Insulele lui Thomas Hudson este marele roman (postum) al mării, din care s-a desprins, cîștigîndu-și independența și nemurirea, dar lăsînd teribile ecouri în corpul romanului, povestirea Bătrînul și marea. Thomas Hudson însuși este un personaj de sub contururile căruia transpare Hemingway, un nou alter ego – ca mulți alții din proza lui, însă diferit de ceilalți. Pentru că pictorul destoinic care ajunge vînător de naziști prin insulele coraliere de la marginea paradisului său pierdut are cea mai grea misiune dintre toate alter egourile lui Hemingway: să afle despre iubire și înțelegere după ce din viața lui a dispărut tot ce iubea – fără ca el să fi înțeles cum. Cititorii prozei antume a lui Hemingway vor avea parte de bucuria unei lecturi familiare prin forța și culoarea frazei și în același timp de surpriza de-a regăsi perfect coagulate cioburi de realitate istorică, frînturi din viața personală a scriitorului și un întreg curent subteran de personaje anterioare pe care se sprijină substanța acestui roman, cu nimic diferit de Gulfstreamul din care crește carnea insulelor lui Thomas Hudson.
Romanul Insulele lui Thomas Hudson a apărut în colecția „Biblioteca Polirom. Seria de autor Ernest Hemingway”, traducere din limba engleză şi note de Ona Frantz.
„Un roman împlinit, care poate sta fără teamă alături de celelalte capodopere ale lui Hemingway.” (The New York Times Book Review)
„Umorul inteligent al lui Hemingway nu e nicăieri mai viu ca aici. Amintirile din Paris sînt la fel de muşcătoare şi de înviorătoare ca în Sărbătoarea continuă, iar episodul de la pescuit e aproape tot atît de impresionant ca şi înfruntarea lui Santiago cu peştele din Bătrînul şi marea.” (The Philadelphia Bulletin)
„În multe dintre episoadele acestui roman găsim cele mai pasionante şi mai percutante pagini pe care le-a scris vreodată Hemingway.” (Saturday Review)
Ernest Miller Hemingway (1899-1961) este unul dintre marii prozatori americani ai secolului XX şi un clasic al literaturii universale. Scrierile lui s-au bucurat de un succes imediat încă din timpul vieţii. Hemingway a primit în 1953 Premiul Pulitzer, în 1954 Premiul Nobel, iar multe dintre cărţile lui au fost ecranizate la scurt timp după apariţie. A avut o viaţă extrem de tumultuoasă: s-a căsătorit de patru ori, a fost un vînător şi un pescar pasionat, a participat la ambele conflagraţii mondiale şi la Războiul Civil din Spania. În Primul Război Mondial a lucrat ca şofer de ambulanţă, a fost rănit pe frontul italian, iar guvernul Italiei i-a acordat Medaglia d’argento pentru eroism. După război devine corespondent al ziarului Toronto Star, iar în 1921 se mută la Paris, unde o cunoaşte pe Gertrude Stein şi intră în cercul intelectualilor americani expatriaţi, ce va fi cunoscut ulterior sub numele de Generaţia pierdută. Printre apropiaţii săi din acea epocă se numără poetul Ezra Pound şi prozatorul Francis Scott Fitzgerald. În aceeaşi perioadă (1926) apare şi primul roman de succes al lui Hemingway, The Sun Also Rises (tradus în română cu titlul Fiesta), o carte cu tentă autobiografică ce descrie, printre altele, viaţa comunităţii americane din Europa. În timpul Războiului Civil din Spania a lucrat ca jurnalist. Simpatizant al republicanilor de stînga, Hemingway rupe prietenia cu John Dos Passos din pricina reportajelor acestuia despre atrocităţile comise de ambele tabere implicate în război. Viaţa agitată a marelui prozator a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru multe dintre cărţile sale. Printre acestea se numără şi romanele care l-au făcut cunoscut în întreaga lume, precum For Whom the Bell Tolls (Pentru cine bat clopotele, 1940; Polirom, 2008, 2014), dar şi numeroasele povestiri şi nuvele publicate de-a lungul vieţii. Hemingway atinge culmea gloriei literare după apariţia, în 1952, a microromanului The Old Man and the Sea (Bătrînul şi marea; Polirom, 2007, 2014). În seria de autor „Ernest Hemingway” a Editurii Polirom au mai apărut volumele: Fiesta (2008, 2015), Sărbătoarea continuă (2008), Adio, arme (2009, 2014), Grădina Raiului (2009, 2014), A avea şi a nu avea (2010), Dealurile verzi ale Africii (2010), Moarte după-amiaza (2011), Puhoaiele primăverii (2014) şi Zăpezile de pe Kilimanjaro şi alte povestiri (2014).
Colecția „Biblioteca Polirom” numără pînă în prezent peste 1.000 de titluri și este coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu.
În pregătire:
Ana de Noailles, O nouă speranță
Florian Illies, 1913. Vara secolului
Zeruya Shalev, Durere
Cesare Pavese, Noaptea de sărbătoare
Erich Maria Remarque, Pe frontul de vest nimic nou
