a patra ediție a Festivalului Internațional de Literatură de la București (FILB), iar în 2013 la prima ediție a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere de la Iași (FILIT), la ambele în calitate de scriitor, și nu editor. Citeşte tot articolul

prezentare de carte: Mathias Malzieu, Cel mai mic sarut pomenit vreodata

”Cel mai mic sărut pomenit vreodată”, de Mathias Malzieu – candoare și iubire la superlativ

Când scriam despre experiența mea la Bookfest 2014, am amintit, într-o doară, că a apărut, la Editura Nemira, în colecția Babel, o nouă traducere din Mathias Malzieu, tipul care a scris Mecanica inimii (despre carte, albumul rock omonim, piesa de teatru pusă în scenă de Chris Simion, am scris aici), recent ecranizată sub forma unei animații. Acum, că am citit-o din scoarță-n scoarță, îți pot da mai multe detalii :) - cartea se numește Cel mai mic sărut pomenit vreodată (în original Le plus petit baiser jamais recensé), a fost publicată în Franța în 2013 și tradusă la noi anul acesta, de Mihaela Stan. Citeşte tot articolul

Întâlnire cu Pierre Lemaitre la Librăria Cărtureşti-Verona

Într-o Franţă traumatizată de război, care-şi numără cei un milion şi jumătate de morţi, doi supravieţuitori ai conflagraţiei pun la cale o escrocherie la nivel naţional de un cinism absolut. Primul Război Mondial s-a încheiat — Albert şi Édouard, doi soldaţi ale căror vieţi au fost definitiv distruse, îşi dau repede seama că ţara nu mai are nevoie de ei. Franţa îşi glorifică morţii, pe când supravieţuitorii, eroii anonimi sunt daţi uitării. Albert, funcţionar timid, şi Édouard, artist extravagant, vor riposta în felul lor inedit la ignoranţa şi dispreţul unei societăţi aflate în degringoladă. Citeşte tot articolul

”Hoțul de umbre”, de Marc Levy – o poveste îndulcită despre viață, dragoste și altele

Marc Levy este un alt tip arătos, de origine franceză, care are priză la public. Imposibil să nu fi auzit măcar o dată despre el, alături de titlul de cel mai bine vândut - asta pentru că romanele lui au făcut înconjurul lumii, fiind traduse în 41 de limbi și publicate în peste 20 de milioane de exemplare. Este băgat, fără doar și poate, în categoria de scriitori comerciali a.k.a scriitori care nu mor de foame (dimpotrivă!).  Citeşte tot articolul

Château de Monte-Cristo – invitaţie la castelul lui Alexandre Dumas

Nu ştiu ce preferinţe literare aveaţi voi în copilărie, dar eu am fost fermecată de romanele istorice de aventuri, de capă şi spadă, citite pe nerăsuflate, cu obrajii îmbujoraţi de plăcere. Aventurile muşchetarilor, ale reginei Margot sau ale Contelui de Monte-Cristo mi-au aprins imaginaţia şi pasiunea pentru istorie.

Chiar dacă pe atunci nu acordam prea mare importanţă scriitorului care dădea naştere personajelor mele preferate, am simţit că Alexandre Dumas trebuie să fi fost un tip tare interesant.

Fiind dornică acum să descopăr cât mai multe despre stilul de viaţă, obiceiurile, pasiunile şi locurile în carte au trăit marii scriitori, am avut confirmarea că Alexandre Dumas a fost un om deosebit. Citeşte tot articolul