Una dintre cele mai îndrăgite poveşti de Crăciun este cea numită chiar aşa, Poveste de Crăciun (de câteva ori tradusă și prin Colindă), Christmas Carol a lui Dickens.
Face parte și dintre preferatele mele, în ciuda statutului său extrem de popular, care a făcut-o, pentru mulți, să își piardă din farmec.
Prima mea Poveste de Crăciun a apărut în 1990, era o cărțulie de buzunar, cu dese greșeli de tipar, pe care am citit-o mulți ani de atunci și încă o mai am în bibliotecă.
Cea mai recentă Poveste de Crăciun este de anul trecut, de la Editura Arthur, o ediție ilustrată color, cu copertă cartonată, pentru a compensa copilului de acum 23 de ani acea ediție austeră a uneia dintre cele mai frumoase povești de Crăciun din literatura universală.
Nuvela lui Dickens este una dintre cele mai adaptate povești de Crăciun, alături de Cum a furat Grinch-ul Crăciunul a lui Dr. Seuss și de Spărgătorul de nuci și regele șoarecilor (scris de ETA Hoffman dar adaptat în libret pentru baletul lui Ceaikovski de Dumas tatăl).
A fost scrisă în 1843, în epoca înfloritoare a reginei Victoria, o perioadă în care Crăciunul a început să arate cum îl știm azi, cu cadouri și mai ales cu brad împodobit și luminat, în mijlocul casei (un obicei tare drag reginei, printre primele personalități care au dat tonul acestei mode). Au contribuit la asta și popoarele germanice, și nu vom uita să amintim aici și Bradul de Crăciun al lui Andersen, publicat la doar un an după Colinda lui Dickens.
Revenind la aceasta din urmă, prima punere în scenă a avut loc în 1910, în filmul mut Scrooge, or, Marley’s Ghost. Un secol și un sfert mai târziu ecranizările se numără cu zecile, la fel și adaptările la vremuri mai noi (cum ar fi versiunea mai modernă Scrooged) sau la tehnologii mai noi, cum a fost acum câțiva ani versiunea 3D a lui Zemeckis.
Pe lângă arhetipul bătrânelului Scrooge, morocănos și neprietenos de Crăciun (cunoscut astăzi și drept Grinch), alături de Fantomele Crăciunului Trecut, Prezent și Care va veni, care și-au văzut și ele de drumul lor în lume și de antologica expresie God bless us, everyone! a micului invalid Tiny Tim, povestea lui Dickens pare să ne mai fi dat inclusiv atât de comuna – azi – urare Merry Christmas!
Deși cuvântul merry exista, desigur, în limba engleză, însemnând bucuros, fericit, vesel, alăturarea definitivă lângă Crăciun a avut loc tot în anul 1843, expresia fiind folosită de câteva ori chiar de personajul principal al cărții lui Dickens, care a avut un succes fulgerător. Concomitent a avut loc apariția acestei expresii pe prima felicitare de Crăciun imprimată vreodată, care ura – azi clasicele – A Merry Christmas and A Happy New Year to you!
În contextul în care trimiterea unei felicitări de Crăciun era o practică neobișnuită, iar Crăciunul nu se prea sărbătorea decât prin clasele superioare ale societății, și mai luând în considerare că aceste cărți poștale au fost emise în aproximativ 2000 de exemplare, sunt șanse mai mari ca expresia Merry Christmas să fi fost popularizată într-adevăr de cărțulia lui Dickens, vândută în prima ediție în 6000 de exemplare și ajungând în jumătate de an la a șaptea ediție, în paralel cu punerile în scenă din acea iarnă pe la teatrele londoneze.
În încheiere, revenim încă o dată la recomandarea de azi, Poveste de Crăciun – editura Arthur 2012, traducere din limba engleză de Ioana Novac, ilustraţii de Anca Smărăndache – ca sugestie de cadou pentru copii; poate pentru un puști care abia a învățat să citească va fi prima ediție a Poveștii de Crăciun, despre care își va aminti cu drag peste două decenii.
Crăciun fericit din partea Bookaholicilor!
