Tag: proust

Audiție din Nicolae Steinhardt (II) – „Jurnal de autor”

Acum două săptămâni vorbisem despre lecturile cu voce tare făcute de Henriette Yvonne Stahl. Continuu acum acea discuție cu un alt audiobook, Jurnal de autor, care cuprinde 16 tablete radiofonice înregistrate de Nicolae Steinhardt între 1978 și 1984.

În privința „cărților vorbite” s-a scris mult. Există detractori și susținători. De multe ori, au fost văzute fie ca lectură neparticipativă, fie ca recidivă la mijloacele de lectură dintr-un trecut îndepărtat. Citeşte tot articolul


David Hockney, un artist pop îndrăgostit de cărți

Că artiștii sunt influențați de literatură nu e nici o noutate, cu atât mai mult în epoca noastră, în care, după părerea unor autori precum Tom Wolfe, „picturile și alte lucrări există doar ca să ilustreze textul” (în The Painting Word).

N-o fi chiar așa, însă excepție de la regula mai sus amintită nu face nici David Hockney, un artist pop britanic ce făcea vâlvă încă de prin anii '60 și care în 2011 a fost declarat, în urma unui sondaj, cel mai influent artist britanic din toate timpurile.  Citeşte tot articolul


Cititorul neinteles

Cititorul neînţeles, dar fericit: cel care uită să urce treptele sau să coboare la staţia dorită

Un încurcă-lume, un aiurit. Un om despre care auzi vorbindu-se în pauzele de la prânz. Cel despre care povestesc vânzătoarele, seara, în magazin, în timp ce tu îţi cauţi perechea potrivită de încălţări. Uneori e pomenit şi la birou. Nimeni nu ştie pe ce lume trăieşte. E cel care uită să urce treptele, să apese pe clanţă înainte să intre pe uşă sau să coboare la staţia dorită. E cel care uită de sine, e un încurcă-lume. E cititorul neînţeles, dar fericit. E cel care citeşte pe stradă şi la metrou, în autobuz şi-n pauza de masă - când se retrage, ferit de ochii lumii, să-şi savureze ultimele pagini din carte. Citeşte tot articolul

Patti Smith și cărțile ei favorite

Ne-am îndrăgostit și mai tare de Patti Smith odată cu Pe când eram doar niște puști (Polirom, 2014, cronica noastră aici), așa că acum, de fiecare dată când dăm în lecturile noastre zilnice peste alte și alte informații cu privire la poeta și precursoarea punk-rock-ului, citim cuminți și dăm mai departe între noi. Cu ceva timp în urmă, de exemplu, vă recomandam să vizionați documentarul Dream Of Life, care o avea în centrul său pe Patti Smith din păcate, dacă n-ați făcut-o atunci, acum nu mai este posibil, a fost scos de pe YouTube.  Citeşte tot articolul

Iepurele cu ochi de chihlimbar. Poveşti cu obiecte rare şi sertare de familie

În Iepurele cu ochi de chihlimbar, Edmund de Waal, un artist ceramist britanic, reconstruieşte traseul unei colecţii pe care o moşteneşte: 264 de netsuke, miniaturi japoneze, sculptate în fildeş, corn sau lemn. Făcînd asta, el încearcă să refacă, pornind de la arborele moştenitorilor care au avut legătură cu colecţia, o istorie tactilă a propriei familii, de-a lungul a cinci generaţii, şi a relaţiei lor cu acele frumoase şi fragile obiecte care au ajuns pînă la el. Citeşte tot articolul

Punctul magic de întâlnire dintre scriitor și cititor: ”Poveste pentru timpul prezent”, de Ruth Ozeki

