Cum tocmai ne clătiserăm ochii şi ascuţit poftele cu Bucătăriile lumii, am zis să vă facem şi vouă poftă cu ceva exotic. Şi am procedat mainstream: când spui exotic, spui mai ales Asia, cu destinaţia majoritară Thailanda. Acum, sincer, nu m-aş fi uitat prea mult la reţetă dacă nu-mi plăcea, dar niciodată nu pot zice NU când vine vorba de mâncare asiatică, ori cea din nordul Thailandei îmi trezeşte şi acum nişte furnicături plăcute în vârful limbii.

Urmează Pui cu lapte de cocos şi curry. Aşadar, am luat puiul întreg, l-am ciopârţit şi am început să pregătesc ingredientele. Reţeta spune aşa:

un pui de 1.6 kg, tăiat în bucăţi
2 linguri de praf de curry
250 g de ceapă
250 g de roşii
250 ml lapte de cocos
2 linguri de nucă de cocos rasă
6 fire de coriandru
2 linguri de ulei de arahide (de care chiar nu am găsit, aşa că am folosit ulei de măsline)
sare fină

Eram destul de sigură că nu voi găsi ulei de arahide (oricum, îmi amintesc că în Thailanda se gătea în general cu ulei de palmier), aşa că am folosit ulei de măsline. Şi cu coriandrul proaspăt e mai complicat, nu e în toate marketurile (după al 2-lea magazin eu am cedat), cel mai des îl găseşti la pungă, sub formă de seminţe, din care poţi pune cam jumătate de lingură, pentru că e foarte aromat. Lapte de cocos se găseşte la cutie de 250 ml cam peste tot, iar nuca de cocos la fel, rasă în punguţe pentru prăjituri.

Toate ingredientele aşteptau să sară în oală.

Odată puiul ciopârţit, am tocat ceapa solzi şi m-am ocupat de roşii: trebuia decojite, aşa că le-am trecut prin apă clocotită, le-am scos repejor, le-am decojit şi am început să le toc. În carte scrie să păstrezi doar pulpa de roşie, să arunci seminţele, apoi să tai pulpa cubuleţe. Acest lucru e imposibil dacă roşiile sunt coapte, moi, aşa că am ajuns să le toc uşor.

Într-o oală pe care vă bazaţi că nu se lipeşte mâncarea am pus uleiul de măsline (nu 2, ci 4 linguri, pentru că era ceva ceapă). Am călit un pic ceapa în el şi apoi am aruncat peste bucăţile de carne, cu cele 2 linguri de curry. După 5 minute în care dădeau semn că se prind, am turnat cutiuţa de lapte de cocos şi roşiile tocate. Instant în bucătărie a început să miroasă a Asia.

Acum e momentul să puneţi şi coriandrul boabe, în caz că nu aţi găsit proaspăt. Dar, dacă nu vreţi să fie totuşi prea aromat (având în vedere că avem deja curry şi lapte de cocos) puteţi sări peste.

Aşa arăta după ce totul ajunsese în oală.

În oală, la fiert, le-am lăsat 45 de minute (cât recomanda şi reţeta), însă oala mea, deşi de teflon şi deşi supravegheată prin amestecare constantă, a fript un pic mâncărica pe fund (atât căt să nu miroasă a ars). Apoi mi-am dat seama că în nici un caz nu vor arăta ca în poza din carte, nu ar fi avut acum: în fotografia alăturată reţetei carnea arată uscată, ca şi cum ar fi fost trecută prin tigaie/wok (după fierbere) cu nuca de cocos rasă. La mine urma să fie un pui bine fiert cu sos aromat şi bun, cum des mâncam prin Thailanda, tot amestecând în el orezul.

Încă ceva: la final se recomandă ca nuca de cocos să fie trecută printr-o tigaie, până se rumeneşte, apoi se presară peste pui. Eu nu am făcut asta, pentru că nu mă omor după nuca de cocos (mai ales când laptele de cocos e deja în ecuaţie). Însă cei care vibrează la mâncăruri cu gust dulceag e bine să o facă. Mai mult: dacă vreţi ca bucăţile de pui să arate mai a pui Tandoori decât a pui fiert în mirodenii din Asia de sud-est, treceţi prin tigaia cu nuca de cocos bucăţile de carne şi vă hotărâţi voi în farfurie dacă vreţi şi din sosul rămas în cratiţă… măcar pentru orez.

Puiul meu a arătat aşa.

A fost foarte foarte bun, aproape ca cel de la mama Thailanda acasă. Cum nu o să vezi pui în Asia fără orez lângă, mi-am făcut orezul preferat, cu chimen. Este un fel pe care-l dai gata (cu tot cu tocat şi fiert si dres) într-o oră şi jumătate. Noi l-am mâncat la cină.

Zi exotică şi spicy să aveţi, plină de pofte bune 🙂

2 comentarii
  1. Alina PurcaruAlina Purcaru

    Eu am avut coriandru in ghivechi, si l-am crescut ca pe busuioc, pana cand s-a suparat si s-a culcat la pamant. Drept e ca se poate sa fi si uitat sa-l ud cum trebuie si am impresia ca trebuia rarit! Dar ideea e ca exista sanse sa ai planta la indemana; pur si simplu incerci sa pui cateva seminte in pamînt si vezi ce se întîmplă! ademenitor puisorul asta!

    Reply
  2. Mădălina GeorgescuMădălina Georgescu Post author

    Intr-adevar plantutele astea (coriandru, rpzmarin, cimbru, menta etc.) trebuie tinute mereu proaspete, in ghiveci. E si mancarea mai buna, miroase si mai bine in casa, si stii de unde sa le iei 🙂

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *