Titlul v-a indus probabil puțin în eroare. Cu toate acestea, pentru autoarea care a scris până acum numai literatură pentru copii (seria Harry Potter), Moarte subită / The Casual Vacancy reprezintă într-adevăr primul roman pentru adulți… deși nu în sensul xxx al cuvântului.

Ce ar fi putut s-o mâne iarăși la scris pe autoarea despre care ziarele apreciau încă de acum 10 ani că ar fi mai bogată decât regina Angliei? Ce ar fi putut să o determine să scrie de această dată un roman pentru oameni mari și mai ales să aleagă un subiect atât de plictisitor și insipid precum micile frecușuri între locuitorii unui orășel de provincie și goana după un loc în consiliul local?

După cum zice ea însăși,

“I desperately needed to write this book. Not because I wanted to prove anything, not because I felt I had to write a novel for adults. None of that. You know, people ask me that sort of question a lot. I’ve never sat down to write anything, thinking, ‘What am I proving today?’ Never. It’s just not how I would write…. That was just a story I really wanted to tell.”

Și, în altă parte, continuă:

“When I did start writing it I was aware that I was doing a contemporary version of what I love, which is a big, fat 19th Century novel set in a small community.”

Cu siguranță, Rowling nu e nici Dickens, nici Hardy, nici vreo George Eliot. Ce i-a ieșit însă, deși nu va face istorie și nu se va studia în manualele de literatură, este un roman complex (a big fat novel într-adevăr), cu acțiune pe multiple planuri, plasată într-un orășel provincial din Marea Britanie.

Povestea nu e fermecătoare și nu o ajută nici stilul scriitoarei, rece, lipsit de blândețe sau de suplețe (la un moment dat pare chiar personală atitudinea față de propriile personaje). Subiectul e istorisit din punctul de vedere al scriitorului omniscient, care știe tot ce mișcă în orașul său fictiv și știe și fiecare gând al personajelor, lipsind cititorul de orice semn de întrebare, servindu-i realitatea, rece, pe tavă.

Iată ce se întâmplă în big fat novel-ul lui JK Rowling pentru oameni mari.

Rolurile sunt jucate de 7 familii și câteva zeci de personaje, al căror șir l-am cam pierdut timp de vreo 200 de pagini (cartea trece de 400):

Middle class

– familia Fairbrother, the fairest of them all, cum zice povestea, cu care începe istorisirea, prin moartea subită a lui Barry, membru de cinste al consiliului local și cetățean de vază al orașului de provincie Pagford din Marea Britanie; soția Mary și copiii Declan, Niamh, Siobhan, Fergus.

– familia Wall (prietenă cu Fairbrother): Colin “Cubby”, directorul liceului, Tessa, psihologul liceului, și fiul Stuart “Fats”.

– familia de indieni sikh Jawanda (și ei prieteni cu Fairbrother): Vikram și Parminder, amândoi medici, și copiii Rajpal, Jaswent și Sukhvinder.

– familia Mollison (nu prea prietenă cu Fairbrother): Howard, proprietarul băcăniei, soția Shirley, fiul lor Miles, candidat la locul din consiliu lăsat liber de moartea lui Barry, și soția lui Samantha, plus fiicele Libby și Lexie.

Working class

– familia Price (nu prea prietenă cu nimeni): Simon, Ruth, asistentă medicală, și fiul lor Andrew, prieten cu Fats.

– familia Bawden, recent mutată de la Londra: Kay, asistent social și fiica ei Gaia, prietenă cu Sukhvinder.

Underclass

– familia Wheedon: bunica Nana Cath, nepoata drogată Terri și copiii ei Robbie și Krystal (prietena lui Fats).

Barry Fairbrother moare în primele pagini, lăsând oameni triști în urmă și un loc liber în consiliul local. După locul liber încep să alerge Colin, Miles și Simon, sprijiniți (sau sabotați) de familie și “prieteni”.

În paralel cu animozitățile adulților, secțiunea adolescentină are parte de dramele și învrăjbirile ei, spre deliciul penei scriitoarei, care se simte iarăși în largul său în mijlocul poveștilor cu și despre adolescenți, chiar dacă aceștia sunt lipsiți de orice urmă de magie sau de frumusețe sufletească, meschini, răzbunători, suicidali, deprimați, cu tendințe de automutilare sau violenți, umbre ale adulților care vor deveni.

O bună parte din roman are loc departe de casele aranjate și conservatoare ale clasei mijlocii provinciale, în cartierul mai sărac, nou construit, pentru clasa muncitoare, unde s-a dezvoltat și underclass-ul, reprezentat aici de mizerabila viață a familiei Wheedon, cu o mamă șomeră și drogată, cu un copilaș neîngrijit și murdar și o fiică ajunsă la adolescență făcându-și loc în viață cu pumnii și picioarele.

Stilul meticulos în care autoarea se apleacă asupra tuturor personajelor sale, poveștile lor, nu neapărat interesante, ci obișnuite, ca ale oricărui om, decorul bârfitor al orașului de provincie, toate acestea mi-au adus mereu în fața ochilor un serial de familie tip Hallmark, în care nu se întâmplă neapărat ceva, dar are personaje reale și poveste adevărată, așa că te prinde. M-am amuzat să citesc apoi că The Casual Vacancy va fi adaptat pentru un serial tv la BBC.

 

The Casual Vacancy a fost tradus deja în limba română sub titlul Moarte subită la Editura Trei. 448 de pagini, 62 de lei.

Dacă preferați versiunea în engleză, ea se găsește la Nautilus la deloc prietenosul preț de 120 de lei. E mai ieftin să o comandați de pe Amazon.

Cristina Petrescu

fotograf profesionist, jurnalist cultural, fost redactor șef la Metropotam.ro


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *