Tag: comunism

Vremea distopiilor nu a trecut – Ismail Kadare

După ce chiar şi dictatura comunismului începea a fi istorie, Ismail Kadare – scriitor din Albania, unde s-a manifestat una dintre cele mai crunte forme ale dictaturii – venea în peisajul literar cu noi distopii, cu alegorii ale comunismului, ale totalitarismului, în general. Istoria a arătat că experienţe tragice, precum fascismul sau devastarea produsă de un război extins la nivelul întregului pămînt nu pot opri întoarcerea terorii, cu şi mai mare virulenţă. Speranţele în certitudini rămîn reduse la minimum, pericolul fiind extins pînă la pierderea dreptului – considerat, o vreme, inerent – de a mai putea visa, avertizează Kadare în Palatul viselor, un roman care aminteşte de interminabila şi halucinanta birocraţie din Castelul, atmosfera fiind ridicată de Kadare într-un tărîm al oniricului. Citeşte tot articolul

Istoria ca un dans de tango

În fluxul de cărţi despre comunism care au tot apărut în ultimii 10-15 ani, puţine sunt cele care reuşesc să impresioneze – asta pentru că a cam devenit o regulă nescrisă că trebuie să arăţi cât de rău era pe vremea de tristă amintire, iar esteticul trece în subsidiar, căci povestea nu trebuie să exceleze neapărat prin construcţie sau prin conturarea de personaje, ci prin mesaj, obligatoriu anticomunist. Cam supralicitată această temă (şi în literatură, şi în film), dar şi obosită înainte de vreme, căci din ea s-ar fi putut scoate producţii cu mai multă substanţă, aşa cum s-a întâmplat în cazul dramei Holocaustului sau chiar în cazul tragediei de la 11 septembrie (dacă e să amintim doar cartea lui Jonathan Safran Foer, Extremely Loud and Incredibly Close). Astfel că, deşi cu un titlu atractiv şi cu o copertă ce trimite la filmele poliţiste din anii ’50 sau poate la clasicul Casablanca, nu am sperat ca în cel mai recent roman al lui Stelian Tănase, Moartea unui dansator de tango, să întâlnesc în sfârşit o scriitură eliberată de obsesia de a evidenţia ororile sistemului, o carte ce nu îţi mai pune în faţă o pancartă pe care scrie „aşa trebuie să gândeşti şi să simţi despre ce a fost înainte de ’89”. Citeşte tot articolul

Variaţiuni în căutarea literaturii – despre Mircea Nedelciu şi literatura de ieri şi de azi

Când am mers la freshul literar de sâmbătă, 25 februarie, din Club A, la întâlnirea cu Adina Diniţoiu (autoarea cărţii „Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii în faţa politicului şi a morţii”) şi cu pictorul Vasile Mureşan-Murivale (alături de un cristian, Andreea Răsuceanu şi Cezar Gheorghe), m-am dus în special din curiozitatea de a vedea ce înseamnă să stai de vorbă cu un personaj – supremă încălcare a oricărei graniţe în literatură, minunat joc între realitate şi ficţiune. Citeşte tot articolul

10 scriitori-copii

Am citit câte ceva despre copii minune, care de la vârste fragede puteau printr-un geniu supraomenesc să schimbe lumea. Un chirurg de 7 ani, un câştigător de premiu Nobel pentru pace la 12, pictori cărora încă nu le-au dat toţi dinţii, Mozart, Beethoven, Enescu - sunt mulţi prodigy de gen în faţa cărora cei mai catolici-decat-Papa dintre noi îşi fac cruce.

Acesta fiind contextul de-a lungul multor ani, azi ne-am propus să căutăm şi o mână de scriitori care au debutat sau au făcut furori în branşă la vârste la care alţii poate încă silabiseau cu degetul pe carte. Citeşte tot articolul


Despre capcanele istoriei cu Lucian Boia: elita intelectuală între 1930-1950

Am citit Capcanele istoriei în timp ce istoria recentă ne prindea în capcană şi pe noi: în 2004 scandam în Piaţa Universităţii pentru un preşedinte, iar în 2012 în aceeaşi piaţă protestam împotriva lui. Democraţia, a spus atunci un prieten, înseamnă libertatea de a te râzgândi. Am înţeles că exact asta a lipsit elitei intelectuale între anii '30-'50, libertatea de a se răzgândi. Pentru că în cel mai tulburat climat politic din istorie de cele mai multe ori alegerea se dădea între Academie şi Puşcărie, opţiunile se polarizau la extreme. Citeşte tot articolul

Nora Iuga: “Ce să fac, gândesc cam anarhic” (interviu)

Nora Iuga este ori Poetul nemuritor, ori un gen de curious-case-of-Benjamin-Button al literaturii noastre. De fiecare dată când o revăd este un om mai tânăr și mai plin de viață. Probabil dacă nu ar fi împlinit recent venerabila vârstă de 81 de ani, am fi întâlnit-o pe străzile din centrul Bucureștiului, protestând cot la cot cu cei tineri.

