Dacă îți place Fitzgerald – și mă refer nu doar la romanele lui hipercunoscute (Bândețea nopții și Marele Gatsby), dar și la povestirile sale (printre cele traduse la noi se numără Povestiri cu Basil si Josephine; Un diamant cît Hotelul Ritz si alte povestiri; Povestiri cu Pat Hobby) – vei număra zilele până pe 11 aprilie anul viitor, când este anunțată publicarea unui nou volum de proză scurtă semnat de scriitorul american.
Păstrate cu sfințenie – o parte în colecții particulare, o parte în arhivele autorului de la Universitatea Princeton, unde au fost donate de către fiica scriitorului încă din anii ’50 – povestirile vor alcătui cartea I’d Die for You: And Other Lost Stories, de care s-a ocupat Anne Margaret Daniel, specialist în opera lui Fitzgerald.
Contemporane cu alte povestiri de Fitzgerald – The Lost Decade, Financing Finnegan, devenite, între timp, clasice, dar și cu mai puțin reușita Philippe, Count of Darkness (despre Hemingway) -, textele, datate de pe la sfârșitul anilor ’30, deci când Scott Fitgerland nu mai făcea față propriei boli și nebuniei soției lui, Zelda, sunt scrise „în limbajul său caracteristic: frumos, ascuțit, surprinzător, explorând teme atât de familiare și de proaspete” (reprezentanții editurii Scribner, unde va fi publicată cartea).
De ce nu au fost publicate, ca surorile mai sus amintite, în acea perioadă, e lesne de înțeles numai dacă ne gândim că povestirea ce dă numele volumului, I’d Die for You – despre un star de cinema și un echipaj de filmări aflați în Munții de Fum, Carolina de Nord (unde scriitorul însuși a trăit o vreme) –, a fost refuzată de edituri pentru tema abordată: sinuciderea. Și aceasta nu ar fi fost singura temă care ar fi ofensat inimile tandre ale acelei vremi, ci și cele precum adulterul, alcoolismul (de care Fitzgerald suferea), jocurile de noroc – după cum își dă cu părerea Andrew Gulli, editor al revistei The Strand.
Să nu credeți însă că Fitzgerald nu s-a luptat, ca pentru toate textele lui, ca aceste povestiri să vadă lumina tiparului. Doar că de data aceasta a refuzat ceea ce în trecut acceptase să facă nu doar o sigură dată: să sentimentalizeze conținutul.
Câte povestiri vor fi cuprinse în carte, ce fel de personaje și relații adăpostesc ele, nu aflăm deocamdată de la Scribner, care promite, însă, 320 de pagini pentru acest volum.
unul dintre beţivanii americii pomenit astăzi doar prin filmele propagandiste ale mgm, când ţara aşteaptă lumina de la d-l neagu djuvara…să ne spună dumnealui cum ne tragen noi din agatârşi şi cumani.