Tag: salman rushdie

10 cărți de luat cu voi în vacanța de 1 mai – Paști

Avem o vacanță lungă în față. Zile libere petrecute în natură, la munte, la mare, la pădure, acasă cu familia, fără presiunea deadline-urilor la job și fără răsuflarea șefului în ceafă. Avem timp de citit și ce poate fi mai fain decât să stai pe iarbă, pe nisip sau la terasă cu o carte în mână? Și, pentru că ne-am petrecut mult timp în librăriile din cele mai ciudate locuri căutând ceva bun de citit, am zis ca anul ăsta să fim pregătiți așa că v-am făcut o listă de cărți de luat cu voi oriunde vă duceți.  Chiar așa, pe unde mergeți zilele astea și ce citiți? Citeşte tot articolul

Scriitorii şi religia (I). Ateii şi scepticii

Că tot se apropie o perioadă în care oamenii tind să se gândească mai mult la transcendenţă şi la divinitate, am citit diverse fragmente despre religie ale unor scriitori celebri şi am vizionat videoclipul realizat de Jonathan Pararajasingham (neurochirug care trăieşte în Londra), cu 30 de scriitori vorbind despre Dumnezeu, pentru a vedea în ce raport se situează unii scriitori cu divinul. Este o compilaţie exhaustivă, adunând păreri exprimate de scriitori celebri, în diverse emisiuni, dezbateri sau interviuri, despre Dumnezeu şi divinitate. Printre cei prezenţi, se numără Arthur C. Clarke, Nadine Gordimer, Arthur Miller, Philip Roth, Salman Rushdie, Martin Amis, Harold Pinter. Videoclipul, inititulat chiar 30 Renowned Writer Speaking About God  (despre care v-am mai povestit aici), scoate la lumină păreri mai puţin “ortodoxe” ale scriitorilor, fiind, în definitiv, un omagiu adus raţiunii şi toleranţei. Citeşte tot articolul

Joseph Anton sau Salman Rushdie, o autobiografie

Așteptam autobiografia lui Salman Rushdie, Joseph Anton, cu fascinația morbidă pe care o poate manifesta cineva cu o viață normală față de un scriitor care și-a petrecut 10 ani prin ascunzători, păzit zi și noapte, amenințat și urmărit, din cauza cărții căruia toată lumea musulmană a dat în foc și mai arde mocnit și acum. Citeşte tot articolul

Plăcerea de a povesti: Salman Rushdie, Seducătoarea din Florența

Salman Rushdie se află cu certitudine pe lista celor mai iubiți autori contemporani, multe dintre titlurile sale primind premii dintre cele mai importante, cum ar fi Booker Prize pentru Copiii din miez de noapte sau Whitbread Prize pentru Ultimul suspin al Maurului. Deși este cetățean englez, s-a născut în India, iar atracția Orientului nu lipsește în niciunul dintre volumele sale. Apărut în 2009, romanul Seducătoarea din Florența de Salman Rushdie este un basm care amintește de 1001 de nopți, căci forța de atracție a poveștii este la fel de importantă, ea fiind cea care poate schimba destinele oamenilor. Citeşte tot articolul

Midnight’s Children, filmul. Sneak peek

Timp de vreun deceniu, Midnight's Children a lui Salman Rushdie a fost preferata mea dintre toate cărțile. M-am bucurat tare mult să aud - acum vreo doi ani - că va fi ecranizată de regizoarea Deepa Mehta (de origine indiană, naturalizată în Canada), de care poate ați văzut trilogia elementelor, filmele Fire, Earth și Water (iar dacă nu, e momentul să o faceți, doamna regizor are niște filme tare faine, deloc sub influența Bollywood-ului și fără a o pune pe la Mama India pe un soclu de sacralitate). Citeşte tot articolul

Atunci cînd dragostea împinge la fanatism. Salman Rushdie, „Shalimar the Clown”

La un prim nivel o carte de dragoste, romanul Shalimar the Clown este, în esenţă, o pledoarie pentru toleranţă, punînd accentul pe faptul că tendinţa către fanatism şi alunecările oamenilor în direcţii extremiste sînt mai degrabă provocate de un context socio-politic nefavorabil decît de înclinaţii naturale. Kaşmirul descris de Rushdie este înfăţişat ca un tărîm neverosimil de liniştit şi armonios, parcă atemporal, înainte ca India şi Pakistan să înceapă războiul pentru această zonă. Singurele conflicte care apăreau între satele Pachigam (predominant musulmană) şi Shirmal (predominant hindusă) erau legate de întrecerile culinare, fiecare încercînd să deţină supremaţia. Prieteniile se legau între oamenii dintre cele două sate, indiferent de orientarea religioasă – religia nu este, iniţial, motiv de dezbinare, atît musulmanii, cît şi hinduşii au vederi moderate şi chiar căsătoriile inter-religioase puteau avea loc. Citeşte tot articolul

Avanpremieră: Joseph Anton și două interviuri cu Salman Rushdie de ascultat

Știți ce se întâmplă azi? Se lansează cea mai recentă carte a lui Salman Rushdie, Joseph Anton: A Memoir, iar publicațiile se umplu de păreri, recenzii și interviuri cu autorul. Nu, noi n-am citit-o încă, oscilăm între a cumpăra ebook-ul sau cartea, s-o așezăm pe raftul cu Rushdie. Până ajungem să o citim cu toții, o mică avanpremieră. Joseph Anton este o autobiografie a autorului care stă de vreo două decenii în exil, condamnat la moarte în 1989 de ayatolahul  Khomeini pentru ceea ce scrisese în Versetele Satanice, o lucrare considerată a fi împotriva Islamului, Profetului și Coranului. Citeşte tot articolul

Patru autori indieni de Booker Prize

Man Booker este un premiu literar care se acordă anual celui mai bun roman de limbă engleză scris într-una dintre ţările din Commonwealth, plus Irlanda şi Zimbabwe. Din 1969, de când există, a fost acordat de patru ori unor cetăţeni indieni; se întâmplă ca aceştia patru să se numere printre autorii mei preferaţi, iar aceste romane (într-adevăr meritorii) să fie motivele pentru care i-am citit şi în continuare. Să o luam în ordine invers cronologică. Citeşte tot articolul

30 de scriitori celebri vorbind despre Dumnezeu (montaj video)

Criticii religioși descriu intelectualii ca oameni predispuşi la instabilitate mentală, marşând pe ideea că ar exista o legătură strânsă, în cazul lor, între geniu şi nebunie; aceştia s-ar deosebi de oamenii obişnuiţi prin ateismul lor asumat şi prin indecenţă, având în vedere obiceiurile lor sexuale, promiscuitatea sau celibatul. (sursa) Citeşte tot articolul


Autorii și mass-media: câteva nume peste care nu ai cum să nu dai

Urmărind de ceva vreme ce se întâmplă prin lumea literară din .com și .co.uk, n-am putut să nu observ că există nume care se repetă. Normal, există autori și autori. Unora le place să iasă la rampă, să dea interviuri, să stea pe Twitter, și, în general, să-și dea cu părerea despre diverse. Altora, nu - când a apărut contul fals de Twitter al lui Cormac Mccarthy, au vuit toate ziarele. Nimănui nu-i venea să creadă că un autor atât de retras precum McCarthy (care încă scrie la mașina de scris!) ar putea să facă un asemenea salt tehnologic. Citeşte tot articolul