Am avut șansa să îi iau un interviu între două lansări. Prima a marcat ieșirea oficială pe piață a Conversației cu Nora Iuga, despre care am povestit săptămâna trecută, iar cea de-a doua va veni în februarie, când scriitoarea octogenară va scoate de sub tiparul Editurii Cartea Românească un nou volum de poezii ("Petrecere la MontRouge"), un ciclu-experiment, precum însăși l-a numit, în care versurile ar fi rostite inconștient în timpul somnului de o doamnă și înregistrate de un tânăr secretar... Citeşte tot articolul


Interviu cu scriitorul Lucian Dan Teodorovici: “Mă simt epuizat atunci cînd celelalte munci nu-mi permit să scriu”

Matei Brunul, cel mai recent roman al lui Lucian Dan Teodorovici e un tur de forţă:  narativ, ca implicaţii psihologice, ca reconstrucţie de epocă, miză etică şi stilistică. E o poveste cu timbru grav, în care se strecoară, senin, emoţia şi candoarea, al cărui protagonist e  un marionetist cu o sensibilitate aparte: condamnat la închisoare politică în anii ’50, Matei Bruno suferă o pierdere parţială de memorie şi nu mai ştie nimic despre 20 de ani din viaţa lui. Citeşte tot articolul

Nu se poate fără cartea de bucate Sanda Marin

Toată lumea o ştie, trebuie s-o fi văzut măcar o dată în viaţă (în bucătărie sau la chioşc), cu siguranţă mai multe reţete ale mamei tale de aici veneau. Şi da, Sanda Marin este un brand naţional, unul dintre cele mai longevive, iar în contextul ăsta mărturisirea lui Andrei Pleşu - " în copilărie, credeam că e un singur cuvânt, „sandamarinul”, care denumește o ustensilă cu care poți găti orice" - explică şi mai bine lucrurile. Citeşte tot articolul

Ilf şi Petrov: America fără etaje

Cum arăta America în anii '35-'36? Aş fi tentată să spun că, în linii mari, cam ca acum: aceeaşi ideologie, cu decorurile adaptate postmodern. De altfel, e primul lucru care te izbeşte în plin şi te ia pe nepregătite la cartea acestor doi ruşi care ajung în State, îşi iau un Ford gri şi merg din stat în stat de la Atlantic la Pacific şi înapoi: discernământul, problematizarea firească şi actualitatea discursului critic faţă de un capitalism care începuse deja să şchioapete. Citeşte tot articolul

Nicolae Breban a fost colaborator al Securitatii

Ce facem cu scriitorii colaboratori? Ii vom citi oare la fel? Ii vor trata la fel istoricii literari? Acum il avem pe Breban, ieri il aveam pe Grosan, alaltieri pe Augustin Doinas, maine cine stie cine mai apare. In cazul lui Breban, cumva nu ma surprinde. Breban n-a fost niciodata un asuprit al regimului, a iesit din tara, cartile lui stateau cu onor in librarii. Si turna direct la generalul Plesita, un personaj sinistru al unei istorii negre. Citeşte tot articolul

Despre Comunism si Totalitarism cu Stephane Courtois

Stephane Courtois este unul dintre cei mai cunoscuti istorici contemporani ai comunismului. Printre altele, el este editorul Cartii negre a comunismului, coordonatorului Dictionarului comunismului , autorul cartii Se lumineaza de ziua. Iar daca e sa vorbim despre ororile totalitare de acasa, istoricul francez participa frecvent la evenimente organizate de Memorialul Victimelor si al Rezistentei, la Sighetu Marmatiei, si este rector al Scolii de Vara de la Sighet. Citeşte tot articolul

Interviu Ovidiu Pop: “Deocamdata sunt preocupat sa traiesc”

Are 29 de ani si nu s-ar putea spune ca este la prima abatere fictionala. Inainte de Trickster (2009), a fost Rubik (roman colectiv, 2008). A participat la colectia de eseuri Amintiri din Comunism, a terminat un master in Stiinte Politice la Viena si de curand s-a intors in Bucuresti. Portretul autorului la tinerete include comunism, capitalism, experienta Occidentului si literatura, fireste.

1. Cat timp ti-a luat Trickster?

Doi ani jumate. Asta este perioada in care am fost constient ca scriu un roman. Dar Tricksterul contine si fragmente scrise inainte; poate chiar cu ani inainte. Ar fi insa pretentios sa pretind ca am scris la cartea asta mai mult de doi ani jumate… Citeşte tot articolul