„Sorin Lucaci scrie o poezie narativă, ludică și destul de limbută – greu să ții pasul cu acest autor care are o deosebită ușurință de a crea imagini poetice, de a mixa diferite registre de scriitură, totul cu o poftă și o exaltare care, împreună cu celelalte calități ale scrisului său, îl plasează printre puținii descendenți ai lui Petre Stoica din poezia românească de azi.”

Claudiu Komartin

„Narative și lungi, animate de plăcerea de a vorbi a unui om cu o curiozitate omnivoră (de la antilopele impala la ceaiurile cu ghimbir, de la Natalie Wood la berile trapiste, totul pare să îi catalizeze imaginația), poemele lui Sorin Lucaci sunt, de fapt, documentele unui om care încă mai crede în inimă, care îi adnotează și glosează obsesiv mișcările și tropismele secrete.”

Radu Vancu

„Poezia lui Sorin Lucaci e simplă. Poetul nu-și caută cuvintele, le lasă să ajungă la el, fără să le cheme pe unele și să le respingă pe altele, într‑un soi de întâlnire democratică, dar civilizată, cu limbajul nostru – și cu imaginarul nostru – de toate zilele.”

Alexandru Matei

„Se spune ca arta fotografică este un tip aparte de sculptura în lumină. Cu siguranta, fotografia lui Paul Suciu reprezintă, în același context metaforic, o interogație retorică privitoare la realitate, la componenta onirică a acesteia. Putem vorbi la fel de bine despre un sistem poetic de gândire vizuală.”

Mihai Plămădeală

„Nu știu cum este să experimentezi o călătorie șamanică în lumea de dincolo, ca urmare a ingurgitării băuturii sacre ayahuasca, dar cred cu tărie că poemele și fotografiile realizate de Sorin Lucaci și Paul Suciu au darul de a funcționa în acest registru al călăuzirii spre un tărâm delicat, diferit și mântuitor. În orice caz, efectul terapeutic al parcurgerii cărții lor, Povești cu o pisică roșie și alte reverii, mi se pare unul de o autenticitate greu de contestat. Este, poate, calitatea de căpătâi a lucrului săvârșit laolaltă de acești doi inspirați artiști.”

Valentin Protopopescu

„Povești cu o pisică roșie și alte reverii”, de Sorin Lucaci și Paul Suciu – fragmente

Colecția „Confluențe”
Editura Herald
144 p.

ca un beduin
crescător de cămile

curând se va lăsa
întunericul peste oraş,
pisicile în călduri vor mieuna prelung
pe la colţurile caselor proaspăt văruite,
visul de a mă-ncălzi
la pieptul tău și iarna asta
s-a destrămat la fel de firesc,
acum îmi poartă umbra bolnavă
printre femei desperecheate
și nestatornice
cu aceeași fermitate
cu care caut o bucată de pâine;
în dreptul zilei de miercuri stă scris
numele meu
şi-n dreptul numelui meu cu litere de de-o şchioapă:
sunt un bărbat singur;
spinarea arcuită și frumoasă
a unei rugăciuni
mă îndeamnă la puţină reflecţie,
la puţină pocăinţă;
e timpul să facem un mic bilanţ,
e timpul ca fiecare să fie responsabil
pentru propriile sale decizii
ca un beduin
crescător de cămile şi capre;
voi traversa deşertul
ca un înger ascuns
într-un bob de nisip,
voi cunoaşte lumea.

Cămașa

atunci când îmbraci cămașa mea
albastră cu carouri mov,
se face puțină,
doar puțină căldură în casă;
liniștea își ascute unghiile
neverosimil de frumos,
ca și cum am sta întinși
amândoi pe pat
fără să scoatem o vorbă,
iar mâinile noastre jucându-se în aer
s-ar transforma în umbre
de păsări pe perete.

spectacol de pantomimă

atunci când bei ani în şir,
moartea devine previzibilă
ca un meci de fotbal,
deşi Dumnezeu nu îngăduie
nicio tranzacţie cu morile de vânt;
mimăm viaţa
ca într-un spectacol de pantomimă,
trăim din cârpeli,
ne peticim zilele cu câte
un cântec de inimă albastră,
cu câte o bere şi apoi încă o bere,
până ajunge să curgă prin venele noastre
bere, şi nu sânge,
iar în dreptul inimilor
să purtăm ecusoane
pe care stă scris „nu intrați! câine rău”
doar pentru tine, draga mea viaţă
sunt disponibil în fiecare seară
între orele 9 şi 11 p.m.

premiul nobel pentru pace

am fost anunţat printr-o scrisoare oficială
că anul acesta voi fi nominalizat
la premiul nobel pentru pace
pentru întreaga activitate pacifistă;
faptul că am militat fervent ani în şir
pentru drepturile marmotelor,
castorilor, suricatelor şi dihorilor domestici
mi-a adus o oarecare notorietate;
am luptat împotriva violenţei conjugale
la hamsteri şi la alte rozătoare de casă,
mi-am tatuat spatele, pieptul şi chipul
cu dragoni uriaşi care scoteau flăcări pe ochi,
mi-am tatuat degetele de la mâini şi de la picioare
cu aripi de înger cu frunze de bambus şi flori de câmp
domnule poet, e 5:00 dimineața,
trebuie să vă schimb perfuzia
şi să vă luaţi pastilele.

viaţa se pișă pe tine cu graţie

stai ca prostu’
și aștepți zile-n șir
să-ți crească aripi pe umeri
și știi că n-o să-ți crească niciodată,
dar tu te-ncăpățânezi să crezi că-ți vor crește
și vei vedea tot giuleștiul de sus,
panoramic funambulesc,
sus de tot,
și aștepți, aștepți
și la un moment dat vezi
cum de la înălțimea etajului 3
al unui bloc de garsoniere
viața se pișă pe tine cu grație.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *