După debutul cu volumul de poeme „Rock în Praga” (2011), Andrei Zbîrnea revine la Editura Herg Benet, cu o poezie a deconstrucţiei şi a disipării eului în haosul tot mai derutant al lumii contemporane, fără să îi imprime o notă de lamentaţie. În „#kazim (contemporani cu primăvara arabă)” (2014), prin vocea personajelor Ásha și Kazim, poetul devine pur şi simplu un observator al realităţii şi, departe de a merge în căutarea timpului pierdut, încearcă să ofere o soluţie personală pentru adaptarea la noul mediu fragmentar în care trăim. Andrei Zbîrnea propune o poezie a prezentului, pe care nici nu-l urăşte, nici nu-l iubeşte, ci şi-l asumă cu maturitate, încercând să-i descopere şi părţile bune, şi cele rele, un prezent în care este loc pentru orice, dar în care s-au şi spulberat toate siguranţele anterioare. Este o lume a violenţei acceptate tacit, dar în care poate încă să îşi mai facă loc un strop de poezie. O poezie a contemporanilor cu protestul, cu violenţa, cu totalitarismul ce a căpătat feţe noi, cu uriaşa deschidere a tehnologiei.
Volumul este structurat în trei părţi, cu fiecare dintre ele realizându-se o scufundare şi mai profundă în „second life”, adică în chiar realitatea alternativă în care ne place tot mai mult să ne refugiem. „Zabrinskie Point”, prima parte a volumului, trasează aproape brutal cadrul noii realităţi: viaţa pare un meci de tenis (eventual un meci de tenis pe calculator), iar primul set te aruncă direct în noua realitate a dezintegrării: nu alegem pastila roşie, nu preferăm pasul curajos al îmbrăţişării realităţii aşa cum este, ci alegem pastila albastră, a minunatei ignoranţe, ce ne oferă confortul călduţ al traiului de azi pe mâine, în care nu trebuie să-ţi ridici probleme majore. Andrei Zbîrnea critică extrem de subtil anumite aspecte ale epocii contemporane, cum ar fi dependenţa de calculatoare, ce riscă să ne transforme pe noi înşine în nişte maşinării, incapabili chiar de a mai recepta la intensitate normală evenimente dramatice: revoluţiile nu vor mai nici măcar date la televizor, vor fi pur şi simplu distribuite pe Tweeter. Am depăşit de mult Visul American, atât de acerb criticat şi el, căzut în derizoriu şi deconspirat pentru ipocrizia sa. America nu mai este de actualitate, spune poetul (întrebarea ar fi ce a mai rămas de actualitate?). În principiu, nimic nu pare a ne mai impresiona, actualitatea se epuizează în câteva like-uri şi după câteva comment-uri anemice. Poemele din „Zabrinskie Point” sunt poeme ale anulării oricărei siguranţe, în acest secol în care orice statistică dă greş.
Andrei Zbîrnea realizează un puzzle al caracteristicilor epocii noastre, ce pare a oferi condiţiile pentru o viaţă pe shuffle. Nu mai avem răbdare pentru nimic, am pierdut plăcerea aşteptării, în condiţiile în care orice poate fi procurat la distanţă de un simplu click pe uTorrent. Epoca noastră, un mix de Wikileaks, Irak, Afganistan, UEFA, Breivik etc., te face să te simţi „ca şi cum ai fi dincolo şi dincoace de ecran”. Şi singurătatea atinge un nou nivel, par a sugera poemele lui Andrei Zbîrnea: alegem de bună voie singurătatea, o stare poate paradoxală în plină epocă a social media. Poemele din „Zabrinskie Point” nu doar realizează o radiografie a prezentului, ci oferă şi anumite puncte de reper, căci Andrei Zbîrnea nu este un poet al pierderii iremediabile a speranţei şi nici al lamentării. Consemnările sale nu conţin şi nota de disperare în faţa realităţii, ci doar îndeamnă la o plasare justă şi matură în contextul dat: „Nu încerca să prinzi mereu trenul potrivit la ora potrivită” (bun sfat, în aceste vremuri când ne este atât de greu să ne oprim din goana noastră nebunească înspre nu se ştie ce);
Este foarte tentantă o lectură de identificare, poţi să ai impresia că acest volum de poezie este o autobiografie a cititorului. Câţi oare dintre noi nu se vor recunoaşte în versul „o lume în care nu mai priveşti cerul, ci pozezi zidul pe care e scris asta şi urci pe facebook”?
„apropie-te
confesiunea este singura ta armă
în noaptea asta ai ucis un cabotin nu ai avut de ales
scalpul lui era plin de fluturi ieşeau cu miile
miroseau a iarbă proaspătă
a fân
şi a pandişpan.”
În partea a doua, „Fractali”, ne apropiem şi mai mult de realitatea în care ne lăsăm voit atraşi, în plin consumerism, în care obsesia pentru imagine depăşeşte nevoia de autenticitate. Citând din Riverside, Andrei Zbîrnea aminteşte că „ne facem autoportretele străduindu-ne să ascundem umbrele”. Ne zbatem să oferim lumii o imagine cât mai atractivă, luminoasă, uitându-ne umbrele, aşa cum Faust şi-a vândut sufletul. Suntem nişte poze frumoase de profil, fără nuanţe sau riduri, într-un panopticum în care fragilitatatea nu-şi mai are locul. Andrei Zbîrnea alege clarobscurul, căci în această lume cu semn întors, lumina nu mai este neapărat conotată pozitiv. Interesant este cum poetul ştie să deschidă câte o breşă de „clarobscur”, adică de încărcături pur poetice, în acest proces-verbal al lumii care se zbate între „reality show şi reality blow”, ducând firul către o „poveste construită din bucăţi de chihlimbar”.
„Anafilaxie”, ultima parte a volumului, aduce direct în discuţie ideea de second life, în care nici măcar amintirile nu mai sunt ceva sigur, confundându-se prea uşor cu momentele inventate. Anafilaxia este caracteristica supremă a paroxismului lumii contemporane: primim tratamente de şoc cu ştiri care se schimbă la fiecare minut. Nu trebuie să ne aşteptăm la prea multă îngăduinţă în această a doua viaţă, care a înlocuit-o pe cea „reală”, căci în acest meci de tenis în care probabil se luptă viaţa reală cu „second life”, „ultimul smeci vine mereu lipsit de eleganţă”.
Andrei Zbîrnea face poezie din realitatea imediată, disecând-o lucid şi ironic, cu precizia unui cibernetician care ştie să codeze lumea într-un limbaj perfect recognoscibil noii generaţii. O poezie fractalică, pe alocuri absconsă, cu o alternanţă melodioasă de armonii şi dizarmonii, „#kazim” este însăşi poezia născută din zbaterile celui care încearcă să înţeleagă această minunată lume nouă.
Andrei Zbîrnea, „#kazim (contemporani cu primăvara arabă)”, Editura Herg Benet, 2014. Comandă cartea de la Cărturești!
