Bookaholic

Nu o dată m-am amuzat răsfoind dicţionarul The Meaning of Liff , al lucrurilor pentru care nu există cuvinte (în limba engleză), întocmit în 1983 de  Douglas Adams şi John Lloyd.

De aici a apărut ideea unui mic dicţionar de cuvinte grele despre cărţi, cititori şi scriitori.

Să începem, pentru încălzire,  cu cele inventate din The Meaning of Liff (în engleză):

AHENNY (adj.) The way people stand when examining other people’s bookshelves.
BALLYCUMBER (n.) One of the six half-read books lying somewhere in your bed.
GREAT TOSSON (n.) A fat book containing four words and six cartoons which cost £6.95.
GREAT WAKERING (participial vb.) Panic which sets in when you badly need to go to the lavatory and cannot make up your mind about what book or magazine to take with you.
KENTUCKY (adv.) Fitting exactly and satisfyingly. The cardboard box that slides neatly into an exact space in a garage, or the last book which exactly fills a bookshelf, is said to fit ‘real nice and kentucky’.
LIFF (n.) A book, the contents of which are totally belied by its cover. For instance, any book the dust jacket of which bears the words. ‘This book will change your life’.
QUERRIN (n.) A person that no one has ever heard of who unaccountably manages to make a living writing prefaces.

Şi acum teribila listă de cuvinte grele în română, care ar fi bune şi pentru o mimă hardcoristă, dacă ar fi auzit cineva de ele, dar unele sunt învechite, altele foarte obscure, altele descriu ciudăţenii, astfel încât sunt şanse mari să treci prin viaţă fără să le foloseşti măcar o dată.

Unele sunt preluate din engleză (o limbă atât de permisivă cu cele mai trăsnite construcţii), altele din rigida franceză, cele mai multe nici nu există în dicţionarele limbii române, dar pot fi considerate cuvinte valide, fiind ticluite din prefixe şi sufixe din latină şi greacă.

A

autohagiograf – persoană care vorbeşte sau scrie infatuat despre propriile realizări în viaţă. În peisajul românesc există zeci de exemple.

abecedism – cuvânt format din iniţialele cuvintelor unei fraze.

abibliofobie – teama de a rămâne fără cărţi de citit. Apare de obicei la sfârşitul vacanţelor.

adoxografie – materiale bine scrise despre subiecte banale  – vezi bloguri. Termen inventat in secolul al 19-lea ca formă de exerciţiu retoric.

agrafie – incapacitatea de a scrie; afecţiune care poate fi asociată cu:

alexie – incapacitatea de a citi.

admanuensis – cel care jura cu mâna pe Biblie, a nu se confunda cu:

amanuensis – cel care scrie după dictare; scrib, secretară. Persoană angajată special să ia notiţe. Fiecare student este, la un moment dat, aşa ceva.

B

bibliognost – persoană foarte titrată sau cu foarte multe cunoştinţe din domeniul cărţilor. Starea către care aspiră în mod ideal orice bibliotecar.

bibliolatrie – idolatrizarea Bibliei sau a altor cărţi.

bibliomanţie – metodă de divinaţie prin deschiderea unei cărţi la întâmplare. (exemplu: deschide cea mai apropiată carte la pagina 45 şi primul paragraf îţi va vorbi despre viaţa ta sexuală).

bibliofilie – dragostea faţă de cărţi şi de citit.

bibliofobie – teama faţă de cărţi şi citit.

bibliotaf – cel care ţine cărţile sub cheie, ascunzându-le (biblio + Gr. tafos, mormânt).

bibliobibul – cel care citeşte prea mult, cel care se îmbată citind (biblio + Lat. bibulous = băutor, bibere= a bea) (un termen inventat în 1957 de H.L. Mencken).

biblioclast – cel care manifestă tendinţa patologică de a distruge sau mutila cărţile (biblio + Gr klasmos, a distruge).

biblioclasm = libricid – distrugerea (eventual ceremonială sau demonstrativă) a cărţilor.

bibliomanie – mania de a avea şi aduna cărţi; adj. bibliomaniac.

bibliofag – şoarece de bibliotecă.

bustrofedron – sistem de scriere antică în care se alterna la fiecare rând scrisul de la stânga la dreapta cu cel de la dreapta la stânga, aşa cum ară un bou câmpul. Cuvintele erau scrise invers, iar literele erau în oglindă.

C

cacograf – persoană care scrie prost, urât (de mână) şi/sau cu greşeli; subst. cacografie.

cacozelie – afectare a pronunţiei, a vorbirii sau a scrierii; pedanterie excesivă, asociată cu folosirea emfatică a unor termeni din alte limbi (exemplu: discursul Chiriţei).

chirospasm / grafospasm – durerea de care suferă cei care scriu mult de mână.

cacoethes scribendi – nevoia irezistibilă de a scrie pe loc; scripturism; înrudită cu cacoethes loquendi (nevoia de a vorbi imediat).

colportor – azi, în româneşte, 1. Cel care răspândește știri, zvonuri etc. (false). 2. (Înv.) Negustor ambulant, dar în franceză colporteur avea înţelesul mai specific al  vânzătorului ambulant de cărţi religioase.

F

foliofag – persoană care mănâncă file de cărţi. Se mai întâmplă, şi nu doar la căţeii lăsaţi singuri acasă. N-aţi citit povestea The Incredible Book Eating Boy, a lui Oliver Jeffers?

G

graptomanţie – ghicitul în scrisul de mână. A nu se confunda cu grafologia (studiul scrisului de mână)

grimoar – Formular care cuprinde formule magice de vrăjitorie. (Fig.) Discurs obscur; carte, scrisoare ininteligibilă.

I

incunabul – exemplar dintr-o carte tipărită în primii ani ai introducerii tiparului; carte foarte veche (şi preţioasă).

incunabulist – colecţionarul de incunabule.

M

miscelaneu – rubrică în unele publicaţii sau volume care are un conţinut variat şi care aparţine, de obicei, mai multor autori.

N

nictograf / tiplograf – sistem de scriere pe întuneric, cu ajutorul unor decupaje care creează linii şi puncte. Un fel de stenografie oarbă combinată cu morse. Sistemul a fost inventat de Lewis Carroll, exasperat de faptul că ii veneau ideile noaptea şi ca să le pună pe hârtie trebuia mereu să aprindă lampa ca să vadă ce scrie.

P

pogonologie – carte, tratat despre bărbi

pneumatografie – scriere automată (dictată de spirite)

S

stihomanţie – bibliomanţie

Cine mai ştie asemenea cuvinte grele despre cărți în română? Sau, ca să încheiem pe acelaşi ton cu care am început, ce cuvinte grele despre cărţi aţi inventa? Acum, pe loc, fiţi scripturienţi! … Scripturişti?