Tag: comunism

Piazza Bucarest, proză daneză şi tăcere

Am descoperit, citind Piazza Bucarest, un scriitor care tratează cu o mare fineţe psihologică portretele de care se ocupă, în timp ce încearcă să le spună povestea. Piazza Bucarest (de Jens Christian Grøndahl, traducere din limba daneză de Carmen Vioreanu, editura Polirom) este o carte a cărei miză principală este, cred eu,  posibilitatea de a ajunge să înţelegi un om şi deciziile lui, şi prin asta, cîte ceva despre tine. Citeşte tot articolul

Greutatea efemerului. Milan Kundera, Insuportabila uşurătate a fiinţei

Dacă citeşti pe Imdb rezumatul celebrei ecranizări după Insuportabila uşurătate a fiinţei (1988), cu Daniel Day-Lewis şi Juliette Binoche, nu o să afli decât că este vorba despre un doctor ceh „cu o viaţă sexuală activă, care întâlneşte o femeie ce-şi doreşte monogamia, iar apoi invazia sovietică le dă peste cap viaţa”. Dacă nu ai citit cartea, nu ştii cum scrie Kundera şi vrei totuşi să afli „despre ce e vorba”, nici nu îţi vei da seama dintr-un astfel de synopsis (şi probabil nici din film, căci Kundera însuşi a fost foarte dezamăgit de această adaptare despre care a considerat că nu reflectă sub nici o formă ideea cărţii, ca urmare nici nu a mai permis alte ecranizări). Dacă la suprafaţă este vorba despre poveştile şi intrigile din viaţa a două cupluri, cartea lui Kundera este relevantă în primul rând prin nivelul „de profunzime”, în care, dincolo de micile (sau marile) drame personale, stă eterna relativitate a tuturor lucrurilor, cea care duce la definiţii total diferite ale aceluiaşi concept. „Femeie”, „tradare”, „muzică”, întuneric etc. pot însemna, pentru două persoane, lucruri la fel de diferite cum sunt albul şi negrul. Citeşte tot articolul

Interviu cu Doru Pop: ”Scriu pentru că mi-e frică de moarte”

În urma lecturării cărții O telenovelă socialistă, vă spuneam că mi-a plăcut tare mult cum a întors din condei Doru Pop perioada comunistă, alegând ca această epocă să fie zgomotul de fundal al volumului său, iar în prim plan să apară căutarea identității, dramele familiale, confesiunile de tot soiul, dureroase, dar importante în formarea eului. Trezindu-mi astfel curiozitatea și interesul (vreau să cred că și vouă), l-am rugat pe autorul telenovelei socialiste să purtăm o discuție despre cartea sa, despre nașterea ei și pericolele autoficționalizării, despre actul scrierii, despre cărțile ce așteaptă pe noptieră și multe altele. Vă invit la o lectură interesantă cu și despre Doru Pop. Citeşte tot articolul

Cel mai enervant narator: ”Garsoniera din pădurea de macarale” de Dan Chișu

Garsoniera din pădurea de macarale,  carte apărută în colecția Strada Ficțiunii la Editura ALL, a doua ediție (prima fiind apărută în 2007, la editura DaKino), este unul dintre romanele lansate la Bookfest 2013 și semnate de omul de televiziune și film, Dan Chișu. Acesta din urmă a mai scris o carte, Singur sub duș, un volum autobiografic lansat în 2005.

Cartea de față are atât plusuri, cât și minusuri, nu mă pot decide dacă să o recomand sau nu - o să vă hotărâți voi după ce lecturați rândurile următoare.  Citeşte tot articolul


Despre absurd, singurătate şi moarte în „Generalul armatei moarte” de Ismail Kadare

În 1963 Ismail Kadare devenea cunoscut datorită unui singur roman, Generalul armatei moarte. Deşi cu un stagiu la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova, se poate spune că Ismail Kadare, prin stilul său, nu aparţine realismului socialist. El însuşi mărturiseşte, într-un interviu acordat lui Alain Bosquet, că a scris romanul Generalul armatei moarte într-o notă opusă acelui curent literar „realist” implementat de puterea moscovită începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea,  în toate ţările comuniste: Citeşte tot articolul


