O bursă de nouă luni la Cairo, alături de alte colege din România, este ocazia perfectă pentru o tînără absolventă a secţiei de arabă de la Universitatea din Bucureşti să descopere Egiptul la începutul anilor 2000. Cazată la un cămin pentru studenţii străini veniţi să înveţe limba arabă, reuşeşte pe parcurs să se amestece printre locuitorii capitalei, să le înţeleagă cultura şi obiceiurile, să savureze mîncarea şi băuturile locale, dar şi să viziteze alte locuri din Egipt, de la Alexandria la Luxor şi de la oaza Siwa la Muntele Sinai. Iar araba literară pe care o aprofundează la universitate este completată de limba vorbită de oamenii obişnuiţi, mult simplificată şi greu de înţeles pentru cei care au studiat doar pe băncile facultăţii. Nopţi albe este o carte despre locuri, istorii şi personaje dintre cele mai diverse, dar şi despre prietenii legate între străini aflaţi departe de casă, o carte despre un altfel de Egipt, văzut aproape din perspectiva localnicilor.
Volumul va fi lansat la Târgul Internațional Gaudeamus duminică, 26 noiembrie, de la ora 13:00, la standul Editurii Polirom. Invitați, alături de autoare: Laura Sitaru, George Grigore, Peter Sragher.
„Nopţi albe”, de Oana Păun – fragment
Colecţie: Hexagon. Cartea de călătorie
Editura Polirom
Carte publicată şi în ediţie digitală
328 p.
Sahlabul se dovedi a fi sub aşteptări, deşi aşteptările au fost lungi sau poate tocmai de aceea. Gustul şi mirosul amintiră totuşi vag de sahlabul din Tahrir, pe care îl luăm ca reper, fiind primul. În Tahrir am băut sahlab prima dată la etajul unei cafenele cu ferestre spre piaţă. Am stat toate cu picioarele atârnând din scaunele de bar şi cu ochii pe geam, la cea mai mare piaţă din cel mai mare oraş pe care l-am văzut, şi am tăcut. Era unul din momentele în care te întrebi dacă e adevărat ce se întâmplă. Apoi cineva a spus, cel mai sigur Luiza: „De ce nu avem şi în România sahlab din ăsta?”. Şi toată lumea a fost de acord. Imaginea celei mai aglomerate pieţe din Cairo, cu luminile care începeau să se aprindă şi cu maşini claxonând grăbite în stânga şi-n dreapta, ei bine, imaginea asta îndepărtată a oraşului îmi aduse o mică durere în piept, ca şi când în acelaşi timp mi-ar fi dor de un loc şi n-aş vrea să plec din altul. Ca şi cum viaţa trece foarte încet şi, în acelaşi timp, prea repede. Ca şi cum, pentru o clipă, aş avea imaginea de ansamblu dinaintea morţii şi aş realiza că la masa asta cu muşama, la lumina unui neon atârnat într-un palmier, am fost cu adevărat fericită.
Oboseala născoceşte poveşti de adormit copiii şi acum i se năzări că nu o să ne mai întoarcem niciodată acasă. Vom rămâne aici, femeile din sat or să ne înveţe să coasem petice colorate şi să facem corturi din ele. O să ne crească părul lung, lung şi o să purtăm rochii brodate. O să mâncăm măsline verzi şi lipii, iar seara o să bem sahlab. Toţi de acasă vor povesti despre noi până când într-o zi ne vor uita. Noi îi vom fi uitat de mult, pentru că soarele deşertului nu-ţi lasă loc pentru gânduri triste, iar seara, cum te bagi în pat, imediat vine somnul. Viaţa se va simplifica la limită, întocmai ca acum, când Andrea soarbe din sahlab tăcută, iar Laura răsuceşte pe degete săculeţul din piele atârnat la gât, în care încă nu a găsit nimic important de purtat, Ana regizează traseul de mâine fumând, iar Adina doar fumează, pentru că nu are nimic de povestit. Cu timpul chiar nu vom mai avea nimic de povestit şi vom tăcea ca acum.
Nu mai ştiu de când suntem în ţara asta. Timpul îmi cere să-mi amintesc de el, dar reperele se amestecă la fel cum se amestecă limbile străine la masa vecină. Am putea să fim din Italia sau din România şi la fel de bine am putea să fim din Cairo sau dintr-o oază în care se bea sahlab ca la Cairo.
Despre Oana Păun
Oana Păun a absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii din Bucureşti, specializarea arabă-engleză. În anul universitar 2000-2001 a beneficiat de o bursă de studiu în Cairo. În 2015, a publicat la Editura Smart Publishing volumul de povestiri Decalog personal.
