Amestecare de planuri, împletire între prezent și trecut, între atunci și acum, Japonia – America – Canada, ocean, tsunami, călătorii, iluminare spirituală, lectură, actul scrierii, jurnal, o adolescentă și o femeie matură, o insulă, o capitală super aglomerată, tradiții nipone, cruzime, internet, faliment, budism, Murakami, zen, zazen, 11 septembrie, programare, Proust, scriitor, templu, timp, fizică cuantică, sinucidere, prostituție, umiliri, război, cititor, viață, literatură, poveste.
Toate acestea și atât de multe altele fac din Poveste pentru timpul prezent (Editura Polirom, colecția Biblioteca Polirom. Actual, traducerea de Ana-Maria Lișman, 2013, 464 de pagini) o carte pe care o citești așa cum îți bei cafeaua de dimineață: savurând fiecare pagină, zăbovind asupra unor ”arome”, nedorindu-ți să ajungi la sfârșit.
Când am văzut cât de entuziasmată era Alina de volumul acesta și, implicit, de autoarea lui, Ruth Ozeki, considerându-le descoperiri, am zis să îl pun și eu pe lista mea de lecturi. Abia înainte de Crăciun am ajuns la carte și am terminat-o extrem de repede (în ciuda faptului că este voluminoasă), chiar în seara de Ajun. Și acum pot să vă spun că Alina a avut dreptate, este o poveste minunată, care te poartă prin spații și timp atât de natural și de frumos, încât chiar ai citi la nesfârșit. Poveste pentru timpul prezent este, poate, una dintre cele mai fermecătoare cărți despre punctul magic de întâlnire dintre un scriitor și un cititor și povestea care rămâne în urmă.
Bună! Numele meu e Nao și sunt o ființă a timpului. Știi ce e o ființă a timpului? Ei bine, dacă îmi dai puțin timp, îți voi spune.
O ființă a timpului este cineva care trăiește în timp, adică tu, eu și oricine care există, a existat și va exista vreodată. (Nao, p. 9)
Așa debutează cartea – de dincolo de rânduri, la persoana întâi singular, îți vorbește Nao, o tânără japoneză de 16 ani, care a crescut în California, Sunnyvale, alături de tatăl programator și mama casnică. Ți se adresează direct ție, cititorul care a descoperit ”cartea” ei și, totodată, lui Ruth (alter-ego-ul scriitoarei americane cu origini nipone, Ruth Ozeki), cea care îi va găsi jurnalul într-o pungă de plastic resigilabilă de-a lungul țărmului insulei canadiene Whaletown.
Și ne povestește nouă, tuturor, cum, din pricina faptului că tatăl ei a fost concediat de la compania pentru care lucra în Sillicon Valley, întreaga familie a trebuit să se mute înapoi în Japonia, Tokio mai precis. Fără prea mulți bani, cei trei membri ai familiei Yasutani au fost nevoiți să locuiască într-unul dintre cele mai sărace cartiere din capitală. Negăsindu-și o slujbă și fiind deprimat, tatăl lui Nao încearcă de câteva ori să se sinucidă, chiar dacă nu o recunoaște niciodată. Mama ei este nevoită să susțină financiar familia, așa că se angajează la o editură, lucrând multe ore peste program. Nao și probleme ei sunt, astfel, ignorate de cei doi părinți.
Adolescenta nu se va adapta niciodată la stilul de viață japonez, crezându-se americană. De altfel, nici nu are cum: în școală este privită ca o străină și are parte de o mulțime de reacții violente din partea colegilor ei – numeroasele episoade în care Nao relatează torturile și abuzurile la care este supusă (practicile ijime), de o cruzime greu de imaginat, doar pentru că nu este considerată de-o seamă cu ceilalți, te înfurie și te revoltă.
De cealaltă parte, revoltată, dezgustată și cu dorința de a o proteja și ajuta se va afla Ruth – personaj în carte, tot scriitoare, nevoită să se mute din cauza bolii mamei ei pe o insulă canadiană. După moartea mamei (căreia îi este dedicată și cartea de față – Lui Masako, acum și întotdeauna), va rămâne în Whaletown cu soțul ei, Oliver – multe părți autobiografice sunt prezente în poveste; autoarea folosește chiar și numele reale ale celor apropiați.
Este foarte interesantă alegerea de alternare și chiar îmbinare a planurilor – Poveste pentru timpul prezent este divizată în patru părți, iar în fiecare parte există, succesiv, un capitol numit ”Nao” și unul ”Ruth” (dacă Nao este narator la persoana I, Ruth va avea parte de un narator la persoana a III-a, omniscient și omniprezent). Cea care scrie și cea care citește, cercetează, încearcă să elucideze viața adolescentei, destinul ei ulterior scrierii jurnalului etc. se întâlnesc și creează povestea de ansamblu, își dau mâna prin timp și spațiu și ne dezvăluie puțin din magia ce-l leagă în mod invizibil pe cititor de scriitor – frumoasa teorie ce se va demonstra pe sine în paginile cărții, conform căreia cititorul dă viață poveștii scrise de autor.
Curând după aceea, ajunsese la penultima pagină. Mai avea doar una de citit. Ezită un moment, întrebându-se dacă paginile urmau să se înmulțească din nou, dar n-au mai făcut-o. Întoarse ultima pagină. Cuvintele continuau, așa că le-a citit până la capăt, apoi – spre marginea de jos a paginii – se opreau. Nu exista nici un dubiu. Nu mai erau alte cuvinte sau alte pagini.
Cărțile se termină. De ce era surprinsă? (Ruth, p. 429)
Pretextul pentru demararea istoriei lui Nao și intersectarea cu viața din viitor a lui Ruth este scrierea poveștii străbunicii lui Nao, Yasutani Jiko, o călugăriță budistă în vârstă de 104 ani, o anarhistă, o feministă și o romancieră (prima care a scris ”la persoana întâi”), o ”Femeie Nouă a epocii Taisho” (emancipată, educată) care trăiește pe un vârf de munte, într-un templu îngrijit doar de ea și de încă o călugăriță mai tânără, cea care ”înțelege cu adevărat timpul” și spune ”nu-mi amintesc cu adevărat să mă fi născut”.
Textul este scris de mână (a existat și o încercare virtuală, pe un blog, care i s-a părut protagonistei noastre trist și nepotrivit contextului), cu cerneală violet, într-un caiet care păstrează copertele volumului În căutarea timpului pierdut al lui Marcel Proust (referință destul de însemnată pentru suflul romanului, pentru inserțiile legate de timp, de scurgerea lui, de pierderea lui, de căutarea lui ș.a.m.d.), scris în franceză atât pe coperta întâi, cât și pe cotor – un fel de jurnal secret, menit să descurajeze încercările de violare a intimității și pericolul de a ajunge pe mâini greșite.
Caietul va fi găsit de Ruth într-o cutie de mâncare Hello Kitty, alături de altul, în franceză, scris de o mână de bărbat și câteva scrisori în japoneză – se va dovedi a fi vorba despre Haruki (!), străunchiul lui Nao, fiul străbunicii Jiko, pilot kamikaze care a luptat, forțat de împrejurări, în cel de-al Doilea Război Mondial, student la universitatea de filozofie, mare amator de poezie franceză; paginile în franceză constituie un jurnal secret al lui Haruki, iar scrisorile sunt cele ”oficiale”, controlate de superiorii din armata japoneză. Nu întâmplător vom descoperi, împreună cu Ruth, aceste amănunte și vom lectura traducerile scrisorilor și ale caietelor – Haruki Numărul Unu (numărul doi este tatăl lui Nao, care poartă prenumele unchiului său) o va îmbărbăta cu scrierile și curajul său pe Nao și o vor conduce, împreună cu alte elemente, la renunțarea la sinucidere (cum plănuia inițial).
M-am gândit mereu la scris ca la opusul sinuciderii, spuse ea. M-am gândit mereu că scrisul avea de-a face cu nemurirea. Să învingi moartea sau măcar s-o întârzii. (Ruth, p. 346)
Sunt atât de multe lucruri de spus despre cât de frumos îmbină Ruth Ozeki autobiografia cu fizica cuantică în pânza narativă, cât de multe sensuri ale vieții pot fi descoperite aici, cât de complexă este povestea lui Nao îmbinată cu cea a bătrânei Jiko, a lui Haruki Numărul Doi, a lui Babette (animatoarea de bar care va profita de Nao și de nevoia ei de a avea o prietenă), a lui Ruth și Oliver, câte poți învăța despre cultura niponă și deopotrivă despre pleistocen, despre botanică, budism, zen, meditație, filozofie, social media, internetul care ne însingurează, cum se raportează cele două personaje principale la evenimentul din 11 septembrie și la cele care au omorât sute de mii de oameni – tsunami-ul care a devastat coasta de Est a Japoniei, urmat de dezastrul nuclear de la Fukushima (Nao scrie post-atentat, iar Ruth îi descoperă jurnalul post-tsunami) ș.a.
Poveste pentru timpul prezent este o carte atât de bogată, de delicată și de plină de cuvinte înțelepte, atât de legată în ciuda tuturor contrariilor, tuturor subiectelor atinse și dezvoltate, încât nu poți să nu o consideri o descoperire. Și nici nu o poți rata. O lectură obligatorie pentru absolut toți bookaholicii, de citit în orice stare de spirit.
Cartea poate fi comandată din librăria online Cărturești, la prețul de 39,95 lei. Dacă introduceți codul Bookaholic la orice comandă, veți beneficia de 15% reducere în librăria online Cărturești.