”Sunt o babă comunistă!” – un altfel de film în peisajul cinematografic românesc

În urmă cu o săptămână vă spuneam, entuziasmată, că mai este puțin până la premiera filmului ”Sunt o babă comunistă!”, ecranizare a cărții omonime semnată de Dan Lungu, în regia lui Stere Gulea. Din fericire, grație invitației MediaPro, așteptarea a luat sfârșit. L-am văzut. Pe scurt, mi-a plăcut. Mult. Și vreau să vă rog să mergeți în cinematografe din 23 august. Despre de ce este acest film altfel, o briză nouă în cinematografia românească, mai jos.

Citeşte tot articolul


(ÎNCHIS) Câștigă două pachete ”Sunt o babă comunistă!” (cartea + invitație dublă la film)

Dacă ieri vă povesteam, pe scurt, despre ecranizarea și premiera filmului ”Sunt o babă comunistă”, după cartea omonimă a lui Dan Lungu (care va apărea săptămâna aceasta în ediție limitată), în regia lui Stere Gulea (detalii aici), astăzi ne întoarcem cu un concurs fain, realizat cu sprijinul prietenilor de la Editura Polirom. Ce aveți de câștigat? Punem la bătaie două pachete, fiecare cu câte un exemplar din ediția limitată a cărții lui Dan Lungu, proaspăt reeditată de Editura Polirom, și cu câte o invitație dublă la filmul amintit, produs de MediaPro Pictures. Citeşte tot articolul

Despre nazism, comunism şi alţi demoni. Sofi Oksanen, „Ziua când au dispărut porumbeii”

Când spui Sofi Oksanen, te gândeşti în primul rând la romanul Purificare şi poate la Vocile lui Stalin, romanul ei de debut, dar am zis să încerc şi o altă carte a ei, despre care se vorbeşte mai puţin – Ziua când au dispărut porumbeii. Are acelaşi dramatism întâlnit în Purificare, vorbeşte despre aceleaşi drame prin care trec oamenii din cauza unui regim opresiv, despre trădare şi despre cât de uşor este să ajungi să faci compromisuri, toate spune cu o tentă de amărăciune ironică în ceea ce priveşte capacitatea de iluzionare a oamenilor şi fentele pe care ni le joacă istoria – este atât de uşor să schimbi plus cu minus şi să treci de la bine la rău, încât aceste concepte încep să pară şi ele şubrede. Dacă în Purificare citeam despre Estonia sovietică, mi-a plăcut că în Ziua când au dispărut porumbeii, focusul este pe perioada tulbure şi ezitantă a anilor ’40, care au cunoscut două sisteme totalitare diferite ca ideologie, dar foarte asemănătoare prin impactul asupra individului, şi anume distrugerea lui. Citeşte tot articolul

Sofi Oksanen: „Pentru mine a fost dintotdeauna clar că nu mă voi căsători cu un scriitor”

Sofi Oksanen, romancieră şi dramaturgă, este probabil cea mai cunoscută scriitoare finlandeză contemporană. Romanul Purificare (Polirom, 2011, traducere de Adela Victoria Korshin), apărut în 2008 şi tradus în 43 de limbi, a câştigat numeroase premii, printre care: Prix Femina Etranger (2010), The European Book Prize (2010), Le Prix du Roman FNAC (2010). (Recenzia, aici). A mai semnat romanele Vacile lui Stalin (debutul său, 2003; Polirom 2012, traducere de Sigrid Crăsnean) şi Baby Jane (2005). Ultima carte publicată de Oksanen se numeşte Ziua în care au dispărut porumbeii şi a apărut şi la Polirom în 2013, în traducerea lui Sigrid Crăsnean.

For the English version of the interview, please click here.

