”Poveste pentru timpul prezent” (A Tale for the Time Being) de Ruth Ozeki a apărut în 2013 în colecția “Biblioteca Polirom. Seria Actual” (coordonator Bogdan-Alexandru Stanescu, traducere din limba engleză de Anamaria Lișman). Pe 10 septembrie au fost anunțate cărțile de pe lista scurtă a prestigiosului Man Booker Prize, ediția 2013, printre care se află și romanul scriitoarei Ruth Ozeki, alături de We Need New Names, de NoViolet Bulawayo, The Luminaries, de Eleanor Catton, The Harvest, de Jim Crace, The Lowland, de Jhumpa Lahiri,The Testament of Mary, de Colm Toibin.
Despre bucuria de a lectura o carte altfel, întocmai ca cea de față, colega noastră Alina Purcaru spunea că:
”Cu fiecare pagină ori am senzaţia că sînt în preajma unor lucruri noi, ori că mă întîlnesc printr-un hazard nebun cu lucruri minunate şi uitate. Faptul că ele există şi că sînt aduse la lumină de o scriitoare atît de versatilă, de înţeleaptă, de atentă la lume mă face să simt ceva ce trăim foarte rar: sentimentul de recunoştinţă pură pentru faptul că cineva a scos din propria minte aşa o poveste. Atît de mult m-au mişcat primele zeci de pagini din cartea asta, că dacă romanul nu ar continua, aş fi recunoscătoare şi pentru atît. Asta nu e o cronică, ci confesiunea matinală a unui cititor fericit!” (continuarea aici).
Până să aflăm care este cartea câștigătoare a Man Booker Prize (15 octombrie 2013 este data mult așteptată), avem pentru voi trei exemplare din ”Poveste pentru timpul prezent” de Ruth Ozeki. Pentru a câștiga unul dintrele ele, trebuie să ne răspundeți într-un comentariu la întrebarea:
Care este ultima carte pe care ați citit-o și o considerați o descoperire și de ce?
Câștigătorii vor fi aleși prin tragere la sorți dintre cei care au respectat cerința concursului, s-au semnat cu numele complet și corect și au folosit o adresă de e-mail validă.
Deadline: 19 septembrie.
Mult succes!
Câștigători: Alina Rădoi, Mihai Tanasie, Anca Popa.
Emil Cioran “Cartea amagirilor”-m-am regasit in multe din citatele sale ;te face sa vezi lumea intr-un mod diferit.
Cartea pe care am citit-o ultima data se numeste Sabina Wurbrand. O consider ca pe o descoperire, pentru ca vorbeste despre atrocitatile comunismului care luptau impotriva oamenilor crestini. Aceasta lume a ororilor este descrisa cu detalii si iti da impresia ca particip si suferi odata cu oamenii de acolo. Asadar, am facut o calatorie spre centrul infernului pe care nu doresc sa-l traiesc personal, chiar daca am suferit cand am citit acesata carte.
Sunt o baba comunista de Dan Lungu. A fost o descoperire, pentru ca in 89, aveam vreo 4-5 ani, deci nu cunosc multe despre comunism. Asa ca a fost interesant sa citesc despre asta.
Ultima carte pe carte pe care am considerat-o o descoperire este Iubita locotenentului francez de John Fowls .Nu citisem nimic de acest autor desi auzisem foarte multe lucruri despre el asa ca am cumparat cartea si m-am lasat condusa in epoca victoriana alaturi de un personaj enigmatic.Carte asta e o descoperire nu pentru ca mi-a placut la nebunie, pentru ca nu pot afirma acest lucru, ci pentru modul in care autorul a descris epoca victoriana ca o perioada plina de casatorii aranjate, prostituate si o viziune destul de ingusta a oamenilor, epoca fiind vazuta cu ochi buni de marea majoritate a scriitorilor care nu conteneau in a o lauda.Dar de departe cel mai frapant lucru este descrierea personajului principal, care te face sa o iubesti, iar parcurgand cu nerabdare inca 5 pagini te face sa o crezi lipsita de scrupule, totodata finalurile alternative au fost tot ce lipsea pentru a putea afirma ca am descoperit un autor cu totul si cu totul special si imprevizibil.
Mi-a placut foarte mult “Jumatate de soare galben”, de Chimamandra Ngozi Adiche si o consider o descoperire deoarece a fost prima carte despre Africa pe care am citit-o si mi-a deschis apetitul pentru mai mult!
Ultima carte citita se numeste Mizerabilii, V. Hugo. De ce o consider ca pe o descoperire? Pentru ca acolo am descoperit o lume ce traieste in negura, o lume fara Dumnezeu. Acolo am descoperit si niste invataturi demne de urmat, atunci cand vad in jurul meu numai chin, oameni sarmani si lipsiti de puteri. Aici, cu siguranta ca lumina n-a coborat asupra acestor suflete triste.
Am citit cartea Viata lui Isus, G. Papini. Este o carte prin care am descoperit ca autorul acestui volum a fost ateu si mi s-a parut extraordinara transformarea sa, o transformare care l-a indrumat spre o apropiere de Dumnezeu. Cartea vorbeste despre Mantuitorul Isus Hristos, asa cum spune si titlul ei. Parcursul Fiulul lui Dumnezeu este prezentat cu detalii, mai ales prezenta sa pe pamant pentru a muri pentru noi, pacatosii. Nu meritam acest lucru ca traim in continuare in negura.
Ultima carte citita care a reprezentata o adevarat revelatie pentru mine a fost “Suflete cu iesire la mare”, scrisa de Valeriu Stancu. Motivul? Am aflat foarte multe lucruri senzationale despre Cuba, in plus am realizat ca exista oameni care, desi sunt liberi se simt incarcerati,datorita propriilor ganduri, dar si oameni care se simt liberi, desi traisc intr-un adevarat calvar.
Cu Dumnezeu in subterana, Richard Wurbrand. Consider aceasta carte o descoperire pentru ca este pentru prima data cand am auzit ca un om a foast inchis pentru niste idei crestine si nu pentru fapte rele. asta mi se pare de-a dreptul socant! Am intrat in subterana citind aceasta carte si am vazut numai chin umezit si rece.
Am citit de curand o carte care se numste Daca m-as intelege, m-as asculta de Jack Salome. Este ca o descoperire, pentru ca de aici am invatat strategii de ascultare si de intelegere. Aceasta carte m-a ajutat sa-mi inving anumite esecuri din viata mea sa-i inteleg mai bine cu cei pe care ii indragesc, dar si pe ceilalti.