Cu subtitlul ”Istoria unei tinereți”, Limba salvată este prima parte din trilogia autobiografică a scriitorului multinațional Elias Canetti, care povestește cu lux de amănunte copilăria sa, până spre anii liceului. Volumul este o reeditare, apărut în noua colecție Biblioteca pentru toți, editura Art, seria Nobel. Probabil îi vor urma și celelalte două volume, Facla în ureche și Jocul privirilor, acoperind amintirile autorului până în 1931.
Am spus că Elias Canetti ar fi multinațional – asta pentru că e tare greu să îi aloci o naționalitate – s-a născut la sud de Dunăre, în Rusciuc (azi Ruse), în familia înstărită a unor negustori – evrei sefarzi (spanioli), al căror nume original se pare că fusese Cañete, schimbat după expulzarea evreilor din Spania. Strămoșii lui Elias ajunseseră în peregrinările obișnuite neamului lor mai întâi în Turcia, apoi se instalaseră în orășelul de graniță Rusciuc.
Acolo Elias, născut din părinți la fel de călătoriți cum urma să fie și el (cu mama, Mathilde, născută în Italia și tatăl, Jacques, în Turcia), își petrece copilăria ascultând basme românești de la doica sa din Giurgiu și povești bulgărești de la fetișcanele servitoare prin casa bunicului său.
Părinții săi emigrează în Marea Britanie, unde Elias și cei doi frați ai săi rămân orfani de tată, apoi familia se mută la Viena, apoi in Elveția, unde drumurile lor se despart, Elias rămânând la școală acolo, iar mama plecând cu cei doi frați la Paris.
Prima parte a memoriilor lui Canetti reînvie deci 16 ani ai unei copilării cu totul diferită de cea a generației noastre sau de cea pe care ne-am imagina-o pentru copiii noștri: drumuri dese, schimbări de adresă, familie împuținată, o mamă feroce în încăpățânarea de a-și face copilul tobă de carte, sufocându-l cu cunoștințe generale și mai ales cu limbi strâine, pe care îl forța să le învețe în răstimpuri imposibil de scurte. Elias cunoaște deci limba strămoșilor săi, iudeo-spaniola, judezmo sau ladino, engleza, franceza, germana (inclusiv dialectul elevețian) și, deși nu le mai vorbește, își amintește cu drag de bulgara și româna poveștilor copilăriei. Limba scriiturilor sale va fi germana – o graniță mai încolo, fratele său mai mic, Nissim Jacques, va vorbi limba muzicală a chansonetelor franțuzești.
În cele 360 de pagini de amintiri, deși acoperă o perioadă lungă, între 1905, anul nașterii sale, și 1921, când era elev în Elveția ferită de agitația postbelică, nu se întâmplă multe, dar apar multe personaje. Mi-a lipsit puțin acțiunea – tempoul e lent în limbile lui Canetti – și nu m-a cucerit nici talentul său de povestitor; as prefera oricând într-o biografie amintirile șugubețe de licean ale lui Băjenaru, sau, la drum lung în pagini multe, vorba blândă a lui Teodoreanu, țesătura iscusită și complicată a lui Borges sau erudiția lui Mann.
Erudit e și Canetti, dar fără farmec. Subiectele acestei părți a vieții sale sunt austere și repetitive – mutare, lectură, morală, mama, școala. Copleșește cititorul cu detalii, dar lipsite de importanță, amintind de un bătrânel care poate recita, cu amănunte, tot arborele genealogic al dentistului fratelui vecinei mătușii din partea mamei. Fascinantă memorie, dar fără șarm și fără un liant solid între aceste divagații. Impresia este poate doar de moment; la final, după ultima filă, imaginea care rămâne este totuși că toate aceste mărunte și detaliate amintiri contribuie în mod armonios la atmosfera autentică a începutului de secol 20.
Ies în evidență, cu mult mai multă plăcere de povestaș și cu mai puțină reținere a adultului care vorbește, doar anii copilăriei în Bulgaria, colorați, balcanici, cu teama de a nu fi furat de țiganii nomazi, cu frica de vârcolaci, cu traznăile vârstei și mai ales cu portretele impresionante ale bunicilor săi, bătrânii Canetti și Arditti. Căci dacă Elias are un punct forte, acela este al zugrăvirii în mărime naturală a personajelor vieții sale – mama, icoană dragă și furie de temut, în același timp, bunicul, tatăl, vreun pețitor nedorit al mamei sale, proaspătă văduvă, un profesor ori vreun coleg de liceu.
În acest prim volum se așează temeliile personalității celui care, în ciuda protestelor mamei sale, va deveni totuși scriitor, lucru care îi va aduce și un premiu Nobel pentru literatură în 1981. Nu găsim nimic – sau prea puține ecouri – din tumultul european al celei de-a doua decade a secolului 20. În liniștea și pacea Elveției, un băiat evreu cu rădăcini întinse pe tot continentul, din Spania până în Turcia, învață cuminte limbile Europei, pregătindu-se pentru a intra în viața care începe deja să îl catalogheze după moștenirea etnică și religioasă.
Așteptăm episodul următor, Facla în ureche, 1921-1931. Până atunci puteți cumpăra volumul întâi al memoriilor lui Elias Canetti de pe librăria online Cărturești, la derizoriul pret de 15 lei.
