Tag: crestinism

The Darkening Age – cum au distrus creștinii lumea clasică

Hypatia din Alexandria, cel mai important matematician și cel mai erudit locuitor al celebrului oraș în anul 415, a fost târâtă pe străzile urbei de o ceată de creștini extremiști până în prima biserică, unde a fost jupuită de vie cu ajutorul unor cioburi de ceramică. Până să își dea duhul, parabalani – căci așa se numeau membrii acelei frății – i-au scos și ochii. Rămășițele Hypatiei au fost târâte prin oraș, tranșate și incinerate.

Citeşte tot articolul


O carte tulburătoare despre începuturile creştinismului

Plecând de la propria experienţă religioasă, Emmanuel Carrère îşi imaginează, cu abilitatea unui anchetator, începuturile creştinismului şi urmăreşte totodată parcursul şi învăţăturile apostolilor Luca şi Pavel. De asemenea, în demersul său, încearcă să înţeleagă de ce credinţa continuă să aibă o putere atât de mare de două mii de ani încoace. Citeşte tot articolul

„Despre minciună”, Sfântul Augustin: A minți sau a nu minți? – aceasta este întrebarea

Eram în liceu când un eseu pentru ora de franceză m-a pus pentru prima dată în situația de a scrie despre minciună. Și cum scrisul a presupus o limpezire și o asumare mai intensă decât simpla chibzuire în adâncul minții, episodul a rămas cumva prins de mine. Titlul în franceză nu era tocmai neutru, doza de „îndrumare” fiind considerabilă. Toutes les vérités ne sont pas bonnes à dire. Sugestia resimțită era destul de limpede: dacă spui mereu adevărul, provoci probleme. Unele minciuni sunt necesare. Sunt albe. Și, cumva, sugestia venea să confirme ceea ce fiecare dintre noi obișnuiește să facă deseori, în proporții și contexe diferite. Fie pentru a-și înlesni calea, fie pentru a le fi celor din jur mai bine. Egoism, ipocrizie, demagogie, diplomație, altruism, patologie – multe scuze și acuze ar fi de găsit în jurul minciunii. Citeşte tot articolul

O poveste de dragoste dulce-amăruie. Sau când Vestul se ciocneşte cu Orientul

În luna în care se vorbeşte mai des decât oricând despre renaştere şi dragoste, despre optimism şi feminitate, cred că poveştile de dragoste au mai multă căutare decât oricând. M-am oprit şi eu la o poveste de iubire, dar nu acel gen – pentru mine destul de enervant şi chiar puţin tezist – cu... shiny happy people, cu floricele pe câmpii, aşa ca în basme. În luna martie, m-am delectat cu o poveste dulce-amăruie, a lui Kurban Said, Ali şi Nino, un roman în care istoria şi dragostea se împletesc până în punctul în care orice alegere devine dramatică. Citeşte tot articolul

Ultimul canibal, de Hanna Botta

În toamna lui 2009, Hanna Botta, scriitoare clujeană şi doctorandă în antropologie, pleacă pentru câteva săptămâni în Vanuatu, arhipelag din Pacificul de Sud, aflat la o distanţă de 1700 de kilometri de Australia şi la aproximativ 16 000 de kilometri de Europa. Cu un titlu senzaţionalist şi un subtitlu, după părerea mea, nepotrivit (Jurnal de antropolog), Ultimul canibal (despre care v-am mai povestit) este povestea generoasă în amănunte a întâlnirii dintre culturi radical diferite, şi aparţine unui gen mixt (reportaj, jurnal de călătorie, eseu), rar, din păcate, în română. Citeşte tot articolul