Alaa al-Aswani este considerat, pe bună dreptate, succesorul lui Naghib Mahfuz (Premiul Nobel pentru Literatură, 1988) pe meleagurile egiptene. Cea mai puternică voce contemporană ce străbate din Cairo în lumea întreagă, al-Aswani este de profesie stomatolog. Și-a început cariera literară la sfârșitul anilor ’80, când s-a întors de la masterul pe care-l încheiase la Chicago, hotărât să devină scriitor. Primul său roman, Hârtiile lui Isam Abd al-Ati, a fost refuzat mult timp de către editorii care se temeau de conținutul subversiv al acestuia, care le-ar fi putut semna condamnarea la închisoare. De aceea, cartea în cauză a scriitorului egiptean a ajuns la public abia în 2004, după ce a avut succes cu romanul Blocul Iakubian (2002; Editura Polirom, 2008).

Povestea vieții și carierei lui Alaa al-Aswani este complicată și plină de peripeții. El însuși narează o parte din aceasta într-un fel de prefață a volumului Aș fi vrut să fiu egiptean:

(…) existența mea s-a împărțit în două jumătăți total diferite: pe de o parte, viața cumpătată și ordonată a unui medic stomatolog respectat, pe de altă parte, viața unui om de litere liber, complet descătușat de convenții sociale și de prejudecăți. În fiecare zi, după terminarea programului de la cabinet, porneam să descopăr viața, în formele ei cele mai autentice și mai provocatoare. (p. 10)

Scriitorul s-a lăsat inspirat de viață, a încercat să cunoască cât mai multe tipuri de oameni și să-i înțeleagă. A trăit la limită, s-a epuizat pentru pasiunea literară.

Cu În loc de prefață m-a sedus, povestind nu numai despre viața sa, ci și despre literatură, despre scopul acesteia, despre imaginație, despre plăcerea lecturii, despre realitatea umană (a literaturii) versus realitatea socială (a cercetătorilor științifici), despre confuzia dintre ficțiune și realitate, despre cenzură și teama de publicare. Avea nevoie de acest preambul, spune el, tocmai pentru că Aș fi vrut să fiu egiptean i-a fost refuzată de atâtea ori, tocmai pentru că oamenii l-au luat la rost pentru părerile despre Egipt și egipteni ale personajelor sale. Iată că, în numai câteva pagini, Alaa al-Aswani încearcă să schițeze rolul literaturii și să ne arate, încă o dată, care sunt consecințele scrierii într-o țară modernă ca Egiptul, bântuită de un trecut glorios, cel al faraonilor, și măcinată de un prezent al nevoilor de bază, al reprimării inteligenței și talentului în favoarea ”descurcatului”, corupției, minciunii, violenței etc.

Așadar, după Versetele satanice ale lui Rushdie, lumea islamică se împotrivise cărții Aș fi vrut să fiu egiptean (Editura Polirom, 2012, traducere de Nicolae Dobrișan).

Spuneam, în titlu, că este un volum complex. Să dezvoltăm: Aș fi vrut să fiu egiptean găzduiește, între cele două coperte, pe lângă ”prefața” minunată și excelent argumentată, un mic roman (l-am pomenit mai devreme, sursa tuturor nefericirilor lui al-Aswani, Hârtiile lui Isam Abd al-Ati, 76 de pagini) și șaisprezece proze scurte (numite de autor ”nuvele”). Împreună, acestea demontează, rând pe rând, ideea împământenită conform căreia egiptenii sunt o civilizație avansată, superioară grație geniului constructorilor de piramide și faraonilor anexați. Prin fața ochilor cititorului defilează, în schimb, personaje abjecte, alcoolice, needucate, oportuniste, ahtiate după o situație materială bună, fanatici, politicieni corupți, copii cruzi ș.a.m.d.

Titlul cărții este generic și inspirat dintr-o declarație celebră a influentului politician Mustafa Kamil, fondatorul Partidului Nțional din Egipt: ”Dacă n-aș fi fost egiptean, aș fi vrut să fiu egiptean”. Fix pe dos se întâmplă în volumul acesta: dacă-l citești, chiar nu ai vrea să fi fost egiptean, cu toată moștenirea culturală din lume.