Citeşte tot articolul


„Îmi pare bine că am cunoscut şi România socialistă, pentru că mă ajută să înţeleg mai bine România de astăzi”. Interviu cu Jan Willem Bos

Prezent în ţară pentru lansarea cărţii sale Suspect. Dosarul meu de la Securitate, apărută la Editura Trei, Jan Willem Bos – traducător în olandeză a aproximativ 25 de cărţi din română şi autorul antologiei de proză română modernă Moderne Roemeense Verhalen (Editura Atlas) – a vorbit despre experienţele sale din România comunistă (în anii ’70, ca student, şi în anii ’80, ca lector la catedra de olandeză a Universităţii Bucureşti), despre frica şi paranoia instaurate de Securitate, dar şi despre reminiscenţe ale epocii comuniste în prezent. Povestea urmăririi sale de către Securitate nu a devenit dramatică, în primul rînd datorită faptului că era străin şi apoi, datorită prieteniei sale cu Doru, cel care oferea notele informative către Securitate. O cronică a cărţii puteţi citi aici.   Citeşte tot articolul

În vizorul Securităţii. Jan Willem Bos, „Suspect. Dosarul meu de la Securitate”

Au trecut peste douăzeci de ani de la căderea comunismului şi încă mai sunt multe de aflat, de discutat, de înţeles. Ca să nu mai vorbim despre faptul că un adevărat proces al comunismului (aşa cum se întâmplă după înlăturarea unui sistem opresiv, abuziv) încă îşi mai aşteaptă rândul şi, dacă e să fim realişti, probabil că e puţin cam târziu. Şi cu toate acestea, încă mai ies din ruine semne ale vechiului regim, încă mai apar suprize în legătură cu diverse personaje ale vieţii politice şi nu numai. Unul dintre cele mai controversate aspecte legate de perioada comunistă la noi este activitatea Securităţii, acel organ de control ce oferea iluzia omniprezenţei. Din când în când, mai răsare câte un dosar de informator al unei personalităţi pe care nu ne-o închipuiam făcând acest pact, se face puţină vâlvă, apoi totul se linişteşte (suntem un popor iertător, după cum spune, pe jumătate glumind, Jan Willem Bos). Ipocrizia este poate trăsătura cea mai pregnantă atunci când se vorbeşte despre condamnarea comunismului, căci tocmai persoanele care sunt cele mai „vocale” sunt, de fapt, cele cu un trecut incert, aşa că nu e surprinzătoare neîncrederea tot mai accentuată faţă de luările de poziţie împotriva vechiului regim. Citeşte tot articolul

„Când zugrăvesc lumi întunecate, o fac pentru a atrage atenţia asupra realităţii noastre” – Interviu cu Will Self

Cunoscut mai ales pentru stilul său satiric, care scoate în evidenţă, pe fundalul unor distopii, aspecte cu care se confruntă societatea contemporană, Will Self (cunoscut pentru cărţi precum Măreţele maimuţe, Cartea lui Dave, Cucul şi pupăza, Cum văd eu distracţia etc., traduse la Editura Polirom) este el însuşi un personaj. Iar cei care au venit în prima zi de FILB, pe 4 decembrie, au avut ocazia să vadă un spirit liber, care nu se teme că ar putea să fie prea „nedelicat” când ridică anumite probleme. A avut şi Bookaholic ocazia să discute cu el, aşa că în rândurile de mai jos, vă invit să citiţi un dialog liber, despre religie, literatură, convenții şi despre totalitarisme de tot felul. Citeşte tot articolul

Liliana Lazăr lansează “Pământul oamenilor liberi” la Bucureşti

Liliana Lazăr este o scriitoare de origine română care trăieşte în Franţa şi care joi, pe 30 august, de la ora 18.00, îşi lansează romanul de debut, Pământul oamenilor liberi, la Librăria Bastilia. Romanul a apărut în 2009 în Franţa, unde a câştigat printre altele  şi "Premiul Celor cinci continente", care se acordă de Organizaţia Internaţională a Francofoniei, începând cu 2001, scriitorilor francofoni. Citeşte tot articolul