Tag: italo calvino

Cărți de colecție: „Codex Seraphinianus”

De curând am terminat de citit romanul Aerul pe care îl respiri, de Care Santos, o foarte frumoasă poveste despre bibliofilie și cărți rare. Construit în jurul unei colecții de cărți erotice, care, de-a lungul anilor, sunt pierdute și găsite doar pentru a fi iar pierdute, romanul vorbește despre această dragoste (uneori obsesivă) pentru cărți, dar și despre faptul că unele cărți par a avea un destin propriu, diferit de voința celor care le iubesc.  Citeşte tot articolul

La un secol după împlinirea viselor lui Einstein

Pentru conştiinţa greacă veche, visele aparţin periferiilor spaţio-temporale, fiind aşezate mai degrabă dincolo de spaţiu şi timp, în jurul acestora, după cum Okeanos e (b)râul ce strânge singura lume posibilă. Mai târziu, în secolul II, Artemidor din Efes ne-a sistematizat primul o viziune tipică, pentru care visele puteau fi mai ales premonitorii, cu alte cuvinte oniromanţia. După 1700 de ani, cât visul a fost cenzurat fără milă de cenzura teologică şi raţională, sau dimpotrivă, revalorizat în baroc, apoi romantism ori decadentism, pentru Sigmund Freud, visele s-au dovedit a fi nişte profeţii despre trecut. Ele (pro)vin de acolo, din acea zonă ceţoasă, demascând mai mereu o traumă infantilă. La fel, într-o genială conferinţă din 1901, Henri Bergson declara că visul nu e nimic altceva decât o înviere a trecutului. Citeşte tot articolul

Scriitorul Italo Calvino citind la New York si o animatie dupa o povestire de-a sa

Italo Calvino citind și o animație după o povestire de-a sa

Italo Calvino se numără printre scriitorii mei de suflet, unul dintre acei autori care m-au cucerit cândva în primul an de facultate, descoperiți cu totul și cu totul întâmplător pe rafturile prăfuite de la biblioteca de la Litere. L-am întâlnit pe Italo Calvino în Dacă într-o noapte de iarnă un călător - o carte care m-a fascinat, m-a amuzat, m-a făcut să mă simt complice și m-a determinat să-l citesc iar și iar - și de atunci am tot petrecut nopți albe și zile senine cu alte volume de-ale sale (Cavalerul inexistent - cronică aici; Cărarea cuiburilor de păianjen - cronică aici; Orașele invizibile; Iubiri dificile etc.), amintindu-mi exact în ce momente le-am citit, cât de soare sau cât de ploios era afară, cât de mult m-a distrat, cât de tristă sau entuziasmată am fost ș.a.m.d.  Citeşte tot articolul

Despre naivitate şi alte iluzii pierdute. „Cărarea cuiburilor de păianjen” de Italo Calvino

Literatura universală nu duce lipsă de cărţi despre cel de-al Doilea Război Mondial, dar puţine sunt scrise din perspectiva unui copil, aşa cum este Il sentiero dei nidi di ragno, din 1947, romanul de debut al lui Italo Calvino, scris când avea 23 de ani. Într-un stil total diferit de cel prin care Calvino a devenit celebru (din Dacă într-o noapte de iarnă un călător), Cărarea cuiburilor de păianjen, o carte ancorată în realism şi nicidecum bazată pe un nivel metatextual, direcţie pe care avea să se concentreze mai târziu Calvino, este povestea unui copil care încearcă să facă faţă evenimentelor istorice prin umor şi printr-o atitudine voit arogantă şi sfidătoare, necesară pentru a supravieţui într-o lume a adulţilor pe care nu reuşeşte s-o înţeleagă. Citeşte tot articolul

Ce mai e nou de citit?

Ca să nu ne uităm listele neupdatate, am dat o raită prin noutăţi. Ca de fiecare dată vrem multe, pentru că ezităm, ne mai gândim, ne entuziasmăm... Deocamdată lista noastră arată aşa, dar cum punem mare preţ pe tips-uri de ultim moment, daţi-ne de ştire dacă am scăpat ceva şi musai feedback în cazul în care deja aţi trecut pe la cele mai jos aliniate. Citeşte tot articolul