Hârtiile lui Isam Abd al-Ati au la bază o poveste reală a unui prieten drag de-al autorului, Mahmud Triplu (pentru că numele complet era Mahmud Mahmud Mahmud), un pictor și un intelectual , un autodidact care nu s-a împăcat niciodată cu prostia și sistemul bolnav al țării lui, și, cu toate acestea, nu a putut să le înfrângă, murind din pricina unei supradoze la nici cincizeci de ani. Micul roman are forma unui jurnal ținut de Isam, fiul unui pictor neapreciat, dar entuziast și optimist, fiu sclipitor, inteligent, pasionat de chimie. Altfel spus, al-Aswani a împărțit, ficțional, din calitățile prietenului său și le-a distribuit egal lui Isam și tatălui său, Abd al-Ati.

Primele două capitolașe ale Hârtiilor pun sub lupă atât societatea egipteană coruptă, cât și destinul implacabil al omului (de altfel, funcționarii Departamentului General Egiptean al Cărții vroiau chiar scoaterea acestor două capitole de început). În linii mari, acestea sunt urmate de povestea vieții tatălui lui Isam, scrisă de fiu – pictor extraordinar care-și întrerupsese studiile pentru pasiunea sa, caricaturist la diverse cotidiane mărunte din Cairo, prost plătit, trăia cu speranța că talentul lui va fi recunoscut în curând și se consola cu seri petrecute în compania prietenilor săi, alături de alcool și hașiș. Narațiunea alunecă natural spre moartea tragică a tatălui și continuă cu întâmplările naratorului, ajuns cercetător la Institutul de Chimie. Izolarea de oameni este văzută ca unică variantă de supraviețuire, iar pentru aceasta plătește un preț mult prea mare. Pentru curajul de a-și trăi viața altfel, pentru că îndrăznește să viseze la mirajul Occidentului, va fi catalogat de ceilalți drept un nebun. Morala este inclusă.

Aș fi vrut să fiu egiptean continuă cu șaisprezece nuvele (scurte, între două și zece pagini), pastile ce poartă cu ele întreaga mizerie a societății (egiptene, în acest caz, dar care sunt, de fapt, metafore ale lumii). Alaa al-Aswani mi s-a părut de neegalat tocmai în prozele sale scurte unde se vede cu ochiul liber măiestria de a spune povești, talentul de a portretiza, tipologiile umane creionate cu pricepere, imaginația debordantă.

Mi-au plăcut la nebunie cu precădere șapte proze scurte pe care vă recomand să le citiți cu atenție dacă ajungeți la acest volum: Ajutor de bucătar – unde este disecată lumea medicilor și sacrificiile pe care trebuie să le facă un novice, fie el geniu, pentru a profesa -, Clipa înfrângerii  – când vă veți da seama despre ce este vorba, vă va lovi în moalele capului și vă va forța să o recitiți -, Latina și greaca – tânăra profesoară, pasionată de literatură, învinsă de un arivist și de puterea pe care o răspândește statutul său -, O rochie veche și o bonetă în culori aprinse – fanatism religios, sărăcie și avort, dragoste și negocierea zestrei -, Izzat Amin Iskandar – despre invaliditate și vise -, Necazurile lui Hagg Ahmad – unde pioșenia, respectul pentru morți și îndeplinirea postului din luna Ramadan sunt învinse de foamea și pofta unui gurmand -, Ora de sport – vă va șoca și pune pe gânduri o proză de numai cinci pagini, care are echivalentul romanului Împăratul muștelor al lui Golding: copii și cruzime.

Sigur, fiecare nuvelă își are farmecul ei și fiecare este populată de personaje puternic conturate și întâmplări cu tâlc. Totul este să vă bucurați de ele precum o faceți cu un pahar de vin: sorbiți cu înghițituri mici și vă promit că nu veți regreta. Printre altele, veți înțelege mai bine evenimentele violente din istoria recentă a Egiptului.

Cartea poate fi comandată de pe librăria online Cărturești la prețul de 25 lei. Nu uitați că, dacă introduceți codul Bookaholic la finalizarea comenzii, aveți reducere 15%.

bookaholic sustinut de carturesti stripe-01

 

Eli Bădică

și-a încheiat studiile de licență la Facultatea de Litere, UB, Literatură Universală și Comparată, iar pe cele de masterat la SNSPA, Antropologie. În prezent, este redactor colaborator la „Suplimentul de cultură”, „DLITE”, „Revista Arte și Meserii” etc. Printre altele, managerul proiectului „Carte peste carte” al Asociației Paspartu. Editor, coordonează colecția „n'autor”, de literatură română contemporană de la Editura Nemira.


Un comentariu
  1. Pingback: Prin blogosfera literara (3 – 9 februarie 2014) | Recenzii filme si carti

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *