Tag: mihail sebastian

Sergiu Negulici și Ioana Nicoară despre „Splendida Moarte Accident”: „Relația între animație și poezie a existat întotdeauna”

Splendida Moarte Accident e un scurtmetraj de animație superb, unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am văzut eu în ultima vreme. Original din punct de vedere al tehnicii folosite, al scenariului și regiei, emoționează, suscită și ridică o sumedenie de întrebări, totul în doar cincisprezece minute. Dacă nu mi-ar fi teamă că e prea uzat termenul sau că poate suna prea emfatic, i-aș spune operă de artă. Orișicum, vă îndemn să mergeți să-l vedeți mâine, 8 februarie, de la ora 19:00, la Galeria Annart, acolo unde va fi vernisarea expoziției dedicate construcției, atât ca poveste, cât și compoziție vizuală (detalii aici - expoziția și filmul pot fi văzute și pe 9 și 10 februarie, în același loc, între orele 11:00-19:00). Nu de alta, dar are toate elementele necesare pentru a-i fi pe plac unui bookaholic: poveste faină, anticariat, scrisoare (de dragoste), dadaism, poeți și poezie, hârtie, cuvinte ș.a.m.d. Citeşte tot articolul


Mihai Zamfir și romanul literaturii române: „O istorie stilistică a literaturii române nu s-a mai făcut” (interviu)

Întâlnirea cu profesorul Mihai Zamfir vine și definitivează un profil pe care cărțile lui îl promit ferm. Eleganța intelectuală, finețea argumentării nu sunt nici pe departe numai niște efecte de condei, ci aparțin personalității lui, simultan erudită și fermecătoare. Toate acestea au transformat interviul într-un dialog. Am preferat forma aceasta unei eventuale recenzii aride. Citeşte tot articolul


Ce cărţi frumoase poţi aşeza pe măsuţa de cafea. Scurt discurs privind utilitatea spaţiului

Cu mult timp în urmă, în oraşul natal, mergeam des la singurul anticariat din oraş - sau, cel puţin, singurul de a cărui existenţă aflasem eu. Acolo am descoperit pentru prima oară, prin clasa a şaptea, vinilurile şi albumele de artă. Acolo am întâlnit pentru prima dată un anticar-librar, un domn în etate care cunoştea toate cărţile din librăria sa fantastică şi pe care aveam să-l ţin la curent, an de an, cu notele luate la examenul de capacitate, la bacalaureat, intrarea la facultate, licenţa, masteratul şi, într-un final, îndrăzneala de a contracta primul credit pentru o casă. Asta da prietenie îndelungată cu librarul preferat! Citeşte tot articolul


Autori în casă, autori acasă – # 7: Andreea Răsuceanu

Există evenimente, oameni și locuri care ne definesc, care ne-au format și pulsează latent sau manifest în ceea ce facem, în ceea ce scriem, în modul în care relaționăm cu ceilalți, în modul în care ne dezvoltăm și trecem prin viață. Există povești pe care memoria ni le „întoarce” în prezent sub o formă mai mult sau mai puțin reală, există imagini puse pe stand by care mai sunt prezente doar în amintirile noastre. Rubrica Autori în casă, autori acasă este un spațiu în care scriitorii se întorc în timp, la primele amintiri din locurile natale, pentru a retrăi farmecul de odinioară al unui trecut personal, pentru a ne dezvălui unde au luat naștere cu adevărat. Andreea Răsuceanu ne aduce aminte că fiecare dintre noi are mai multe reprezentări ale orașului copilăriei, iar timpul real al locurilor pulsează și se propagă dinspre trecut înspre viitor, ca o premoniție.

Citeşte tot articolul

Începuturile literaturii scrise de femei în România – misoginism și atitudini macho sau clișeele bărbaților

Secole de-a rândul, femeile au purtat adevărate lupte pentru a obţine un alt statut social care să depăşească rolurile discriminatorii şi portretele stereotipe de care aveau parte în cadrul societăţii, a cărei „elită” era eminamente masculină. La răscrucea secolelor XIX şi XX se întâmplă şi acest miracol. La Belle Époque a exaltat mitul femeii şi o serie de scriitoare au încercat să realizeze o răsturnare a ideilor referitoare la sexul feminin, la drepturile, obligaţiile şi mai ales la independenţa femeilor. Sunt înfrânte acum o serie de vechi rezistenţe precum ignorarea, respingerea, scepticismul, ironia sau neîncrederea, fără ca prejudecăţile să fie pe deplin spulberate, în special în ceea ce priveşte statutul de femei-creatoare. Citeşte tot articolul

20 de romane românești celebre, scrise înainte de 1989, puse pe hartă

Știți deja că Bookaholic este o revistă online dedicată vouă, dependenților de lectură, care și-a dorit dintotdeauna să vorbească despre cărți relaxat și să folosească, acolo unde a fost posibil, mijloace contemporane pentru a aduce literatura (în special pe cea română) mai aproape de public. Vă amintiți, de exemplu, de vizualul Eminescu #Cool #FB #Iarba sau de Bookaholic în 2014 sub formă de infografic, pentru a da doar două exemple.  Citeşte tot articolul

Aventuri picareşti pe ruta Braşov-Craiova-Chişinău

Destinul romanului Un american la Chişinău al lui Dumitru Crudu [aici, interviul cu el] m-a făcut să mă gândesc inevitabil la soarta manuscrisului Accidentul de Mihail Sebastian, manuscris pierdut sau furat într-o călătorie în Franţa. Dacă Sebastian şi-a pierdut această primă variantă a romanului, eveniment resimţit de el cu puterea aproape distrugătoare a unei tragedii, în cazul lui Dumitru Crudu, manuscrisul iniţial a servit pe post de gaj în contul unor chirii, pentru ca apoi chiar proprietarul să dispară cu tot cu manuscris, fără însă ca acest eveniment să-l descurajeze pe autor în a-l rescrie, la peste zece ani distanţă de acel moment. Rezultatul este o naraţiune vie şi colorată, o ţesătură armonioasă între ficţiune şi realitate, urmărind aventurile unor personaje verosimile pentru spaţiul românesc/basarabean actual, dar care, la un nivel mai profund, se pot încadra în categoria mai largă a picarolui. Citeşte tot articolul

Leny Caler și Mihail Sebastian își spun povestea în ”Marea iubire a lui Sebastian”

Într-un Godot Cafe-Teatru plin până la refuz - ceea ce spune ceva despre spectacol -, într-o seară de iulie cu tunete și fulgere pe fundal, Rodica Mandache (în rolul lui Leny Caler) și Marius Manole (care îl joacă pe Mihail Sebastian), acompaniați de Ana-Ioana Macaria (Corina) și Istvan Teglaș (Ştefan Valeriu), au jucat cu grație și tandrețe ”Marea iubire a lui Sebastian”, în regia Dianei Mihailopol. Citeşte tot articolul

O carte controversată despre o relaţie controversată: „Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian” de Marta Petreu

Mihail Sebastian, pe numele său adevărat Iosif M. Hechter, a fost şi este, fără doar şi poate, unul dintre cei mai controversaţi scriitori ai ultimilor ani. Jurnalul său din perioada 1935-1944, apărut în 1996 la Humanitas, a fost cel care a declanşat tot acest val de interes, iar ultimul care a scris despre destinul acestui scriitor, intrat, în ultimii 50 de ani, într-un con de umbră, este Mihai Iovănel în monografia Evreul improbabil. Mihail Sebastian: o monografie ideologică (Editura Cartea Românească, Colecția „Critică. Istorie literară“, București, 2012). Totuşi, cel mai controversat studiu despre Sebastian rămâne cel al istoricului şi criticului literar clujean Marta Petreu, Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian (Editura Polirom, Iaşi, 2009), un studiu solid, serios, care vizează în mod special perioada 1927-1935, perioadă publicistică fastă pentru tânărul pe atunci Mihail Sebastian, ucenic şi mai apoi editorialist de succes la Cuvântul lui Nae Ionescu. Citeşte tot articolul

În aşteptarea deschiderii de stagiune. „Deschiderea stagiunii” de Mihail Sebastian

Ştiu că stagiunea s-a încheiat, căci, cu mici excepţii, vara, la noi, este necruţătoare cu montările teatrale, dar, cu gândul la deschiderea noii stagiuni, moment de care ne mai desparte puţin mai mult de o lună, m-am consolat cu un alt tip de deschidere de stagiune – cea dintr-o poveste. Destul de puţin cunoscută, nuvela Deschiderea stagiunii a lui Mihail Sebastian vorbeşte despre pasiunea sa cea mai mare, teatrul – teatrul ca punct de sprijin, ca reper, ca ultim simbol al salvării. Citeşte tot articolul

Mihail Sebastian, dincolo de „Jurnal”. Criza identitară şi cum a devenit „huligan”

(continuare a temei de aici) Odată cu accentuarea orientărilor politice ale colegilor săi de generaţie, în anii ’30, suferind de o tot mai acută rinocerizare, Sebastian devine din ce în ce mai marginalizat. Atât cei din lumea literară, cât şi prietenii încep să-l privească drept un intrus, iar dacă până la publicarea romanului De două mii de ani (1935), mocnea izbucnirea unei reacţii de tip antisemit, după acest moment, Sebastian va reprezenta ţinta unor atacuri nejustificate şi stârnite de prefaţa semnată de Nae Ionescu. Atacurile sunt atât de numeroase, încât Sebastian simte nevoia să le strângă şi să le comenteze în volumul Cum am devenit huligan. Citeşte tot articolul

„Misterul Sebastian”, spectacol-document

Când am citit cuvântul „mister”, asociat lui Mihail Sebastian, nu am fost surprinsă şi nici nu mi s-a părut că e o strategie de promovare, căci multe lucruri legate de această figură aparte a interbelicului românesc sunt învăluite în mister: de la felul în care a reuşit să îşi păstreze demnitatea şi chiar încrederea în oameni, în plină furie legionară, şi până la momentul morţii sale – călcat de un camion, pe 29 mai 1945, chiar când se ducea să  ţină prima lecţie de literatură franceză la Universitatea Liberă Democratică. Aşadar, acesta este misterul pe care spectacolul-document „Misterul Sebastian” (care a avut premiera la Teatrul Odeon, pe 18 noiembrie) îl aduce în lumina reflectoarelor, alături de unul mai degrabă de ordin literar: cum a fost posibilă premiera, pe 1 martie, a spectacolului „Steaua fără nume” (în regia lui Soare Z. Soare, la Teatrul Alhambra) într-o perioadă în care evreii nu mai aveau drept de semnătură şi nici să profeseze în anumite domenii: chiar şi prin soluţia de a apela la semnătura falsă a lui Victor Mincu, riscurile tot erau uriaşe. Citeşte tot articolul

Adevăr sau provocare: o anchetă literară despre scriitori şi personaje româneşti

Dacă tot ne-am încumetat la Sf. Valentin, am vrut să facem o anchetă literară şi de ale noastre Dragobete, cumva pliată pe literatura română. Pe alocuri a ieşit amoroasă, în altele ne-am pus prietenii în dubiu, neştiind poate ce ar răspunde. I-am înţeles totuşi - cât de uşor ar fi să îşi provoace scriitorii sau personajele preferate la o rundă de "Adevăr sau provocare"?

Iată ce au răspuns provocării noastre Ana Ularu, Marius Chivu, Florin Iaru, Cosmin Ciotloş, Iulia Militaru, Val Chimic, Andreea Molocea, Dragoş C. Butuzea, Livia Ştefan, Mihai Duţescu şi Cristina Nemerovschi! Citeşte tot articolul


Despre capcanele istoriei cu Lucian Boia: elita intelectuală între 1930-1950

Am citit Capcanele istoriei în timp ce istoria recentă ne prindea în capcană şi pe noi: în 2004 scandam în Piaţa Universităţii pentru un preşedinte, iar în 2012 în aceeaşi piaţă protestam împotriva lui. Democraţia, a spus atunci un prieten, înseamnă libertatea de a te râzgândi. Am înţeles că exact asta a lipsit elitei intelectuale între anii '30-'50, libertatea de a se răzgândi. Pentru că în cel mai tulburat climat politic din istorie de cele mai multe ori alegerea se dădea între Academie şi Puşcărie, opţiunile se polarizau la extreme. Citeşte tot articolul

Prima seară de FILB, cu Mircea Cărtărescu şi Paul Bailey

Miercuri, orele 18.00. La FILB aglomeraţie mare, Clubul Ţăranului plin ochi, că abia mai erau locuri mai spre uşă, iar pe scenă apar primii invitaţi la deschidere:  Bogdan-Alexandru Stănescu, preşedintele festivalului şi reprezentantul British Council, Alis Vasile, care apropo de Ţara adoptivă "a avut onoarea să facă primul preinfarct în România". Apoi rămânem cu Marius Chivu, Mircea Cărtărescu, Paul Bailey şi "vocea din urechea lui Paul Bailey" - traducătoarea. Citeşte tot articolul