Amestecare de planuri, împletire între prezent și trecut, între atunci și acum, Japonia - America - Canada, ocean, tsunami, călătorii, iluminare spirituală, lectură, actul scrierii, jurnal, o adolescentă și o femeie matură, o insulă, o capitală super aglomerată, tradiții nipone, cruzime, internet, faliment, budism, Murakami, zen, zazen, 11 septembrie, programare, Proust, scriitor, templu, timp, fizică cuantică, sinucidere, prostituție, umiliri, război, cititor, viață, literatură, poveste. Toate acestea și atât de multe altele fac din Poveste pentru timpul prezent (Editura Polirom, colecția Biblioteca Polirom. Actual, traducerea de Ana-Maria Lișman, 2013, 464 de pagini) o carte pe care o citești așa cum îți bei cafeaua de dimineață: savurând fiecare pagină, zăbovind asupra unor ”arome”, nedorindu-ți să ajungi la sfârșit. Citeşte tot articolul

Cum să devii un om viu / “Ochiul cosmologic”, de Henry Miller

În “Ochiul cosmologic” - carte apărută vara aceasta la Polirom – Henry Miller scrie cu o sinceritate violentă despre lucruri care-l incită: de la filme controversate precum “L'Âge d'Or”, al lui Luis Buñuel și Salvador Dalí sau “Extase”, al lui Gustav Machatý și până la “Hamlet”-ul lui Shakespeare, podul Brooklyn, suprarealism, New York. O face permanent în comparație cu lucruri care îl scandalizează, contrast care ghidează cititorul prin aparentul labirint de fraze și idei ce alcătuiesc cartea și care pune mai bine în lumină argumentele scriitorului pentru un lucru sau altul. Citeşte tot articolul


Caricaturi cu scriitori străini și români

Văzând că soarele se lasă așteptat, m-am gândit zilele trecute cum să ne descrețim puțin frunțile și să ne continuăm săptămâna cu mai mult spor. Și așa mi-am amintit că văzusem, la un moment dat, niște artiști care făceau portrete de scriitori tare faine - despre diverse portrete de scriitori v-am mai vorbit aici, aici sau aici. Atenție! Nu orice fel de portrete, ci acel tip care ne face măcar să zâmbim: caricaturile. Citeşte tot articolul

Cele mai citite cărți pe care nu le-a citit de fapt nimeni

Ne scuzați, dar nu ne-am putut abține. Chiar dacă avem și noi propriile noastre secrete vinovate :) Dacă mă întrebați pe mine, marele clasic Dostoievski are o problemă mare: scrie cărți grele, dar pe care nimeni nu se poate abține să nu le citească. Câteodată am senzația că prima carte pe care au citit-o câte unii n-a fost Povești Nemuritoare, a fost Idiotul. Într-o lume în care cititul e din ce în ce mai mult o raritate, ai senzația că bătrânul rus s-a contectat direct la creierele fragile ale generației noastre. Poți să nu fi pus mâna în viața ta pe altceva în afară de Coelho și Dan Brown, dar, la naiba, trebuie să fi citit Crimă și pedeapsă. De fapt, se prea poate ca Dostoievski să fie unul dintre cei mai citiți scriitori ai zilelor  noastre. Și la ce tomuri a scris, să mai ciripească ceva teoreticienii ăia care zic că rasa umană se duce dracului! Citeşte tot articolul

Luiza Vasiliu: Am debutat cu poezia Pisica mea, în clasa I, în revista Ateneu (interviu)

Luiza Vasiliu este, pe lângă un cititor avid, redactor la Dilema Veche, PR la Librăria Bastilia, traducătoare, blogger, și inclusiv o enciclopedie de povești (iar asta e posibil să fie și datorită faptului că este moldoveancă :) ). Nu poți să o oprești din scris și vorbit, pentru că te ia cu ea într-o lume colorată, cu oameni buni, majoritatea scriitori, pictori și muzicieni, iar elefanții sunt animale sacre. Dacă s-ar face un film după viața ei, sountrack-ul ar fi compus de Avishai Cohen. Deși în ultima vreme zilele ei au avut mai mult de 24h, și-a găsit timp să vorbească și cu noi despre cărți, muzică, interviul pe care i l-a dat Andreei Marin în copilărie, Woodstock-ul din '69, la care ar fi vrut să participe dacă era născută, arici XXX și alte fantezii. Citeşte tot articolul